2 decembrie, 10.40. Mă întîlnesc cu Tăriceanu la Guvern. Abia aștept să-l întreb pe inimă zburdalnică ce să fac: de fiecare dată cînd dau de o brunetă prin Dubai sau pe la Tîrgu Jiu să mă însor? Neapărat să-l întreb, să nu uit, să-mi dea un sfat: după cîte întîlniri îi cer mîna? Oricum, am făcut un calcul și sînt în grafic: dacă Tăriceanu e la a șasea nevastă și are peste 60 de ani și eu sînt abia la a doua și am 42, mai am lejer timp de vreo patru.
Să-mi notez să fac mișto de Tăriceanu că eu mă scot, Daciana e europarlamentar și nu trebuie să-i pun eu pile să facă bani, da’ Călin a tras sfori să ia Ioana contracte notariale de la instituții de stat. Las’ că e simpatic Anton, după ce mă lămurește cu bruneta mai stăm la taclale vreo jumate de oră despre Porsche-le lui, ca să -mi mai treacă greața de Duster-ul popular de la Guvern, cît să creadă fraierii ăia de la televiziuni că negociem noua formulă guvernamentală.
Tăriceanu întîrzie… Așa e cu moșii ăștia, abia se tîrîie pînă la Guvern chiar și cînd au coloană oficială… A propos, tre’ să-l sun pe Sebi să mai dăm o minge, să mai spargem un club zilele astea, să mă simt ca în tinerețe, cînd intram în SIE.
Ce mă enervează și idioții ăștia de pe facebook, că veni vorba de Sebi: ieri au postat o poză cu mine, la paradă, și cu o fetiță cu căciulă neagră pe care scria “BEAUTIFUL DISASTER”. Ăștia fac mișto de mine, cre’ că le trîntesc o rectificare bugetară negativă și-i retrogradez la departamentul postaci.
sursa: prisacariu.ro