Horia Ghibuţiu | De ce nu mai ies în Piața Universității

Aseară, în stradă, au fost și mai mulți decât marți, când s-a umplut paharul. Nu doar în București, ci și în restul țării. Ceea e ce e îmbucurător: o conștiință civică amorțită dă semne de viață, oamenii vor ca lucrurile să se schimbe și să transmită răspicat acest lucru celor care compun un sistem politic corupt și falimentar.

Ceea ce am găsit însă acolo m-a dezamăgit și m-a lecuit de ieșit la proteste, măcar o vreme. Nu mă mulțumesc doar cu căderea guvernului și înțeleg reculul unei victorii obținute parcă prea ușor, însă nu vreau să iau parte la manifestații care nu mă reprezintă.

Motivele pentru care am ieșit aseară în Piața Universității:

– să aduc un omagiu victimelor și eroilor de la Colectiv.

– să transmit clasei politice mesajul de antipatie personală, mai ales celor care negociază azi la Cotroceni funcții și privilegii dintr-o schimbare cosmetică, superficială: aveți un sentiment de confort când se întâlnesc Mihalache, Dragnea,Tăriceanu și Blaga? Eu nu.

– să văd dacă mai e cineva enervat de prestația modestă a președintelui Iohannis, profesorul care ne face rezumate în loc să transmită ceva, un mesaj, o emoție, orice, și care se tot agață de un vot popular pe care anul trecut l-ar fi primit și o valiză goală uitată în gară.

– să ascult oameni care să mă inspire, formatori de opinie consacrați sau oameni simpli, care să aibă ceva de spus relevant.

– să ascult cântece care să mă inspire, bunăoară, ale trupei Goodbye to Gravity.

De ce nu mai ies în Piața Universității după orele petrecute aseară:

– nu vreau să stau în același loc cu cei din galeriile de fotbal. Așa cum, atunci când mă duc la meci, îmi aleg locul ca să văd ce se întâmplă pe teren, nu să țopăi și să mă îmbrâncesc, așa și la proteste: prefer să evit zona în care acești băieți cu idei puține și fixe se agită de mama focului cu pumnul în sus. Îmi displace că au portavoci, scandări anacronice, sunt suspect de activi și, pe fondul pauzelor de socializare ale celorlalți manifestanți, riscă să devină trendsetteri. Nu, mersi.

– am văzut agitatori, diversioniști, dacopați cu drapele fluturate anterior la Antena 3, protestatari de profesie, potențial anarhiști și – încununare a ridicolului și mostră de lipsă de respect față de victimele din Colectiv – o mașină împopoțonată ca un brad kitschos de Crăciun, înaintând în aplauze, în timp ce difuza muzică populară foarte proastă și „Noi suntem români”. Lipsea să mai dansăm Pinguinul, ca la manifestațiile pe convocator ale sindicaliștilor din sectorul de stat.

– totul riscă să se transforme în anarhia de după Revoluție, când oricine, indiferent de intențiile care-l mânau în luptă, căpăta expunere.

Din aceste motive, și din prea multe altele, fie-mi permis să nu mai apar o vreme alături de gură-cască și de protestatari de ziua a doua. Susțin schimbarea, îmi place energia colectivă, simpatizez cu tinerii inteligenți, inventivi și pătimași, îi respect pe cei care au scos un ziar „Colectiv”.

Dar alegeri anticipate, la care să iasă tot PSD și PNL, nu doresc. Nici CNA compus din actualii membri, nici pe Ciorbea care a rămas avocat al poporului deși și-a apărat doar stăpânul. Nici să merg la Parlament sau la Patriarhie pentru că așa mi se cere, nici multe altele.

Citiți articolul integral pe horiaghibutiu.ro