Peste 50 de focșăneni și-au anunțat prezența sâmbătă la Turul marilor tunuri din Focșani, eveniment anticorupție organizat în județul lui Marian Oprișan de către portalul de bună guvernare România Curată, în colaborare cu activiști civici și jurnaliști locali, alături de partenerii Asociaţia pentru Promovarea Culturii şi Mediului “Accord” și Asociația de Tineret “Eu, Tu și Ei”. Le-am arătat cetățenilor din Vrancea cum au fost furați și cum ar fi arătat orașul lor dacă ar fi avut conducători mai responsabili, iar spiritul civic ar fi fost mai ridicat.
Piața Unirii a Focșaniului, care a costat peste 8 milioane de euro din fonduri europene și de la bugetul local, a avut nevoie de reparații chiar în ziua în care a fost inaugurată de fostul premier Victor Ponta, în noiembrie 2011. Ultima factură a incompetenței a costat focșănenii 200.000 de lei, bani care au mers pentru noi reparații anul trecut.
Grădina publică ce o înconjoară a fost efectiv mutilată în urma acestei reablitări. Autogara futuristă a orașului, ca și gara istorică, inaugurată de regele Carol I și regina Elisabeta, două clădiri simbolice ale orașului, au fost recent demolate.
Sunt două afaceri în care au fost implicați oameni ai PNL și PSD, care au arătat că știu rețeta îmbogățirii din tranziție. Ce nu au reuşit cele două războaie mondiale şi cutremurele din cea mai activă zona seismică a României, ce nu au făcut nici măcar habotnicii comuniști locali care oricum puseseră la pământ mare parte din oraș, au înfăptuit fără nici un scrupul personaje ca Miron Mitrea, Necolaiciuc, Bucșaru, Marian Oprișan, Decebal Bacinschi, Corneliu Prunache și liota lor de executanți: dărâmarea clădirii de patrimoniu a Gării. Numele “naționale” amintite sunt în prezent la pușcărie sau se țin aproape de ea. Astfel că ”obiectiv turistic de pe traseu” a fost noua eurogară în care plouă și care nu a fost finalizată nici la șapte ani de la începerea lucrărilor. Pe traseul excursioniștilor anticorupție au fost înscrise fosta Stațiune de Cercetări Pomicola, victima rechinilor imobiliari, dar și Crângul Petrești, plămânul verde al Focșaniului, aflat la un pas de a fi retrocedat cu acte false și pentru care Consiliul Județean a pierdut o finanțare europeană de peste 5 milioane de euro. Din platforma industrială a orașului, fosta perlă a industriei locale, Combinatul de prelucrare a lemnului MOPAF, pus la pâmânt fără scrupule chiar în anul integrării în Uniunea Europeană, figurează și el printre obiectivele de vizitat din acest traseu al Marilor Tunuri.
Piața Unirii din Focșani
Piața centrală a Focșanilor are o istorie zbuciumată şi reprezintă poate cel mai bine modul în care s-au succedat la putere regimurile politice din România ultimului secol. Complexul arhitectural Piaţa Unirii din Focşani este situat pe vechiul hotar dintre Ţara Românească şi Moldova. În centru, este amplasat Obeliscul Unirii, operă a unui colectiv de artişti condus de sculptorul Ion Jalea, monument inaugurat pe 24 ianuarie 1976. Piaţa Unirii, aşa cum arată acum, este departe de ce era acum 50 de ani. În anii 70, conducerea administrativă a municipiului a decis reamenajarea pieţei, în stilul arhitectural specific comunist. Tot atunci s-a demolat Palatul Comunal, o clădire cu o arhitectură interbelică, dar şi strada istorică a oraşului. Atunci a fost ridicat şi Obeliscul, botezat “Morcovul” de catre focşăneni. Pentru că ansamblul s-a degradat în timp, începând cu anul 2008, perimetrul istoric al pieţei a fost din nou reamenajat, de această dată cu fonduri europene. Rezultatul este că în locul vechiului granit, intercalate cu marmură de Rușchița, a fost pus mult beton de proastă calitate, importat din China, iar reparațiile înghit an de an sume importante de la bugetul local. Parcul Unirii a fost “mutilat”, ca să nu mai amintim de construirea unor “dughene” din sticlă, fier şi beton în parc, spre nemulţumirea focşănenilor. Nimeni nu a răspuns, nici măcar la alegeri, pentru “betonizarea” Pieţei Unirii.
