Duminică, dau un million de euro

Poate că în România alegerile europene nu sunt încă o miza pentru electorat. Este explicabil având în vedere faptul că electorii fideli sunt cei din bazinele rurale, aflate în prizonieratul local al primarului sau cel al şefului de Consiliu Judeţean. Ei sunt talibanii care vor vota pe 25 mai pentru partidele eligibile, cele care au fost validate iniţial de BEC. Cele care trebuie “obligatoriu” să fie în cărţi.

Ceea ce s-a întâmplat în campanie, legat de mesaj, nu are nicio legătură cu alegerile europarlamentare. A fost o lupta politică internă, între palate, între interesele mass-media care a distribuit mesajele. Există o previziune sumbră în privinţa prezenţei la vot: cea mai scăzută din toată perioada postdecembristă. Problema este că electorii care vor sta pe margine să chibiţeze vor trimite, prin absenţă, în Parlamentul European aceleaşi partide pe care nu le susţin.

Niciun politician nu a încurajat lumea să iasă la vot pe 25 mai. În schimb, partidele s-au folosit de imaginea liderilor ne-candidaţi pentru a promova o lista cu personaje care au încasat bani mulţi europeni dar care, cu foarte mici excepţii, n-au făcut nimic pentru România.

Dacă tragem linie, indiferent de partid, un europarlamentar chibzuit – scăzând toate cheltuielile generate de funcţie şi fără a avea alte obligaţii financiare costisitoare -, ar economisi într-un mandat un million de euro. Dacă îi vei spune băbuţei din Teleorman, care l-a văzut pe Ponta plimbându-se cu barca pe uliţă în timp ce şlapii ei ieftini stăteau în noroi, că nevasta lui câştigă un million de euro într-un mandat ar spune că eşti nebunul satului. Nici n-ar şti să calculeze suma asta. Dar ăsta este electoratul captiv şi, din păcate, cel care va vota pentru că aşa a zis Şefu’.

A fost de-a dreptul scârbos că în campania electorală, aparent fără nicio miză, au fost folosite simboluri naţionale. Pentru omul de rând sunt subliminale: Mihai Viteazu, Castelul Huniazilor, Mănăstirile din Bucovina -, chiar şi echipa de gimnanstică a României – întoarsă acasă cu un titlu european -, sau Ilie Năstase, îmbrăcat în uniformă militară, oferidu-i lui Joe Biden, în prezenţa lui Ponta, o rachetă de tenis. Şi mesajul că suntem „Mândri că suntem români”! De ce să fim mândri? Că suntem corupţi? Că votăm de 25 de ani hoţi şi politruci? Că nu ieşim la vot să ne alegem în mod real viitorul? Că trăim în sărăcie? Că această ţară nu-ţi mai oferă perspective?

Sigur, putem fi mândri de cei care ne-au fost înaintaşi. Dar putem, astăzi, să fim mândri de noi ca popor? Ca ţară? Atâta vreme cât se vor boicota alegerile, indiferent pentru ce vor fi ele, niciunul dintre cei care vor sta acasă nu va avea dreptul de a cere socoteală guvernanţilor, reprezentanţilor.

Campania pentru europarlamentare s-a transformat în prezidenţiale. Şi asta e valabil pentru toate partidele eligibile.

Însă votul de duminică înseamnă mult mai mult. Boicotul cetăţenesc promovat în ultimele zile este o eroare şi o demostratie de infantilitate „cetăţenească”.

Copilul meu a fost educat să îşi exercite votul şi să aleagă ceea ce consideră că îl reprezintă. Şi votează de când a împlinit 18 ani. Este singurul drept pe care îl avem şi de care depindem: ceea ce alegem pentru viitor. Al nostru, al copiilor noştri, pur şi simplu al ţării în care trăim. Asta, dacă vrem să trăim aici.

Vrem boicot la adresa clasei politice? O putem face în altă zi. Nu uitaţi că ne-votanţii au creat-o!

Eu întreb doar atât: cui îi dai milionul de euro ca să te reprezinte câţiva ani în Uniunea Europeană? Votul tău înseamnă democraţie câştigată cu sânge, înseamnă pâine sănătoasă pe masă, justitie corectă, înseamnă drepturi egale pentru toţi cetăţenii europeni din care şi tu faci parte, înseamnă să militezi împotriva cianurilor, a exploatării gazelor de şist dacă asta te înfioară, să respingi socialismul de sorginte nouă sau să alegi familia creştină. Ai opţiuni. Pe cine trimiţi în Europa?