FABULOS! LEGENDA călugărului ispitit de diavolul preschimbat în femeie | În jurul chiliei monahului s-a construit un sat

Maleficul, reprezentat în special de diavol, a făcut parte din cele mai vechi timpuri din mentalul colectiv. Legende despre interferențele necuratului în viața țăranului român au rezistat timpului și mai sunt povestite de bătrânii satelor și astăzi. Este și cazul legendei care ar sta la baza numelui satului Treznea, localitate – martir a Sălajului, legendă culeasă de scriitorul Gyorfi – Deâk Gyorgy și inclusă în volumul ”Curiozități sălăjene”, publicat la Editura ”Caiete Silvane”. Potrivit scriitorului, Treznea este una dintre puţinele localităţi sălăjene care, pe lângă o denumire ungurească „Qrdogkuf, are şi una nemţească,„Teufelsbrunnen”. Amândouă se traduc în acelaşi chip: „Fântâna Diavolului”.

Legenda Fântânii Diavolului

Legenda spune că demult, în locurile unde se întinde azi Treznea, era pustietate, nici o ţipenie de om, numai codrul care se întindea cât vedeai cu ochii.

 ”Aici, departe de patimile lumii, s-a retras un călugăr, care şi-a construit o chilie în mijlocul pădurii, iar apoi a săpat alături şi o fântână. Şi sta omul şi se ruga de dimineaţă până seara, cu multă credinţă şi stăruinţă, făcându-se tare plăcut dinaintea Domnului Dumnezeu. Iar diavolul, văzând aceasta, crăpa în el inima de ciudă”, povestește scriitorul.

Pentru a-și îndeplini menirea și a-l face pe călugăr să se abată de la calea cea dreaptă, diavolul, care locuia într-o fântână din apropiere de chilie, și-a pus la bătaie tot arsenalul din dotare: a încercat mai întâi să-l ispitească pe monah cu bucate alese, care de care mai înmiresmate, dar bărbatul, legat cu jurământ să postească, nu s-a atins de ele. A încercat apoi să-i zguduie credința cu un sac de bani, numai de aur, aşa de greu, că doar cu patru boi l-ar fi putut mişca din loc.

 ”Degeaba i-a trântit sacul dinaintea uşii, că eremitul, jurat să se lepede de bunurile lumeşti, închise ochii şi porni să rostească „Tatăl nostru” din tot sufletul. Când ajunse la sfârşit şi rosti: „şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău”, dracul plesni de necaz, iar toţi galbenii se preschimbară în pietricele”, povestește Gyorfi – Deâk Gyorgy.

Necuratului i-a venit, însă, o idee și mai malefica, așa că s-a preschimbat într-o frumoasă fecioară.

”Deschise uşa încetişor şi se strecură în chilie. Se întinse alături de omul obosit de truda de peste zi şi începu să-l mângâie încetişor pe frunte, trecându-i şuviţele de păr pe după ureche, îi cuprinse obrajii în palme, apoi îl sărută apăsat pe buze, atât de apăsat de nu apucă fărtatul nici să-şi facă o cruce cu limba. Uitând de legământul de sfinţenie, cuprinse ispita în braţe şi-i răspunse cu tot focul adunat în ani şi ani de singurătate”, descrie, plastic, episodul căderii în păcat a călugărului, scriitorul sălăjean.

Văzând ce s-a întâmplat cu credinciosul său, Dumnezeu s-a mâniat și l-a trimis la locul cu pricina pe Sfântul Ilie, care a lovit cu un trăsnet chilia, mistuind totul în jur, mai puțin – bineînțeles – fântâna.

”De atunci a rămas numele locului Treznea. Peste ani, nişte pădureni au găsit fântâna, au tăiat pădurea din jurul ei, şi-au făcut case şi au întemeiat satul pe care-l ştim şi azi”, spune scriitorul.

Peste mulți ani de la acele evenimente, peste acele locuri s-a abătut o mare urgie, cunoscută în istorie ca ”Masacrul de la Treznea”. S-a întâmplat în septembrie 1940, când 87 de localnici au fost măcelăriți de armata horhystă, la îndemnul grofului Bay. Satul a fost declarat, din această cauză, localitate – martir.

sursa: voceatransilvaniei.ro