Un focșănean (Dan Butnaru) a sesizat chiar OLAF-ul cu privire la dezastrul din Piaţa Unirii ( o afacere PSD/PDL când Elena Udrea era Ministrul Dezvoltarii Regionale): “petiţia a fost depusă în 2009 şi am semnalat atunci restrângerea spaţiului verde, înlocuirea fostelor plăci de bună calitate cu plăci de proastă calitate şi am enunţat şi suspiciunea de fraudare masivă”. Reclamația a fost trimisă autorităților române și nu s-a mai auzit nimic de ea.
Proiectul “Recalificare urbană a perimetrului istoric Piaţa Unirii şi grădina publică Focşani” a înghițit peste 8 milioane de euro şi a fost finanţat prin programul Phare al Comunităţii Europene şi de Municipiul Focşani, care a contribuit cu peste un milion de euro. Scopul declarat al lucrărilor a fost de a refuncţionaliza Piaţa, de a o dota cu elementele care să îi confere statutul de Piaţă istorică centrală a Focşanilor şi punct de reprezentare pentru întregul judeţ Vrancea. Cât de mult au reuşit autorităţile judecă zi de zi cei care trec prin piață și văd dalele ciobite, marmura spartă și tot felul de alte stricăciuni. În concluzie, un kitsch. Partea bună este că acest proiect a renăscut și societatea civilă locală, în 2009 fiind declanșată o primă dezbatere publică reală la care au participat foarte mulți cetățeni. Gabriela Obodariu, președintele Asociatiei Pro Democrația – Clubul Focșani, cea care a organizat dezbaterea, este ghid prin noua piață a Unirii.
Crângul Petrești, principala zonă verde de lângă Focșani, este în pericol
Un complet de recurs al Tribunalului Vrancea, format din judecătoarele Carmen Cotea, Victoria Manole şi Sonia Roşu, a decis în aprilie 2015 reconstituirea în natură a suprafeţei de 135 ha de pădure pentru Tinca Bobocea, mama lui Marian Bobocea, fostul şef al Oficiului pentru Protecția Consumatorilor Vrancea între 1996- 2000. Pădurea, administrată de Direcţia Silvică Focşani, ar putea fi retrocedată în natură, chiar dacă Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care s-a autosesizat în urma unui articol publicat în Ziarul de Vrancea, susține că actele prin care s-a obținut pădurea sunt false. Parchetul a cerut luna aceasta arestarea lui Marian Bobocea, însă același Tribunal a decis să-l lase în libertate pe motiv că “inculpatul nu avea cunoştinţă că înscrisurile sunt false”.
Dosarul urmează să primească termen la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pădurea, care este principala zonă verde a orașului, se află la 3 kilometri de Focșani și fost dăruită focșănenilor de către Regele Carol.
În august 2015, Consiliul Județean Vrancea a semnat un contract Regio în valoare de 4,7 milioane de euro pentru proiectul de “Amenajare a ariei naturale de interes local Crâng Petrești și îmbunatatirea infrastructurii de acces”. Chiar dacă era de așteptat ca proiectul nu se va finaliza cu bani europeni până pe 31 decembrie 2015, când s-au sistat finanțările europene pentru exercițiul financiar 2007-2015, contractul a fost încredințat de Marian Oprișan firmelor Rocon şi Doje SRL Bucureşti, sub amenințarea că firmele contractante vor plăti lucrările din propriul buzunar. După ce au tăiat peste o sută de copaci, companiile care au semnat contractul Regio s-au apucat de săpat gropi și de betonat pădurea prin realizarea de alei (foto). Anul acesta, Consiliul Judetean Vrancea a contractat un împrumut în valoare de 42 de milioane de lei “pentru realizarea de investitii publice de interes local”, iar cele mari sume merg către reabilitarea Crângului Petrești, pentru a asigura cofinantarea. CJ Vrancea trage nădejde să amenajeze Crângul Petreşti până în iunie 2016 pentru a nu fi nevoit să dea toți banii cheltuiți înapoi la Bruxelles, potrivit procedurii. Ca atare, luna aceasta a reziliat contractual cu grupul de firme și a scos din nou lucările la licitație.
În Crângul Petrești se află abandonat Complextul Turistic Căprioara, achiționat de Consiliul Județean, în apropierea căruia familia lui Marian Oprișan deține 8 hectare de teren. În urma unei decizii a Curții de Apel Cluj, Marian Oprișan a fost achitat pentru că a achiziționat acest complex fără știrea consilierilor județeni, după ce ar fi întocmit şi înaintat Guvernului o adresă falsă prin care a solicitat şi obţinut 3 miliarde lei vechi din fondul de rezervă al Guvernului, bani folosiți pentru achiziţia complexului, potrivit DNA. În zonă a fost adusă chiar în aceste zile o cantitate mare de pavele (afacerea tranziției), pentru a face alei în toată pădurea. Călătoria spre Crângul Petrești trece pe lângă fosta livadă Pomicola, devalizată de noii îmbogățiți ai tranziției și transformată în noul Beverly Hills al Focșaniului, dar și pe lângă terenurile revendicate de Colegiul Agricol Valeriu D. Cotea, pierdute în jungla intereselor imobiliare după anii 2000.
