Deutsche Welle | Dreapta caută un nou candidat

Proiectul unificării formaţiunilor de dreapta mizează pe capacitatea militanţilor de a se „amnistia” reciproc şi de a relua lucrurile de la zero.

Candidatul alianţei PDL-PNL va fi desemnat curând după un amplu studiu sociologic. Împlicit, cele două formaţiuni au renunţat la candidaţii lor de până acum, Crin Antonescu şi Cătălin Predoiu. Dacă sondajele realizate în trecutul apropiat nu sunt mincinoase, cel mai bine plasat ar putea fi Klaus Johannis, care s-a înscris şi în cursa pentru preşedinţia PNL. Dar, fireşte, Crin Antonescu şi Vasile Blaga nu au pronunţat niciun nume. Totuşi primarul de la Sibiu ar putea fi soluţia care să se acorde cu noutatea şi cu ritmul acestei schimbări. La data realizării sondajelor nici Johannis nu ar fi câştigat în faţa lui Victor Ponta, dar avantajul său ar fi că se află pe o curbă puternic ascendentă şi că ar beneficia de impactul pozitiv al „unificării” dreptei.

O chestiune puţin neclară este aceea a poziţiei noii alianţe faţă de PMP. Dacă liberalii au făcut gesturi menite să doboare obstacolele în calea unei colaborări, PD îşi conservă o atitudine ambivalentă. Vasile Blaga a admis meritele preşedintelui Traian Băsescu, dar aspiră să gândească pe cont propriu. Aşadar ne putem aştepta ca în cele din urmă PMP să susţină o candidatură comună, deşi o apropiere mai mare nu este deocamdată de conceput. Reacţia la cald a liderilor PMP a fost unanim negativă, chiar dacă nici unul dintre ei nu a făcut declaraţii oficiale. Reţelele de socializare se bucură uneori de o avantajoasă ambiguitate: îţi poţi dezvălui (pe jumătate) sentimentele fără ţi se ceară să asumi o răspundere politică. Totuşi Elena Udrea a concedat că PMP va trebui să susţină un proiect comun indiferent din partea cui va veni candidatul. Aceasta pare a fi vocea raţiunii în luptă aprigă cu propriile sentimente. Niciunul dintre militanţii PMP nu a spus nimic ireversibil.

Mihai Răzvan Ungureanu nu participă la proiectul PNL-PDL, dar el ar putea fi catalizatorul unei apropieri a tuturor formaţiunilor din partea dreaptă. Conştient de dificultăţi, el a lansat un apel la reconciliere: ”Ca un proiect de dreaptă puternic să prindă consistenţă, este nevoie de o amnistie general acceptată între oamenii politici de dreapta. Avem în comun o istorie complicată şi nu trebuie să o lăsăm să ne despartă. Avem nevoie de o viziune pentru România, nu de certuri sau dispute.” În plus, ca probă a devotamentului său, el a sugerat că e gata să renunţe la propria candidatură : ”Sunt dispus la orice sacrificiu personal pentru a oferi României o alternativă de dreapta.” De altfel liberalii şi liberal-democraţii au dat de înţeles că intenţionează să reia de la zeron procesul desemnării unui candidat la prezidenţiale.

Am arătat şi cu altă ocazie că o alianţă PNL-PDL nu ar fi deloc suficientă în perspectiva prezidenţialelor. Un calcul simplu arată că ar fi nevoie şi de voturile maghiarilor. În această privinţă Klaus Johannis ar fi iarăşi o soluţie bună, căci sasul de la Sibiu poate evoca, fără să spună ceva anume, ambianţa unei Transilvanii multietnice mai favorabile faţă de aspiraţiile maghiarilor. Orice candidat român în schimb ar fi nevoit fie să-şi facă uitate declaraţiile casante din trecut, fie să facă promisiuni pe care să nu le poată respecta.

Din toate aceste evoluţii rapide şi surprinzătoare lipseşte deoc