15 decembrie. 00.05. Îmi vine să-l pup pe Turcescu!!! Nu-mi vine să cred că tocmai el, nenorocitul, care mi-a făcut guvernarea de căcat atîta vreme, s-ar putea să-mi fi adus cîteva luni de mandat în plus la Guvern. Să le fi văzut fețele alora care-s cu Livache, la CEx, în seara asta: pfuuiii, erau negri, neeegriiii!!! Nici dacă o puneam eu cu mîna nu ieșea mai bine. Ce e drept, îmi pare rău de Nuți, da’ asta e: am făcut bani împreună, eu am închis ochii la căcaturile ei de la minister, ea m-a ajutat în campanie, da’ acu’ e pe pîrnaie, fiecare cu ale lui.
Cam așa a fost: după ce a publicat Turcescu documentul de la DNA, ieri, pe la două (chiar, de unde l-o avea? mă cam îngrijorează că nu am nici o notă de la băieți pe tema asta…), l-am sunat pe Livache. Zic: “Liviule, ce scrie nemernicu’ ăla de Turcescu acolo? Îl dai în judecată, nu?”. Mă pufnea rîsu’, da’ m-am abținut. Iar Livache abia vorbea: “Băi, Victore, nu e posibil, am zis noi anticorupție, decuplarea funcției politice de cea executivă, reformă în PSD, da’ nu se poate așa, Victore, ăștia vor să ne decimeze? Ți-am zis, doar ți-am zis, unguroaica aia de Kovesi ne vînează pe noi, ăștia, românii verzi”. Am făcut o pauză, că-mi tremura mandibula de rîs, și am făcut pe supăratul: “Da, Liviule, e exterminare, ai dreptate. Hai, că nu mai pot să vorbesc, te sun eu, ne vedem la CEx!”.
Fi-r-ai tu al dracu’ de teleormănean, Livache, vrei anticorupție numai că să mă vezi mort politic, tu cu baronii tăi. Mă rog, și ai mei, da’ acu’ joacă cu tine, le-ai făcut capu’ mare că mă ia DNA-ul cu votul din străinătate și tu scapi de dosarul referendumului și iei PSD-ul. Eh, ia-l! Prin gu… Hai, că am zis că nu înjur în jurnal.
Și asta s-a întîmplat după-amiază. Iar la CEx le-am zis tuturor: “E un moment istoric pentru stînga românească, renaștem din propria cenușă sau murim arși de vii de stigmatul corupției și comunismului!”. Și, în timpul ăsta, mă uitam la Livache și apăsam cuvintele: “Cine e urmărit penal trebuie suspendat automat și, dacă are funcții publice, trebuie să renunțe la ele. Oricine ar fi!”. Și iar mă uitam la Livache. Iar Livache fierbea și mă înjura de mamă din priviri în timp ce majoritatea din sală încă se întrebau ce dracu’ e aia cu stigmatul și din ce film am luat-o.
Pe scurt, o seară frumoasă pentru democrația din PSD! Ah, Daciana, dragostea mea: Livache e în căcat!
Și, da, să rămînă scris: Nuți, fată, îmi pare rău de tine!
sursa: prisacariu.ro