GANDUL.INFO Florin Negruțiu | România, ţară frumoasă, mulţi oameni jegoşi

În Bucegi, căpriţe negre (de la solar) pe tocuri şi în sandale ronţăie seminţe la aer curat.

Mulţi? Cât de mulţi? Greu de spus, dar suficient de mulţi cât să le simţi prezenţa. Lasă în urma lor o dâră fetidă care-ţi mută nasul. Tragi adânc în nări aerul tare al Bucegilor şi te îneci cu damful sectorului 7 din Bucureşti. Acum, de când le-au făcut şosea până în vârful muntelui, vin în valuri, aducând cu ei tot arsenalul de faţa blocului. Jnepenii sunt în miezul verii adevăraţi pomi de Crăciun: peturi de plastic şi doze de bere ca nişte lumânări colorate, pamperşi ca nişte globuri pline de parfumul tare al copilăriei, tampoane zburdalnice. Căpriţe negre (de la solar) pe tocuri şi în sandale ronţăie seminţe la aer curat.

Capitala refluează în weekend ca o hazna plină – spre munte, spre mare, în pădure la Băneasa. E valabil pentru toate oraşele patriei: aruncatul gunoaielor la întâmplare nu este un specific al Regatului, puteţi verifica în cea mai apropiată poiană din jurul dvs. Şi nu este nici măcar un specific românesc: am văzut, de pildă, în India acelaşi obicei de a te uşura unde mănânci. Iată un semn clar de înapoiere şi de lipsă de civilizaţie: cu cât mergi mai la vest, cu atât pare mai pronunţat efortul oamenilor de a face curat şi frumos în jurul lor.

Înjurăm autorităţile că nu-şi fac treaba (şi nu şi-o fac), dar adevărul e că, la rândul lor, mulţi dintre cei care înjură îşi fac treaba pe unde îi scapă. Ehei, să fi pus ei coşuri de gunoi în vârf de munte sau în mijlocul pădurii Băneasa, altfel ar fi stat lucrurile! Chiar aşa? Chiar nu putem să ne luăm mizeria într-o pungă şi s-o aruncăm la prima pubelă găsită în cale? Portbagajul nostru, plin la venire, nu poate suporta aceleaşi peturi şi doze goale de bere la plecare?

În aceste condiţii, nu e de mirare că românii, atât de toleranţi la mizeria din jur, au devenit extrem de permisivi la mizeria morală, la limbajul de mahala, la furt, la agresivitate, la impostură şi la corupţie. Dar pentru că românul nu ştie decât de frică, şi educaţia civică se învaţă la faţa locului. De pildă, cum ar fi să o vedem amendată drastic pe domnişoara biciclistă care şi-a aruncat graţios sticla goală de apă fix în mijlocul străzii, deşi avea un coş de gunoi în faţă? Dar pe tinerii care fac covor de seminţe în jurul băncilor din parc? Ca să nu mai vorbim de cei care aruncă sacii de moloz de la construcţii pe marginea drumurilor, de maneliştii grătarelor din pădurile patriei şi de iubitorii de câini fără făraş şi măturică. Nu putem lăsa totul doar pe seama celor şapte ani de acasă. Vi se par fapte minore? Altele sunt adevăratele probleme ale ţării? Mai gândiţi-vă. Adevărul este că, de la o anumită vârstă, micile mizerii ne afectează mai tare decât marile probleme de sistem. Jegul din jurul nostru ne otrăveşte viaţa şi ne alungă încet-încet în ţări mai curate.

Citeam undeva de o întâmplare petrecută recent la Constanţa, unde au ajuns mai mulţi puşcaşi marini, detaşaţi să „apere” flancul estic al NATO. Neavând probabil ce face în aşteptarea marii confruntări cu Putin, americanii s-au pus pe strâns gunoiul dintr-un parc, sub privirile admirative ale localnicilor. Neavând ştiinţă probabil de principiul sacrosanct al Alianţei (”Toţi pentru unul, unul pentru toţi”), aceştia s-au limitat să chibiţeze de pe margine. Unul n-a sărit să dea o mână de ajutor. Parcul era al tuturor şi al nimănui, aşa cum este, în realitate, şi ţara aceasta frumoasă.

sursa: gandul.info