Nimic nu mi-a fost mai grețos ca lepădarea de cineva ca să-ți fie ție bine.
După decembrie 1989, mi-am spus că membrii CPEx își meritau soarta (făceau pușcărie doar pentru că Ion Iliescu se lepăda de ei, ca să-i fie lui bine). Se apucaseră cu toții să-l înjure pe Ceaușesc, deși, cu mici excepții, ajunseseră în fruntea bucatelor datorită lui Ceaușescu.
Deosebit de atent sunt la lepădările din partea politicienilor. Contrar tezei că politicianul poate fi și scroafă în plan moral, eu cred că și lipsa de scrupule a cuiva, pentru a ajunge sau a rămîne la Putere, trebuie să ne neliniștească. Dacă e la fel de ticălos și cînd vine vorba de țară?
Din această perspectivă m-am decis să urmăresc și să semnalez lepădările de Traian Băsescu. N-am nici o treabă cu Traian Băsescu. Nu mi-a făcut nici un favor și nici eu nu i-am făcut. Dar la fel ca și-n cazul Alexandru Ioan Cuza, Mareșalul Antonescu, Nicolae Ceaușescu mă dezgustă trădările, lepădările, mai ales cînd e vorba de inși care au ajuns mari și tari numai și numai datorită celui căzut. Firește, nimeni nu cere unui politician să apere un Căzut. Dar să nu înfigă și el cuțitul, asta da, îi putem cere.
Marți seara, la Realitatea Tv, am rămas uluit să-l văd și să-l aud pe Mihai Răzvan Ungureanu călcîndu-l în picioare pe Traian Băsescu și evitînd viclean subiectul Călin Popescu Tăriceanu.
Pentru că mi-am amintit:
În 4 februarie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu e dat afară din postul de ministru de Externe de premierul Călin Popescu Tăriceanu în urma unei lucrături murdare. Traian Băsescu întîrzie semnarea Decretului de revocare pînă la 12 martie 2007. Pe 26 noiembrie 2007 îl numește apoi pe MRU director SIE.
În 2012, îl desemnează premier al României.
Ulterior, MRU va fi debarcat de lucrături din PDL.
Cum poate MRU să ceară demisia lui Traian Băsescu?
E o întrebare ținînd nu numai de morală, dar și de inteligență.
Demisia lui Traian Băsescu înseamnă că președinte interimar ajunge Călin Popescu Tăriceanu.
Și dacă de aici interimarul ajunge președinte?
Sursa: cristoiublog.ro
Odata un bun prieten mi-a spus ca el nu stie sa piarda. Ulterior a pierdut, dar tot nu stiu daca a invatat sa piarda. Vorbele lui m-au pus pe ganduri. Cu MRU am avut acelasi sentiment sau mai bine zis aceeasi dilema. Nu stie sa piarda sau nu stie sa castige!?
Doamne,ce hidoasa-i infatisarea nemerniciei!In quasi-totalitate,pana aseara,acest personaj-nu mai pot sa-i spun -aparea cu o „fatza” odihnita,destinsa(nu prea,dar,sa-i zicem),cu un discurs cursiv si articulat,caci are ceva talent oratoric,ceea ce transmitea oarecare incredere.Aseara,inca de la aparitie,arata cam ravasit,am crezut ca-i putin bolnav,poate racit,fara sa-mi imaginez ca voi auzi asemenea aberatii din gura lui.Totusi,i-i multumesc ca s-a deconspirat,caci,pana acum ceva vreme,puteam face o mare eroare mizand pe persoana(fara )lui.Iarasi,Doamne,cate avem de invatat!?