Am avut privilegiul de a citi înainte de publicare cartea ”Gândirea Strategică” de Iulian Chifu – Consilier al Președintelului României, și cu toate că inițial am avut rețineri în ceea ce privește capacitatea mea de analiză la subiectele propuse în volum, m-am pierdut în lectură constatând că ceea ce citesc e de fapt un sumar al frământărilor noastre, ai celor care am urmărit îndeaproape situația politică din ultimii ani, mai mult sau mai puțin informați, mai mult sau mai puțin conștienți de faptul că orice strategie națională trebuie ”așezată” în context internațional pentru ca aceasta să fie cu adevărat o strategie temeinic gândită și nu cârpeli și improvizații în funcție de situații de moment. Un fel de a nu fi ”luați pe nepregătite” dacă vreți, așa cum se-ntâmplă periodic prin repetiție în diverse ocazii neprevăzute pe scena social-politică românească.
Poate că nu sunt eu în măsură să fac o analiză a cuprinsului acestui volum, dată fiind preocuparea mea pentru alt gen de lectură ( recunosc, mai accesibilă ), dar sunt capabilă să recunosc importanța unei lucrări, nu doar din punct de vedere literar, ci și a impactului pe care îl poate avea asupra percepției despre politică al celor care o citesc, pentru că volumul de față, structurat în cinci capitole, cuprinde cel puțin două subiecte care au zdruncinat la momentul respectiv atât scena politică autohtonă, cât și publicul interesat de schimbările care au avut loc în trecutul apropiat: Coabitarea și Referendumul Ceea ce e interesant de subliniat e că, autorul a anticipat un subiect pe care l-a publicat la momentul respectiv în presa românească, cu mult înainte de a exista măcar indicii că ar putea avea loc. Vorbesc aici despre necesitatea și importanța coabitării președinte – premier.
Multe taste s-au tocit pe tema coabitării, multe țipete și vaiete s-au făcut auzite și mulți au țipat ”Trădare!” . Obișnuiți să reacționăm visceral la evenimente pe care nu le înțelegem pe deplin, dar pe marginea cărora obișnuim să ne dăm cu părerea și să emitem concluzii uneori pertinente, dar de cele mai multe ori nu, având o înclinație pentru scenarită izvorâtă din suspiciunile datorată zecilor de ani de absență a informației, asaltați acum de știri și interpretări de cele mai multe ori manipulatoare, acordul dintre președinte și premier ne-a luat prin surprindere.
Odată ce ne-am revenit, unii din euforia creată de iluzia că Traian Băsescu și-ar fi asigurat prin acord puteri sporite, mergând până la a se sugera că președintele și-ar fi cumpărat liniștea până la sfârșitul mandatului, alții crezând că acest acord ascunde de fapt efectele descoperirii vreunui schelet din dulapul lui Ponta, am analizat fiecare după pricepere acordul în sine, dar omitem în prezent să constatăm efectele pozitive ale acestui acord de pace. Iată ce scria Iulian Chifu, la 13 mai 2012 :
”În România, coabitarea este o premieră. Suntem atât în campanie electorală cât şi într-un moment de dificultate în care o parte, care anunţase intenţia de eradicare completă a urmelor de putere a celeilalte componente politice, este obligată să coexiste cu Preşedintele în funcţie, singurul spaţiu de manevră politică fiind cel al tentativei de a limita la maximum instrumentele acestuia, pentru a proba consecvenţă în demersuri. De aceea, e de aşteptat ca în chestiunile ce intră în spaţiul de confruntare de poziţii, disputele să fie împinse în spaţiul juridic şi de constituţionalitate, în care doar terţii decidenţi să fie chemaţi să încheie această dispută.”, anticipând corect că nerealizarea acestui acord ar fi însemnat un dezastru pentru România și continuă:
”Iar dacă până mai ieri formatele ad-hoc şi formulele informale jucau rolul predominant, este momentul pentru construcţia instrumentelor coabitării care să instituţionalizeze relaţiile în spaţiul afacerilor strategice, securităţii, politicii externe şi apărării, în formule tehnice şi birocratice care să ofere tuturor decidenţilor soluţiile pentru a naviga în această situaţie nouă şi inedită în ţara noastră.”
M-am oprit asupra acestui text pentru că după suspendarea președintelui de anul trecut, după scandalul Referendumului, acest acord a fost perfectat și cu toate că efectele acestuia nu sunt resimțite economic de populație, sau cel puțin, nu vizibil, un amănunt deloc de neglijat ar fi că măcar nu mai suntem obligați să asistăm zi de zi la invective televizate, la acel meci de ping-pong dintre Traian Băsescu și Victor Ponta, la războiul declarațiilor care au avut drept consecință decredibilizarea României pe plan extern și degradarea autoritații și reputației instituției prezidențiale. Deloc de neglijat ar fi și faptul că populația a fost ținută într-o stare de tensiune a cărei consecințe ar fi putut duce la scăderea moralului colectiv, moral aflat deja aproape de limită și la sporirea neîncrederii în politică și politicieni.
Volumul lui Iulian Chifu reprezintă o analiză bine documentată, echilibrată și extrem de lucidă, care ar putea reașeza în matcă multe minți înfierbântate, aducând un strop de normalitate și realism într-o perioadă zbuciumată traversată de orgolii, narcisism politic și interese obscure. O trimitere elegantă spre lumea civilizată și valorile ei, dezlipindu-ne măcar temporar de ”tigăi” și țipete isterice, de manipulări și minciuni. O lectură necesară celor care vor să înțeleagă și au nevoie să creadă că în politică există și oameni de calitate, cu idei de calitate, nu doar amatorism și interese.
Lansarea are loc astăzi 14.05, ora 17, Palatul Parlamentului, Sala I.G.Duca.