Fraierilor, n-ați priceput nimic! Cine ”manipulează” protestatarii

Fereastra mea din dormitor e înspre răsărit și aseară am uitat să trag draperia. Cum de un an, niște vecini ”cu majoritate decizională” au hotărât să taie cireșul sălbatic din fața geamului meu (nu de tot, că n-aveau documente, ci doar crengile, adică ”toaletare”, dar de-aia barbară, până la ciot, fără nicio rămurea rămasă), nu e de mirare că nu se făcuse încă ora 7.00 când m-am ridicat din pat, orbit de soarele dimineții. Cu cafeaua la purtător, m-am așezat în fața calculatorului. După jumătate de oră de zapat prin site-uri, m-am uitat încă o dată pe geam. La mine e primăvară. Sunt sigur. Dar pentru mulți dintre cei care dau cu subsemnatul prin ziare (mă rog, cu suprasemnatul, în online) ori pozează ca mari analiști pe la televiziuni e încă iarnă. Și nici măcar iarna lui 2015, ci a lui 2012. Că atunci a început povestea asta cu ”cine manipulează protestatarii”. Atunci antenele și beunu (și toți ceilalți care gravitează în jurul celor două tabere) și-au dat mâna pentru a susține aceeași tâmpenie. Antenele aveau toate motivele să pretindă că oamenii au ieșit în stradă de dragul USL-ului. Beunii au căzut în capcană și au spus același lucru – că protestatarii ar fi manipulați de USL. Pentru cei care nu au fost în piață (și nu făceau distincția între cele câteva zeci de persoane care, într-adevăr, constituiau decorul pentru emisiunile antenelor și restul manifestanților), fie că se uitau la antene, fie la beunu, mesajul transmis a fost același, de asociere a revendicărilor din stradă cu USL-ul. Te-ai fi așteptat ca printre responsabilii editoriali și printre acoperiții de prin redacții să mai fie și unii care să știe cum stă treaba cu prelucrarea inconștientă de informație. Vezi să nu! Scorul din toamna lui 2012 i-a exasperat pe unii, dar cel mai tare i-a exasperat pe fraierii care n-au înțeles cât de mult au contribuit ei înșiși la procentele devastatoare ale USL-ului.

Au trecut mai bine de trei ani de la acele proteste, am mai avut între timp două toamne cu proteste majore, și într-o dimineață de primăvară (care bate deja înspre vară) de 2015, îmi e dat să citesc aceleași tâmpenii. Care vin dinspre aceleași surse și personaje. Cum că Ponta s-ar afla în spatele protestelor cu păduri, ori că acestea îl vizează exclusiv pe Iohannis. De parcă mesajul ”TOATE partidele, taie prin rotație!” nu ar fi suficient de clar, pe cât de clar era în ianuarie 2012 ”PDL și USL, aceeași mizerie!”. Antenelor (și nu mă refer aici la emisiunile ”În premieră” despre păduri – oamenii de acolo își fac cât se poate de onest munca – ci la show-urile adiacente) le convine de minune asta, și măcar pentru atât beunilor ar trebui să li se aprindă luminițele de alarmă. Și să înțeleagă că repetă prostia din 2012, generând, la rândul lor, ideea că Ponta ar fi pro (revendicările străzii), iar Iohannis contra. De la mesajele și discuțiile de pe grupurile de socializare și până la petiția adresată deputaților (aici) atenționările sunt exprese: Codul Silvic este departe de a fi perfect, însă articolul cu limitarea la 30% a cantității de lemn dintr-un sortiment care poate fi procesată de o singură firmă reprezintă o necesitate de urgență (iar petiția a fost semnată deja de aproape 19.000 de oameni, mai mulți decât cei care au fost în stradă, așa că nu spuneți că cei din stradă nu știu ce vor)! Măi fraților, dacă vă doare așa de tare că Ponta și PSD ar avea de câștigat de pe urma protestelor, de ce nu vă concentrați pe celelalte probleme din Codul Silvic, susținute de PSD?! Aaa… pentru că nu pădurile vă interesează, ci ce partid ar putea să câștige sau să piardă în urma revoltei publice? Sau că articolul în discuție lovește în credințele voastre intime în Sfânta Piață (când de fapt chiar piața și libera concurență e cea care e ucisă de monopoluri)? Iar dacă vă sperie exacerbarea naționalismului, e așa greu de înțeles că acest lucru se datorează tocmai ”argumentelor” conform cărora UE ar fi cea care impune tăierea la ras a pădurilor României (când, de fapt, și UE și țările din UE, au și legislație anti-monopol, și legislație restrictivă când e vorba de protecția mediului, și legislație care recunoaște drepturile comunităților locale de a avea acces prioritar la resursele zonei în care locuiesc, iar țările UE au permisiunea UE de a-și face propriile politici publice în aceste domenii – concurența urmând să fie liberă doar cu respectarea limitelor impuse de aceste politici publice)?

