Guvernarea ca o bătaie de joc

In principiu, nu pot decat sa-l apreciez pe cel care dupa ce a intrat cu oistea in gard nu o lasa acolo, ci face pasul inapoi. Pana la urma, vorba aceea, a gresi e omeneste, a persevera e diabolic.

Si din acest punct de vedere, decizia Guvernului de a renunta la impozitarea bacsisului mi se pare corecta si chiar de apreciat.

Dar numai din acest punct de vedere. Pentru ca simptomatologia care sta in spatele epopeii acestei reglementari este emblematica pentru actul de guvernare din Romania si explica in buna masura de ce tara aceasta inainteaza precum caruta cu roti patrate.

Motivele pentru care aceasta reglementare nu avea cum sa fie viabila nu au fost surprize decat pentru dl Orlando Teodorovici. Aceste motive au fost identificate dintr-un bun inceput de jurnalisti, pe care i-a tratat in bascalie.

Pe de-o parte, admite acum Guvernul, nu acolo e marea evaziune din Romania. Acolo e, daca vreti, o evaziune de subzistenta. N-am vazut averi cladite pe sumele derizorii cu care pleaca acasa la sfaristul fiecarei zile de munca frizerul, taximetristul sau chelnerul. Platiti in general mizerabil, acesti bani ii ajuta sa se tina pe linia de plutire si sa nu ajunga fie sa plece din tara, fie sa depinda de vreun ajutor social.

Pe de alta parte, da, dupa cum recunoaste dl Teodorovici, acest impozit „nu se poate reglementa in toate spetele sale”. Un exemplu este cel al produselor livrate acasa, care a facut valuri si din cauza replicii spirituale nevoie mare a dlui ministru.

Da, sigur, exista case de marcat portabile, dar pentru a face solutia viabila trebuie sa obligi firmele sa le cumpere, ceea ce reprezinta o alta povara.

Si nu in ultimul rand este aberant sa pui soarta bacsisului, dat de client pentru a recompensa o anumita prestatie a angajatului, in mana patronului, care sa aiba posibilitatea sa transforme acei bani in profit al firmei.

Este o incalcare a vointei cu care ei au fost dati.

Cand a semnat reglementarea, dl Teodorovici s-a gandit la toate acestea care, repet, ii fusesera deja semnalate de presa?

Cata fundamentare, cata cumpanire a avut reglemenarea despre care acum Executivul admite ca nici nu era necesara, pentru ca nu acolo e marea evaziune, si este macar partial neviabila pentru ca nu acopera toate situatiile? De cate ori a masuat inainte sa taie? Nu de prea multe ori, se pare.

La fel si aberanta reglementare care pune ANAF deasupra hotararilor judecatoresti si permite pastrarea unei penalitati foarte mari (de zece ori amenda), chiar daca justitia il gaseste pe cel sanctionat nevinovat. Dl Teodorovici promite ca ea va fi corectata in Parlament, pentru ca „intr-adevar nu se poate accepta”. Daca nu se poate accepta, de ce ati emis-o? Ca poate trece neobservata si jumuleste oameni cinstiti?

In Parlament este corectat si marele proiect de Cod Fiscal terminat cam pe genunchi, cu biciul pe angajatii ministerului. Inclusiv reprezentantii majoritatii cioplesc temeinic la el. Oare nu cu voia dlui Ponta care dupa ce a aruncat pe piata populismul acum incearca sa revina in limite fezabile cu mana Parlamentului? Asa a facut, de exemplu, si cu Rosia Montana.

Cat de credibil poate fi un act de guvernare in aceste conditii? Dl Teodorovici se plange ca ministrii romani sunt rusinos de prost platiti. Dar pentru ce ar fi mai bine platiti? Pentru care exercitiu de competenta si eficienta?

Si, apoi, cu mediul de afaceri nu te poti juca asa cum te joci cu o reteta de prajitura in bucatarie. Nu iese, arunci compozitia, speli blidele murdare si gata. Deja au fost modificate case de marcat ca sa emita bonul de bacsis. Registrul banilor personali a dat nopti albe patronilor si contabililor. El este in vigoare de la 1 mai si cine nu l-a intocmit pana pe 9 mai putea fi sanctionat cu amenda de pana la 9.000 de lei.

Ce se intampla cu bacsisurile deja impozitate? Dl Teodorovici e senin: „Ordonanta de urgenta se respecta asa cum e, pana cand va fi eliminata. Nu e niciun fel de problema, pentru ca au respectat legea in curs. Au avut bacsis, l-au batut pe casa, atunci foarte bine. Lucrurile sunt clare”.

Ce se intampla pana cand Guvernul va emite efectiv o noua reglementare de eliminare a impozitului pe bacisis, undeva pe la 1 iunie intelegem? Se bate bon separat sau nu? Declaratia ministrului Finantelor cum ca se renunta la acest impozit nu tine loc de lege si teoretic oricine poate fi in continuare amendat daca asa vrea inspectorul fiscal? De ce nu au dat imediat o ordonanta de corectare?

Iertati-ma, dar eu nu pot califica ceea ce se intampla decat ca pe o adanca noapte a mintii, care decredibilizeaza actul de guvernare aruncandu-l intr-un derizoriu inacceptabil. Nu cred ca atata neseriozitate, atat dilentantism sunt tolerabile.

Si am mari indoieli ca Guvernul a renuntat la aceasta impozitare sau la pastrarea penalitatilor aplicate fara fapta admitand cu adevarat viciile lor profunde. Sunt gata sa pun pariu ca decizia a fost luata cu ochii in analizele sociologice care au indicat furia starnita de ele in randul electoratului.

Dar si daca mai scoti oistea din gard, o guvernare in bataie de joc nu poate primi decat un raspuns in bataie de joc.

sursa: ziare.com