Nu știu câți dintre dumneavoastră ați urmărit, în aceste zile, povestea formularului D394. Puțini îl cunosc, el trebuie completat doar de către cei care trebuie să declare la ANAF operațiunile cu TVA. Până în acest an, D394 avea doar două pagini. ANAF – „un partener al oamenilor de afaceri”, după cum ne cere „să înțelegem” premierul Cioloș – s-a gândit că e prea puțin și a anunțat că îl va modifica, iar D394 urma să aibă nouă pagini. A urmat un val de proteste, iar ANAF a reacţionat şi l-a mai schimbat o dată: noul D394 va avea 16 pagini.
Istoria mi se pare relevantă pentru cele 138 de zile ale guvernării tehnocrate. Am văzut multe gesturi minunate la televizor, iar imaginile cu premierul înconjurat de copii sunt înduioșătoare. Dar, să coborâm cu picioarele pe pământ: România nu are parte de o guvernare hotărâtă, care să repare ce mai poate fi reparat din dezastrul lăsat de Ponta, ci de niște funcționari timizi și fără viziune. Guvernarea tehnocrată nu numai că nu a rezolvat nici una din problemele spinoase lăsate în urmă de Ponta şi compania, dar chiar a continuat câteva din cele mai toxice politici:
- Toți demnitarii care au plagiat, în frunte cu Petre Tobă, sunt neatinși.
- Memorandumul cu Rompetrol – 400 de milioane de dolari de încasat pentru acțiunile la Petromidia, plus un fond de investiții de un miliard de dolari – ținut în sertar.
- Autostrada demolată de pe Dealul Aciliu este şi azi închisă și nu știu să fi fost sesizat DNA-ul.
- Promisa lege a salarizării unice nu mai apare și toți știm de ce: pentru că ar trebui să mai taie din indemnizațiile demnitarilor, indemnizații triplate în august 2015.
- Avem un raport al Corpului de Control care arată clar că regimul Ponta-Oprea-Arafat a greșit în mod criminal la intervenția de la Colectiv. Și? Primul-ministru nu are curaj să se atingă de un Raed Arafat susținut de Antena 3.
- Încrengătura de rubedenii pesediste trimise să se relaxeze pe banii contribuabililor pe la diverse ambasade a rămas, în frunte cu celebrul Andrei Zaharescu, consul la Capetown.
În fapt, guvernul nu face decât să aplice disciplinat politicile populiste impuse de PSD și PNL în 2015. Poziţiile cheie din Executiv – Internele, Dezvoltarea Regională, Transporturile, Energia, Externele, Educaţia – sunt ocupate de personaje provenind din triunghiul PSD-PNL-Iohannis. Investiţiile majore în infrastructură bat pasul pe loc – exact ca în guvernarea Ponta – pentru că au crescut cheltuielile cu salariile bugetarilor (cu 21,8% în plus, faţă de anul precedent) şi cu pensiile „speciale” ale Miliţiei şi Securităţii (circa 1,2 miliarde euro doar pentru „militari”).
Cheltuielile de capital sunt mai mici decât în 2015.
În noiembrie 2015, guvernul Cioloş avea suficientă popularitate ca să taie răul de la rădăcină. Prin legea bugetului de stat sau prin altă iniţiativă legislativă, putea anula toate pensiile speciale, putea anula ordonanţa prin care indemnizaţile demnitarilor s-au triplat, putea opri sau suspenda creşterile salariale necugetate din sectorul bugetar. Nu cred că PSD sau PNL şi-ar fi permis să răstoarne, la acel moment, un Executiv atât de popular. Dar s-a văzut, de pe atunci, că „tehnocraţii” sunt foarte atenţi să nu deranjeze nomenklatura care, de fapt, i-a pus în funcţii.
Ce mă îngrijorează este că, aşa cum anticipam, iniţiativele populiste ale PSD şi PNL continuă în 2016. Discret, prin Camera Deputaţilor îşi face din nou loc legea pensiilor pentru aleşii locali, după ce a fost respinsă de Curtea Constituţională. Nu este singura cheltuială majoră în curs de legiferare, iar Executivul pare resemnat. Vom termina anul 2016 exact ca în 2008, pe vremea lui Tăriceanu: toată creşterea economică se va duce în pensii şi salarii (şi, implicit, în importuri), cu un deficit mare şi vom amâna din nou autostrăzile şi căile ferate, care atrag investiţii şi aduc locuri de muncă.
Ca să pun degetul pe rană, mă tem că domnul Dacian Cioloş este doar noul ambalaj – denumit „apolitic” şi „tehnocrat” – în care se vinde USL-ul lui Klaus Iohannis, Alina Gorghiu şi Liviu Dragnea. Fără îndoială că este un progres faţă de vremurile când ţara era pe mâinile lui Ponta, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu, dar am sentimentul că am fost păcăliţi.
Politicile populiste, corupţia cu legea în mână, impostura (ce repede am uitat de academiile de farsori înfiinţate de Ecaterina Andronescu sau Gabi Oprea, finanţate de stat) rămân. La cinci luni după Colectiv, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă este tot nereformat (deşi premierul a cerut-o, în noiembrie), iar secţia de arşi de la Floreasca este şi acum închisă.
Să recunoaştem că, până acum, guvernul Cioloş nu a făcut nici un gest major care să indice o ruptură faţă de politicile USL. Şi cred că nici nu o va face, pentru că scopul său este să îşi asigure supravieţuirea după 2016, când va continua să fie faţada vandabilă a triunghiului Iohannis, PSD, PNL.
sursa: contributors.ro