O iau invers, fata de titlu.
1. Victima. Printre altele, Udrea e paratrasnetul unui regim in care s-a perorat despre independenta Justitiei. De pe urma Galei Bute, Elenei Udrea nu i-a intrat nimic in poseta. I-a spus primarului din Lupeni sa verse 10% dintr-un contract primit de la minister, ca sa se tina meciul de box. Si-au tras ceva foloase organizatorii, responsabilii cu partea sportiva. Mai e acuzata ca l-a sunat pe un director de la BRD. De cand un ministru n-are dreptul sa telefoneze la o banca, pentru a cauta finantari? Sunteti nebuni? Asta chiar e datoria unui ministru!
2. Starleta. Udrea s-a plans ca, daca va fi arestata, nu va mai aparea la televizor, ca sa povesteasca una-alta. Asa, si? Dumneaei vine din grajdurile soubizului, ca sa cante la televizor? Sa cante in arest, sa-si denunte legaturile periculoase, ca asta-i Romania! Torni inauntru, taci afara si scapi mai usor.
3. Combinatoare. Intrebati-o de Microsoft, ca acolo a pus-o rau Udrea! Intrebati-o si de Alina Bica, sefa-infractoare a DIICOT! Intrebati-o despre declaratia halucinanta potrivit careia multi magistrati se roaga la Dumnezeu inainte de a da verdicte, fiindca le e frica. Sa intelegem ca se condamna oameni la ordin? Sau cum? Atunci pot sa ma intreb si eu de ce au fost sacrificati cei din „Dosarul transferurilor” pentru „prejudiciu estimat”, nicidecum „cert, real si exigibil”? Daca Udrea, care a vorbit 10 ani despre Statul de Drept, are dubii, altii de ce n-ar avea? Am vazut judecatori la puscarie (de impartiali ce erau), am intalnit ziaristi care primesc teme de la Servicii si se pretind zeii obiectivitatii. O mai tinem mult cu „sa respectam deciziile Justitiei!”, din moment ce Justitia e pusa in scena de persoane cu salarii deloc impresionante, rate la case, familii, vacante si dorinta de avansare? In acest timp, duiosul Traian Basescu spera ca Udrea sa aiba parte de un tratament corect. Spera? Nu e sigur? Un garant al Justitiei independente lucreaza cu ambiguitati? MCV-ul ala e tot o lasare in voia lui Dumnezeu?
Sursa: enational.ro
Foto credit: Revista „The One”