Gara Focșani – de la eurogară la eurogaură
Gara veche, demolată în 2002, a fost una din clădirile simbol ale Focșanilor. Ridicată între 1879-1881, fosta gară a însemnat intrarea în modernitate a orașului prin conectarea la rețeua de căi ferate și a adus cu ea schimbări importante în viața locuitorilor. De la cutremurele care au zguduit orașul, până la bombardamentele din timpul celor doua războaie, Gara veche a purtat de-a lungul a peste un secol de existență stigmatele care au marcat istoria modernă a Focșanilor. Scapată din ghearele războiului, nimeni nu și-a putut imagina că pe timp de pace, această gară va fi dinamitată pentru a ridica o alta finanțata din fonduri PHARE. Inițial, Gara a fost inclusă într-un program de modernizare, însă, lăcomia a dus la demolarea acesteia. Demolarea Gării vechi și construirea celei noi a fost facută de la început în disprețul legii.
O investiție de 6 milioane de dolari i-a fost facută cadou unui om de afaceri judecat acum pentru spălare de bani. Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, condus la acea vreme de fostul parlamentar de Vrancea Miron Tudor Mitrea, aflat în prezent în pușcărie, a încredințat direct o investiție de peste cinci milioane de dolari firmei Aispa Stars ’95 Focsani, care îi aparținea omului de afaceri Corneliu Prunache, cunoscut ca fiind interfața președintelui PSD Vrancea, Marian Oprișan, în materie de afaceri. Firma sa, Aispa Stars ’95 a demolat la inceputul anului 2002 clădirea garii, operațiune pentru care a încasat nu mai puțin de 1,2 milioane de lei. Ministerul Transportului a încheiat contractul “prin negociere dintr-o singura sursă”, adică cu Aispa Stars ’95. După ce toată afacerea a fost dezvaluită de presă, lucrarea i-a fost incredințată printr-un surogat de licitație firmei Valahorum SA Slobozia, firmă controlată de controversatul afacerist social-democrat Dumitru Bucșaru, care nu a mai reușit nici acum să ducă lucrarea la bun sfârșit. Chiar daca nu era terminată, Eurogara a fost inaugurată de Marian Oprisan, presedintele CJ, în campania electorală pentru alegerile generale din 2004, când Adrian Năstase spera să devină președinte. Valoarea investiției s-a ridicat la 6 milioane de euro. Corpul B al gării, început în 2003, a fost abandonat din 2007, întrucât în contractul de adjudecare nu s-au trecut toate materialele și costurile necesare. Compania Naţională Căi Ferate CFR SA a chemat în judecată constructorul pentru finalizarea lucrărilor, dar nu a avut de câștigat. Corpul B, care trebuia să găzduiască instalația de semnalizare feroviară centralizată, este abandonat și constituie ”obiectiv turistic” în Turului marilor tunuri focșănene (aici).
MOPAF SA, fabrică sacrificată pe bula creșterii economice
Mopaf SA, una dintre cele mai importante fabrici din judetul Vrancea, care avea 1200 de angajați și exporta produsele in Suedia, s-a prabusit premeditat pe fondul boom-ului imobiliar din 2007-2008. Culmea este că, in timp ce își concedia angajații, societatea era premiată la Topul Firmelor Vrincene pentru activitatea financiară din anul 2007. Între timp, din trupul mastodontului vrîncean au rupt hălci importante trei firme străine care nu aveau nimic comun cu activitatea de prelucrare a lemnului. Singurul lor interes, dovedit ulterior, a fost terenul deosebit de prețios pe care era construită societatea. Combinatul de Prelucrarea lemnului (CPL), cum se numea înainte de 1989, a fost proiectat de ingineri suedezi, care au văzut ” oportunitatea dezvoltării unei industrii a lemnului la poalele munților Vrancei”.
