Doamne fereste sa fi intrat aseara pe retelele de socializare. De la intelectuali de marca care s-au dezbracat de caracter numind femeia candidata tarfa, de la intelectualii care in naivitatea lor cred ca politica se face cu finetzuri si pana la isteria maselor care au spart tastele si ochelarii cititorilor, plus blocarile, dezprietenirile, acuzatiile si tonele de invective revarsate pe wall-uri…isteria a cuprins Romania. Din comentarii a razbatut adanc tragismul, desigur anormal dar simbolic pentru un popor crescut cu Miorita.
Avem vocatia de victime ale sistemului, ale conducatorului, ale guvernantilor, ale sotului, ale sotiei, ale prietenilor, ale timpului probabil, ale aparatelor care se defecteaza, ale sortii crude, insa niciodata soarta nu ii ajuta pe cei invinsi, ori romanii nu au fost niciodata invinsi, ci cu abilitate si diplomatie, prin aliante si tratate, aici au stat si au prins radacini adanci. Desigur ca toti sunt vinovati mai putin noi. Intotdeauna altii sunt de vina.
Stai si te intrebi in primul moment daca vreun nou soi de nebunie ne-a lovit scafarlia, ba mai mult, te intrebi daca tu insati esti normal. Pana la urma, ceea ce s-a vazut dand la o parte harmalaia…a fost realitate pura. Cam 70% dintre cetatenii basisti combatanti au realizat brusc ca au inghitit-o greu, dar au inghitit-o atata timp pe Udrea, doar ca sa faca un hatar Presedintelui. Traian Basescu n-avea nevoie de favoruri, va asigur. Si nici nu va e indatorat in vreun fel.
Intotdeauna au sperat insa, in adancul sufletului lor, ca Udrea sa ramana un personaj secundar, ba poate chiar tertiar asa ca deruta maselor este pana la un punct, de inteles….iesirea ei in fata bulverseaza. Sunt convinsa ca zilele urmatoare se vor vedea si alti basisti in deruta, care ca orice roman verde vor ceda primului impuls si vor renunta la a merge la vot, de parca Udrea ar fi singura care alearga pentru opozitie.
Bineinteles ca Basescu e vinovat. Sunt de acord ca este vinovat fiindca taman am vazut cat de stralucitori si importanti au fost aseara toti, cat de geniali si unici. A venit vremea fluturilor de noapte si toti se vor in lumina. De fapt, cred ca singurul roman constient, in toata tevatura asta, care realizeaza ca pe 22 decembrie pleaca acasa este chiar Presedintele. Restul…nu fac calcule, nu gandesc cum ar fi realizabil ca Ponta sa nu ajunga la Cotroceni ci se comporta ca si cum Traian Basescu ar fi Cidul.
Aparent Presedintele pare ca a ajuns la concluzia…dupa mine potopul…si asta chiar face. Ii arata pe toti in fundul gol si distruge mastile, fara mila. Ce-o fi oare?
Va amintiti campaniile din 2004 si 2009? Va amintiti starea de spirit in care va aflati cu cateva luni inainte de alegeri la fiecare? Erati cuprinsi de emotii si implicati total in ambele situatii? Visati ca Base va castiga si simteati ca sunteti in emotiile unei finale de mondial? Azi traiti vreo emotie in legatura cu alegerile care vin? Sau traiti cumva senzatia de meci amical? Senzatia ca se joaca fara miza?
Sa va spun ceva…cu senzatia asta nu invingem. In clipa asta, dupa iesirile de aseara…Ponta este viitorul Presedinte, daca lucrurile raman asa.
Il acuzati pe Traian Basescu ca v-a tradat, desi nu a renuntat nici la statul de drept, nici la anticoruptie si nici la axa europeana si euroatlantica. V-a tradat cum, atunci? Daca nu isi asuma acum un risc, care era MIZA aceea pe care o cautati? Intreb, nu dau cu parul.
Oamenii nu vor iesi la vot fara o miza si omul potential inca nu se afla deloc, acum, pe piata libera.
Ma opresc aici fiindca si-asa am spus destul de mult din ceea ce nu voiam sa spun inca.
Sper sa cititi cu atentie si sa luati in considerare. In rest, fiecare e cu propria-i constiinta la vot.
Mda. Pythia spart surâse-a rânjet… Mă gândea o reverie cum priveam, așa ’ntr’ o doară, la o picătură din sângele lui Adonis, ori la o lacrimă de-a Afroditei… Nu mai știu sigur la care din ele, da’ ncepu mioritic a mă paște-un alt gând: tare anal.ist tre’ să fii dacă iei pulsul nației de pe fâssbuci. Hi! Hi! Hi! Apoi, gându’ renunță la a mă mai paște… că din simplu deveni complex, ioropeian, telectual… ș’ alea, alea…
A, și încă ceva pentru complexați complecșii: în „Miorița” nu e nici măcar o adiere (Άνεμος) de tragism. Vântoase tragice îs la așa-zișii români care nu mai simt „Miorița”.
Iubiți!