Haideţi să punem punctul pe “i” şi să analizăm la rece ce se întâmplă în Franţa. Franţa a introdus democraţia cu ajutorul ghilotinei. Anul 1793 a fost anul cel mai sângeros, dar, dacă privim astăzi unde se respectă drepturile omului, sigur Franţa e în primele 3 ţări din lume, dacă nu chiar prima.
Franţa se numeşte, pe bună dreptate, “La terre d’accueil”, “pământul primitor”. Franţa a primit refugiaţi (persecutaţi peste tot în lume), şi mulţi conaţionali de-ai noştri nu ar fi creat dacă nu exista Franţa, să-i primească. În Franţa, poţi să spui ce vrei şi să protestezi liber contra orice, nu ştiu dacă e bine sau rău, dar e aşa de sute de ani. Franţa a avut şi preşedinte evreu communist, pe Leon Blum, a avut şi guvern de extremă-dreapta în perioada ‘40-’44, dar de fiecare dată a revenit şi a păstrat principiile democratice.
Eu am trăit 3 ani acolo şi îl înţeleg pe francezul care spune: “Eu te primesc la mine în ţară şi poţi să crezi în Mahomed sau oricine altcineva, dar nu veni să-mi porţi mie burka în Paris, pentru că nici eu nu vin să fac grătar de porc şi să beau pastis la tine, la Teheran. Dacă vrei să rămâi pe pământ francez, integrează-te, nu mă face pe mine să mă integrez în cultura ta!”
Referitor la pedeapsa cu moartea: sunt contra, pentru că orice nevinovat executat e mai rău decât 1000 de vinovaţi omorâţi, dar, dacă ea nu există, atunci şi criminalii nu au frică de nimic. Nu cred că orice criminal trebuie executat, dar când faci massacre, ca ieri la Paris, cred că ar trebui să plăteşti cu viaţa. Şi, dacă furi zeci de milioane din banii poporului, ar trebui să plăteşti cu viaţa, pentru că, indirect, ai omorât mulţi oameni. Ceauşescu sau Hitler nu au omorât direct pe nimeni, dar şi-au meritat soarta. Mi se va răspunde că şi cruciaţii au măcelărit evrei sau musulmani, dar asta acum 800 de ani. În secolul 21, suntem toleranţi, dar nu ar trebui să ne sacrificăm viaţa pentru tradiţiile altei culturi, nici măcar pentru tradiţiile culturii creştine.
Fără cultura arabă, nu am fi aflat de minunile culturilor din Antichitate şi nu am fi avut Renaşterea. Ei ne-au adus cărţile lui Aristotel, Platon sau Socrate. Şi Jobs ne-a adus un alt mod de viaţă, dar niciun tribunal nu i-ar ierta fiul dacă ar face un masacru. Cel mai bun exemplu vine tot din Franţa: eroul de la Verdun, mareşalul Petain, a fost condamnat la moarte în 1945 pentru faptul că a colaborat cu Hitler, a fost graţiat că avea 89 de ani, dar a murit în închisoare. Noi i-am graţiat pe Dincă, Bobu, Angelo Miculescu sau Dăscălescu, şi astăzi ne rugăm de tribunale să le condamne ginerii, adică Năstase, Popoviciu, Dimofte etc. Dacă am fi avut un Nuremberg, ca germanii, cu proces serios şi spânzurători serioase, nu ştiu dacă am mai fi avut atât de mulţi amatori la ospăţul cleptocratic din avuţia naţională. “Pe cine nu laşi să moară nu te va lăsa să trăieşti” (sau te va lăsa, dar în sărăcie).
N.B. Acest text nu este un manifest şi nu vrea să incite la răzbunare, e doar o constatare şi o speculaţie bazată pe învăţăturile lăsate de istorie!
sursa: mareaspovedanie.ro