Tentația cea mare pentru cei care au pus mîna pe Mopaf a fost suprafața de 24 de hectare de teren situat intr-o zonă foarte bună a orașului. La un preț de maximă recesiune, adică la în jur de 200 de euro metrul pătrat, aceasta înseamnă o valoare de peste 48 de milioane de euro. Pentru a pune mîna pe acești bani, proprietarii Mopaf n-au precupețit nici un efort în a lasa pe drumuri 1.200 de familii. Societatea a fost preluată de la stat de omul de afaceri Vasile Roșca, socrul actualului deputat UNPR Laurentiu Țigăeru Roșca. In 2006, acesta a vîndut fabrica pe o sumă bună, dar în urma sa s-a ales praful. În decembrie 2006, colosul intra în proprietatea grupului de societăți Avrig 35 SRL București care vinde partea de producție către altă societate, iar terenurile către alte firme. Grupul Avrig 35, fondat în 1999 de catre patru investitori americani, era specializat în dezvoltarea de proiecte imobiliare pe piața românească. În acest context, fosta fabrica rămîne fără terenul pe care își desfășura activitatea. Grupul și-a anuntat intenția de a înființa pe locul fostei fabrici un proiect imobiliar care să conțină un complex comercial, ansambluri de locuințe și spații verzi, însă planul a fost abandonat în condițiile recesiunii economice. Utilajele rămase au fost vandute la licitație. “Îmi era și milă când au scos utilajele de acolo și erau cu rumeguș pe ele”, regretă lichidatorul Vasile Borcea dispariția Mopafului de pe harta Focșaniului într-o declarație dată Ziarului de Vrancea. După ce clădirile au fost parțial demolate, locul a ajuns o imensă groapă de gunoi, iar autoritățile nu știu pe cine să tragă la răspundere pentru această sursă de poluare.
Pomicola – prada rechinilor imobiliari
Prăbuşirea Staţiunii Pomicola a avut loc în perioada administrației PSD 2001-2004 cînd liderii PSD au vizat bani ușor de câștigat prin specularea terenurilor aflate la marginea Focșaniului, situate strategic între oraș și Crâng. Operația pusă în mișcare a avut un scenariu simplu și deseori verificat în practică cu atîtea alte societăți comerciale. S-a încurajat îndatorarea societății ca apoi să fie executată silită de Fisc. Lucru ce s-a întâmplat, licitația din 2004 fiind câștigată de afaceristul Vasile Roșca, unul din apropiații lui Marian Oprișan. Puțini își mai aduc aminte că în vara lui 2002, însuși președintele CJ Vrancea și-a făcut rost de o împuternicire de la o firmă de partid pentru a putea, atenție, conduce Adunarea Generală a Camerei de Comerț județene și a impune alegerea ca președinte a ei, a dlui Vasile Roșca în dauna lui Horia Furtună, la acel moment președinte în funcție și aflat în disgrația baronală. Faptul că nimic nu e întâmplător s-a văzut după ce partidul a pierdut puterea. Omul de afaceri Roșca a renunţat “subit” la achiziţie la începutul anului 2005.
De atunci, prin diverse amicale modalităţi, terenurile au cunoscut o repartizare după noul algoritm politic rezultat din alegeri, PSD-PNL, ajungînd în mare la oamenii de afaceri Ion Martiş sau Nicolae Ţuţoi, socrul fostului prefect Dragoş Mircea, susţinut de PNL şi apoi de PDL. Mai sunt și alți participanți la marea împărțire veniți doar cu “recomandare”, exact pe aceeași filieră. Culmea este că după ce mai marii judeţului au falimentat staţiunea pentru a pune mâna pe terenurile acesteia, investitorii privaţi au fost interesați și au investit în producţia de mere, care sunt solicitate atât pe piaţa internă, cât şi cea externă. Nici în ceea ce priveşte planurile CJ nu există certitudinea că vor deveni realitate. La sfârşitul anului 2004, Oprişan a achiziţionat, fără ştirea consilierilor judeţeni, Complexul Căprioara, cu aproape 20 de miliarde lei vechi. După ce afacerea a fost adusă la cunoștința publică de Ziarul de Vrancea, liderul PSD a anunţat că vrea să facă un centru de afaceri din clădirea abandondată. Și acum clădirea este abandonată și dărăpănată,iar banii au fost cheltuiţi degeaba. Ulterior, CJ a preluat şi Crângul Petreşti de la municipiul Focşani, pentru a implementa un program cu fonduri europene ce ar fi trebuit să ducă la o amenajare modernă a acestuia. Și ca în bancurile cu radio Erevan fondurile europene s-au pierdut, firmei care garanta execuția lucrărilor i s-a reziliat contractual lansat cu mare tam-tam, iar pentru obținerea de bani s-a apelat la un credit ce va fi plătit evident de vrânceni.Probabil, după rețeta obișnuită, banii se vor duce pe munți de dale inestetice și de proastă calitate și pe multe cife de beton care vor sta la temelia lucrărilor demarcate. Firmele apropiaților trebuie să prospere deși spațiul verde va fi afectat fără putință de reparație. Singurul câștigător real pare a fi Marian Oprişan, care are opt hectare de teren în zonă, strânse cu sprijinul neprecupețit al cumătrului său, fostul subprefect George Băeșu.
Sursa text/foto: romaniacurata.ro
