Insulta, calomnie, satira și umor

Gadea și-a permis sa-l faca „dobitoc“ pe un interlocutor, parlamentarul Becali bate recordul in injurii, primarul Mazare e as in afirmații golanești. Pe ei nu-i deranjeaza nimeni cu procese de insulta sau calomnie, ei sunt la butoane și intimideaza.

In 2006, Monica Macovei a reușit, ca ministru al Justiției, sa faca primul pas in dezincriminarea insultei și calomniei, acțiune pornita din con­vingerea avansata ca libertatea de exprimare este o valoare care trebuie pro­tejata, iar apararea onoarei și a reputației pot fi acoperite de Codul Civil. Pana atunci, art. 205, 206, 207 din Codul Penal prevedeau inclusiv pe­depse privative de libertate pen­tru infracțiunile de insulta și calomnie. Prin 1997-1998 semnalam cateva sute de pro­cese penale intentate jur­na­liștilor din Romania pentru calomnie și insulta – o statistica aproximativa ridica cifra la 650 –, procese in care instanțelor li se cerea in­ter­zicerea dreptului la semnatura jurnaliștilor, dar și despagubiri morale imense. Cele cateva zeci de procese penale urmarite de mine in timp s-au sfarșit in general cu sentințe de­fa­vorabile jurnaliștilor in prima instanța și achi­tarea in instanța superioara, dupa 2-5 ani de harțuire, astfel incat procesul penal devenise „o forma insidioasa de descurajare a libertații presei… 70% dintre jurnaliști și-au exprimat convingerea ca au fost dați in judecata doar pentru a li se da o lecție prin tracasare, pen­tru a fi intimidați… și declara ca au devenit mai prudenți in formulari, mai exigenți in ve­rificarea informațiilor, dar considera ma­jo­ri­ta­tea acțiunilor in justiție o ten­tativa mascata de a limita li­bertatea presei“ (revista 22, 17-23 iunie 1997). Trecerea in civil a venit ca o ușurare.

Bucuria n-a durat, o intreaga harababura juridica s-a pro­dus in 2007, cand Curtea Cons­tituționala a decis ca dezin­cri­minarea este necons­titu­țio­na­la, iar instanțele au in­ter­pre­tat neunitar decizia: unele au considerat ca art. 205 și 206 revin in Codul Penal, altele au ju­decat dupa dreptul civil. S-au adaugat de­ci­zii contradictorii ale parlamentului, Inaltei Curți de Casație și Justiție și din nou ale CCR, care au intreținut confuzia, toate descrise riguros pe blogul judecatorului Cristi Danileț. La finele lunii trecute, Curtea Constituționala a lamurit lucrurile, aratand ca insulta și calomnia revin in Codul Penal. Și gata, in ciuda trendului eu­ro­pean de dezincriminare a acestor infracțiuni și de privilegiere a libertații de exprimare. „In­criminarea defaimarii nu reprezinta o re­stric­ție a libertații de exprimare care poate fi jus­tificata; toate legile care incrimineaza de­fai­marea trebuie abolite și inlocuite, acolo unde este necesar, cu legi civile in domeniu“, au punc­tat reprezentanții OSCE, ONU și OAS, ci­tați de FreeEx.

Vestea a produs in general jubilație, uneori chiar in mediile jurnalistice care recunosc ca dis­cursul public s-a degradat nepermis in ul­timii ani. Sceptic, C.T. Popescu susține in Gan­dul reincriminarea calomniei, totuși, ca so­lu­ție care „ar putea sa duca la cresterea ca­li­tativa a muncii jurnalistice, a investigatiilor si reportajelor-ancheta si sa distinga mai bine jurnalistii de gurnalisti“. Mai expusa prin na­tura muncii la procese de calomnie, mare par­te din breasla jurnaliștilor respinge insa reve­nirea la Codul Penal. De reținut o diferența: in penal nu se platește taxa de timbru, in vreme ce daunele in procesul civil se taxeaza in ge­neral cu 10% din suma ceruta. Te mai gan­dești daca incepi sau nu un proces in care ceri daune 100.000 de euro, dar trebuie sa depui 10.000 de euro ca taxa. Fiind mai ușor de intentat, se vor multiplica procesele pe­na­le impotriva jurnaliștilor de investigație, a ce­lor critici, care iși asuma identitatea și sunt, po­tențial, de buna-credința. Deși e plin In­ter­ne­tul de insulte, cei care le profereaza sub ano­nimat n-au a se teme: ambele infracțiuni necesita identificarea autorului prin anchete de durata, de obicei eșuate, ale Parchetului și ale polițiștilor. Tot așa, cei care se ascund sub genericul de „pamflet“ sau „satira“. Speranța ca presa va deveni mai responsabila amin­tin­du-și brusc art. 30 (6) din Constituție – „li­bertatea de exprimare nu poate prejudicia dem­nitatea, onoarea, viata particulara a per­soanei si nici dreptul la propria imagine“ – ri­dica semne de intrebare. Lui Corneliu Vadim Tu­dor ii merge de zeci de ani cu Tricolorul sau Ro­mania Mare, la fel descendenților de genul Mircea Badea sau Radu Banciu. Indiferent da­ca articolele amintite au figurat in penal sau in civil. Gadea și-a permis sa-l faca „dobitoc“ pe un interlocutor, parlamentarul Becali bate recordul in injurii, primarul Mazare e as in afirmații golanești. Pe ei nu-i deranjeaza ni­meni cu procese de insulta sau calomnie, ei sunt la butoane și intimideaza. Doar unor jur­naliști li s-a mai infundat, vezi cazul lui Ion Cris­toiu, care i-a platit daune de peste 400 de milioane de lei vechi scriitoarei Gabriela Ada­meșteanu. Precum și unor jurnaliști de in­vestigație, categoria cea mai expusa in con­di­țiile de acum. Nu-i de bine.

– Articol publicat de Revista 22 –