Ar trebui să analizez faptul că Ponta a fost exclus astă-seară (n.r – miercuri seara) din PSD. Şi că s-a autoexclus fugind de la vot, cum îi e obiceiul, mişcare calificată printre dinţi de Liviu Dragnea ca „rabinică”.
Că, tot acum, Dragnea a pus stăpânire oficial pe partid, distribuind roluri, stabilind relaţia cu Guvernul, anunţând planuri de acţiune imediată, pentru refacerea stabilităţii şi încrederii în PSD, şi abia la urmă, printr-un „Să nu uit…”, amintind de organizarea unui Congres în noiembrie…
Că toţi cei care se întreabă, mai mult sau mai puţin retoric, cum de a fost ales Dragnea, condamnat penal cu suspendare într-o primă instanţă – imagine, democraţie, Europa etc. – nu înţeleg un lucru simplu: PSD, ca orice partid, e o asociere privată de persoane. Aşa cum acuza de plagiat, care putea fi verificată de oricare cetăţean, n-a împiedicat câtuşi de puţin PSD să-l aibă preşedinte, prim-ministru şi candidat la preşedinţia României pe V. Ponta, tot aşa L. Dragnea poate conduce autoritar partidul, cu condamnarea suspendată cu tot, ca erou al luptei anti Băsescu, până în 2016 şi mai departe.
Dar toate astea sunt umbre mici şi murdare faţă de gestul fascinant adus pe scena lumii de Rovana Plumb.
În secolul XIX, italianca Eleonora Duse a rivalizat decenii cu Sarah Bernhardt pentru titlul de cea mai bună actriţă a veacului. Spre deosebire de personalitatea accentuată Bernhardt, Duse avea capacitatea de a se goli de sine, de a-şi vida spaţiul lăuntric pentru a-l umple cu personajul pe care-l interpreta. Mai era celebră şi pentru jocul ei de mâini, considerat inegalabil – l-am văzut în „Cenuşă” (1916), singurul film, mut, în care a jucat.
Rovana Plumb a fost, în seara asta, peste Eleonora Duse. Gingăşia posesivă, supuşenia agresivă, dar şi impresia că se agaţă de membrul lui Dragnea ca o înecată, toate astea, şi ceva inefabil feminin pe deasupra străluceau în încolăcirea realizată cu ambele mâini de „butoana” lui Ponta, rămasă fără degetul care s-o apese. În plus, roşul unghiilor şi mânecilor diopiesului Rovanei (ce superb nume saxon!) pe albeaţa de togă a mânecii lui Dragnea, în vreme ce noul imperator al PSD privea în zare ca la bordel, mâna atârnându-i flască pe lângă corp, combinat cu concluzia dnei Plumb: „PSD a ieşit întărit” e un cinema cum nu ştiu câţi regizori pot să facă.
Nu cred că Duse era capabilă să se vidanjeze pe dinăuntru cu iuţeala ameţitoare cu care domniţa Rovana Butoana a schimbat degetul lui Ponta cu mâna lui Dragnea.
Mişcarea doamnei Plumb concurează în splendoare politică manuală bătaia tandră a palmei lui Ceauşescu pe antebraţul Elenei, înainte de execuţie.