GÂNDUL.INFO |Cu ce-i ajută pe români „demnitatea” grecilor

E o vorbă din popor, care probabil că are corespondent şi în limba greacă: „Întinde-te cât ţi-e plapuma”.

Situaţia Greciei are câteva cauze, pe care orice om cu o urmă de bun simţ şi un dram de minte nu le poate nega.

În ultimele decenii, grecii au fost conduşi de lideri care au cheltuit banii publici şi fondurile alocate de UE şi FMI într-un fel total lipsit de responsabilitate. Cei care plâng astăzi de mila grecilor şi admiră „demnitatea” lui Tsipras ar trebui să aprofundeze analizele despre politicile guvernelor care s-au succedat la Atena şi despre faptul că până şi datele pe care le trimiteau la Bruxelles erau „mânărite”.

Grecia este, probabil, una dintre puţinele ţări care în anul 2009 permitea, încă, pensionari anticipate „speciale” în cazul a 600 de meserii. În goana după voturi, miniştrii au permis ca – de la mineri până la coafeze- salariaţii să poată ieşi din câmpul muncii la 54 de ani. Cum poate fi susţinută o economie în care te angajezi după 20 de ani, ieşi la pensie la 54 de ani şi primeşti apoi pensie încă două decenii? În 2011, speranţa de viaţă a grecilor era una din cele mai mari, de aproape 80 de ani.

Reţeta falimentului este simplă: munceşti şi contribui la bugete 34/ 35 ani, stai pe banii statului cel puţin 40, timp în care mergi la şcoală, la spital şi foloseşti autostrăzile.

Un coleg jurnalist care făcea reportaje despre Grecia în 2009 şi 2010 îmi povestea, stupefiat, de ce este metroul din Atena unic. Făcut din bugetele UE, era unul din cele mai moderne din Europa, doar că proiectanţilor şi constructorilor le scăpase ceva – nu erai condiţionat de înregistrarea unei cartele de călătorie la turnichete, ca să poţi intra pe peron şi apoi în tren. Colegul cu pricina îmi spunea că a stat câteva zeci de minute şi i-a privit pe călători. Surpriză, aproape nimeni nu îşi cumpăra bilet sau cartelă, dar toţi se bucurau de beneficiul călătoriei rapide pe sub oraş.

Situaţia actuală are – dincolo de toate analizele, comentariile şi teoriile unele de-a dreptul aberante – o cauză pe care mulţi o intuiesc, foarte puţini o rostesc tare, anume corupţia la toate nivelurile. În negocieri, sindicatele ştiau cât de corupţi erau politicienii şi i-au şantajat la schimbul voturilor, cu pensionările anticipate. Rata de colectare la bugete a fost şi este foarte mică. Cine a fost în Grecia în vacanţă ştie foarte bine că puţine sunt locurile în care primeşti chitanţe şi facturi. „Săracii” oameni de afaceri ai Greciei au piscine pitite pe domenii demne de toată invidia. Fiscul ajunsese, la presiunile creditorilor să ridice elicoptere ca să le găsească.

Nu am apreciat niciodată tăierea cu 25% a veniturilor bugetarilor pe care o laudă astăzi Traian Băsescu. Probabil că România avea nevoie de o tăiere a cheltuielilor publice, dar această putea fi făcută prin restructurarea masivă a aparatului funcţionarilor, digitalizarea serviciilor publice. Să tai un sfert din venitul medicilor şi profesorilor în perioada în care plecau cu miile din România este un lucru de nefăcut. Iar roadele subfinanţării sistemelor de sănătate şi educaţie, menţinerea unor salarii jignitoare pentru aceste categorii de salariaţi le culegem deja. Efectele vor fi devastatoare în anii care vin. Pe de altă parte, România le-a arătat creditorilor, e adevărat, prin măsuri discutabile, că e un partener credibil de discuţie.

Din păcate, România riscă să alunece din nou pe panta cheltuielilor fără discernământ.

Ce nu va scrie niciodată Victor Ponta pe contul său de Facebook este faptul că a tăiat de la investiţiile publice şi a aruncat banii în consum, că datoria publică a României este în creştere mare, dar fondurile nu se văd în autostrăzi, şcoli, spitale sau salariile medicilor şi profesorilor. De asemenea, niciodată nu veţi vedea pe contul său de social media că şomajul a crescut în mai faţă de aprilie. Dar, din păcate, nici nu vom găsi un plan al Guvernului României de digitalizare a serviciile publice care să tăie, gradual, în anii care vin, zeci de mii de posturi ale funcţionarilor eliberatori de chitanţe prin instituţiile statului.

În schimb, premierul fugit in Turcia simte valul de simpatie a românilor faţă de fraţii greci şi ne spune pe Facebook că îi apreciază.„Sunt o democraţie funcţională şi asta trebuie respectat şi chiar admirat. Îi detest pe „talibanii” sau „măcelarii sociali” care demonizează un popor doar pentru ca uneori îndrăzneşte acel popor sa aibă altă părere decât ei”.

Premierul Victor Ponta ar trebui să ştie că există români care detestă politicienii populişti şi iresponsabili, indiferent ce nume poartă ei.

Vina marilor creditori ai Greciei – pentru că au şi ei măcar o vină – este că i-au lăsat pe greci să-şi ducă viaţa sub o formă de socialism viciat, dar cu iluzia traiului în capitalism. Oare cum să te simţi dacă nu contribui la buget, dar ai 14 salarii, dacă îţi permiţi televizor de ultimă generaţie şi vilă, deşi ai ieşit la pensie la 54 de ani? Marile instituţii financiare sunt de blamat pentru că nu au vegheat la stârpirea corupţiei în Grecia şi nu le-au explicat grecilor că plapuma lor este prea mică pentru cat stau ei de întinşi.

Cât despre teoriile conform cărora FMI şi Banca Mondială au îndatorat special Grecia ca să le fure resursele, se cade o întrebare simplă şi legitimă: unde erau mândrii demni lideri ortodocşi ai Greciei când administraţiile băteau banii la tălpi fără noimă? Nu te poate obliga nimeni să îţi iei maşină în rate, dacă simţi că nu o poţi achita. Aşa cum nu te poate nimeni duce cu forţa la restaurant să mănânci, dacă ştii că ai în buzunare doar un card de credit la care tot tu vei plăti ratele peste oarece vreme, în ziua scadenţei.

Şi totuşi, cineva are să plătească: fie cetăţenii Europei, fie grecii, care se vor afunda în cea mai mare criză economică, ale cărei efecte nici măcar nu şi le pot imagina.

sursa: gandul.info