Iar celor din gașca asta, pe care vă nedumerește faptul că nu se manifestă aceeași mobilizare civică și în alte cazuri, în special în cele legate de corupție, ar trebui, din nou să vă uitați în oglindă. Și să pricepeți odată ce rău ați făcut, că în cea mai mare măsură vi se datorează politizarea partinică a acestei teme, de unde și neîncrederea oamenilor într-o parte consistentă a celor care fluturați acest steag. Că dacă v-ar preocupa cu adevărat problemele generate de corupție (și nu folosirea luptei anti-corupție în folosul unor grupuri restrânse), nu ați fi putut ignora uriașele sume de bani care finanțează corupția și în cazul Roșia Montană, și al gazelor de șist ori al pădurilor (citiți aici câte sute de milioane de euro se învârt anual doar din lemnul tăiat ilegal; suma în discuție nu reprezintă pierderile pentru România – acestea sunt mult mai mari – ci estimarea, cât se poate de minimală, a șpăgii din domeniu). Păi dacă vă preocupă real anti-corupția, de ce nu mergeți până la capăt?

***

Cum spuneam, pe strada mea e primăvară. Și sunt optimist. Beunii sunt o minoritate. Anteniștii nu fac decât să irite (repet, toată stima jurnaliștilor care vă desfășurați onest activitatea în aceste grupuri, nu sunteți vizați de acest comentariu). Și amplele proteste din stradă, și audiența de pe România Curată din ultimele săptămâni, arată că în România, încet, dar sigur, se produce o schimbare de mentalități. Discursul cultural dominant până acum trei-patru ani și-a pierdut credibilitatea și dominația. Tinerii de astăzi (și nu doar ei) sunt mult mai sensibili la problemele comunității din care fac parte și de care se simt atașați (cum e cazul diasporei). Înțeleg că o schimbare reală se poate face doar atunci când de efectele ei beneficiază cât mai mulți, și cât mai echitabil. Sunt preocupați de viitor și sunt mai conectați la problemele lumii contemporane decât cei cărora le tremură acum pantalonii că pierzându-și dominația, pierd și accesul privilegiat la resurse. Sunt oameni care câștigă din ce în ce mai multă încredere în forțele proprii și în cei cu care împărtășesc aceleași visuri. Sunt mult mai pro-europeni decât cei care se bat cu pumnul în piept că ar fi, înțelegând că ceea ce s-a obținut bun în civilizația occidentală până acum (deși încă mai e mult de luptă) se datorează tocmai spiritului contestatar din acele societăți, nu conformismului. Cu Roșia Montană în 2013, cu spiritul de sacrificiu de la Pungești, cu mobilizarea pentru dreptul de vot ori acum pentru păduri, societatea autohtonă devine din ce în ce mai europeană și mai atașată valorilor și principiilor pentru care se luptă și în Vest. Iar asta se datorează oamenilor din stradă, nu unor anacronici rătăciți în iarnă, exasperați că-și pierd feuda și accesul la resursele ei.

Că suntem doar la începutul schimbării nu e bai. Priviți cireșul din fața geamului meu (mai jos). După ce l-au curățat de crengi, vecinii au înțeles ce au pierdut, că trebuie acum să stea cu draperiile trase din primăvară până în toamnă (și cu draperia trasă e mai întuneric în camere decât era înainte din cauza copacului – că asta îi deranja) ori să plătească în plus curentul consumat de aerul condiționat. Din fericire însă, cireșul nu s-a uscat, că e esență tare. Până când ramurile și coroana lui vor ajunge la fel cum au fost până acum doi ani, vom avea și alte mentalități în România. Cam atât mai avem de luptat, zic eu. Și sunt convins că a doua oară nu va mai tăia nimeni ramurile cireșului. Vă promit!

sursa: romaniacurata.ro