Nu toți “sunt Charlie” pentru că el chiar era un personaj. Unul pe bune. Cu simpatii, antipatii, frustrări, dar încărcat și cu multă emoție, o emoție care dovedește că orice contur poate prinde viață atunci când există pasiune și dăruire din partea creatorului. Din acest motiv, puteți fi siguri că “Charlie” n-a murit!

sursa: youtube.com

Charlie nemuritorul!

Charlie Brown, cel mai popular personaj de desen animat de după 1950, a fost creat de caricaturistul american Charles Monroe Schulz, zis și Sparky, cel care a dat viață mai multor serii de anime-uri care-l aveau în centrul atenției pe Charlie Brown. Cu unul dintre ele ( „A Charlie Brown Christmas” / „Crăciunul lui Charlie Brown”) a câștigat Premiile Emmy în 1966.

sursa: youtube.com/ „A Charlie Brown Christmas”

“Alunele” (The Peanuts), primele desenele animate care l-au însuflețit pe Charlie Brown au fost un real succes, motiv pentru care niște producători hotărâți l-au adaptat modernismului. În acest an, din noiembrie, urmează să vedem pe ecrane “The Peanuts Mouvie”, un anime 3D care mută povestea de pe acetofane pe cele mai sofistcate computere.

sursa: youtube.com

Cine este Charlie Brown și de ce nu toți “sunt Charlie”

Charlie Brown este un presonaj retras, nervos, care nu are încredere în el, nu se pricepe la fotbal, nu este capabil nici măcar să ridice un zmeu pentru că el nu se dă zmeu! Limbajul trupului vorbește de la sine. Gestica și mimica lui spun totul. Este un băiețel care simte profund, mereu încărcat pe interior și nu foarte prietenos. Are un singur amic devotat: pe Snoopy, câinele său, creionat și adus la viață de același Charles Schulz.

Atitudinea lui i-a inspirat pe caricaturiștii de la Charlie Hebdo care s-au decis să-și numească revsta de satiră și umor, fondată în 1970, după numele băiatului din desene animate. “Charlie” a devenit astfel nemuritor prin condeiul caricaturiștilor de la Paris. La acea vreme, revista era condusă de François Cavanna, care a lucrat în echipă cu Jean Cabut (Cabu) și Georges Wolinski, doi dintre caricaturiștii care și-au pierdut viața pe 7 ianuarie, în urma atacurilor teroriste de la Charlie Hebdo.

Cei care formau echipa săptămânalului umoristic de la acea vreme erau fani ”Charlie Brown”, așa că în primul număr al revistei “Charlie Hebdo” au apărut câteva benzi desenate din serialul “Peanuts”.

Asemeni lui Charlie Brown, poate că și jurnaliștii de la Paris aveau frustrările lor pe care și le exprimau pe o foaie de hârtie. Nu s-au gândit însă niciodată că niște linii aruncate pe o coală albă ar putea crea un haos national.Cu toate că sunt voci care susțin că au fost mereu conștienți de urmările dezastruoase pe care le-ar fi putut provoca, în condițiile în care, în 2011 redacția a fost distrusă după ce mai mulți indivizi au aruncat cu sticle indendiare.

Și atunci, caricaturiștii l-au irnozat pe Mohamed, schimbând numele ediției din “Charlie Hebdo” în “Charia Hebdo”, “Sharia” fiind legea islamică, și s-au gândit să-l treacă pe însuși profetul Mohamed ca “redactor-șef”, evident în spirit de glumă. Titlul de pe prima pagina a fost în aceeași notă umoristică: “100 de lovituri de bici dacă nu mori de râs!”. La fel ca și acum o săptămână, se pare că și atunci, unii au refuzat să râdă.

Și în loc de zâmbete, au dat foc ziarului.

Dar jurnaliștii de la Charlie Hebdo nu s-au lăsat. Și-au creat personaje, au râs și au plans odată cu ele. Ca niște copii năzdrăvani, au vrut să arate că luptă pentru idealurile lor, idealurile unei națiuni.

La fel a fost construit și Charlie Brown. Deși era antipatic și retras, persoajul lui Charles Schulz nu ezita să-i ajute pe cei din jur, chiar și atunci când prietenii îi făceau mai mult rău decât bine. Era un rău inofensiv. Răul cel mai mic.

Atunci când câinele său, Snoopy, l-a făcut invizibil, după ce a studiat o carte de magie, operațiune în urma căreia Charlie Brown devenise inexistent pentru ceilalți, nu s-a revoltat pe unicul și cel mai bun prieten al său. Ba chiar, în final au râs împreună și au făut haz de necaz.

Haz de necaz au făcut și cei de la Charlie Hebdo, doar că unii nu pot să vadă mai departe de niște mitraliere kalașnikov.

Chiar și pentru ei, cei mai cruzi indivizi, Charlie Hebdo a însemnat ceva. Au văzut că orice faptă rea se pedepsește pe pământ. Poate le-o fi spus-o chiar Mahomed. Măcar în vis. Poate s-au rugat la el în ultimele clipe. Ar fi fost ceva dacă toate cele întâmplate le-ar fi produs apropierea de religie, mai curând decât de nebunie.

Dacă unii rămân în lumea jocului, alții își iau “jucăriile” și distrug tot ce le iese în cale! Dar da, au și ei “Charlie-ul” lor. Unul care a murit acum 1500 de ani și în numele căruia curge tot mai mult sânge, lucru de care profetul sigur nu ar fi fost mândru. Și Mahomed este Charlie! Și el și-ar ajutata semenii prin cuvântările lui. Cei care spun că-l urmează și comit fapte necugetate sigur sunt din alt film!

Poți omorî niște oameni dar nu poți ucide niște simboluri! Cei 12 caricatuiști de la Charlie Hbedo și Charlie Brown s-au întâlnit în lumea fantastică – Charlieland! Victoria asupra ideilor rămâne moștenire unei națiuni care luptă de secole pentru motto-ul ce-o călăuzește: “Liberté, Égalité, Fraternité”.Sau cum ar spune Charlie Brown, “The triumph! It’s all there!” / Triumful este la tot pasul!