Laurenţiu Ciocăzanu | În sfârşit, vin americanii! Thank you, Victoria Nuland!

Mesajul Victoriei Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA, este de o importanţă crucială pentru ce urmează să se întâmple în România începând chiar de anul viitor, aşa cum promite oficialul american…
De fapt, se întâmplă acum, chiar sub ochii noştri, doar puţini sunt dispuşi să vadă pădurea printre uscăturile aruncate în media de cei interesaţi în blurarea peisajului autentic. Aş traduce semnalul transmis opiniei publice româneşti de afirmaţiile Victoriei Nuland prin parafrazarea unei sintagme celebre, care ne-a ţinut conectaţi la speranţă mai bine de o jumătate de secol: “În sfârşit, vin americanii!”. Păi, iată de ce!

Mai întâi, ce-a spus de fapt oficialul american sosit recent în vizită în România, de care premierul Victor Ponta a fugit sfârâind călcâiele până, hăt, în Italia, în căutare de shopping scump şi de fereală pentru o discuţie cu cărţile pe masă.

“Vedem o tendinţă îngrijorătoare în prea multe părţi ale Europei Centrale şi de Est unde aspiraţiile cetăţenilor sunt călcate în picioare de interesele oligarhilor corupţi, care îşi folosesc banii şi influenţa pentru a înăbuşi opoziţia politică, pentru a cumpăra politicieni şi grupuri media, pentru a slăbi independenţa judiciară şi drepturilor organizaţiilor non-guvernamentale.

În anul care urmează, veţi vedea că ne vom concentra pe intensificarea activităţii noastre în Balcani, Europa Centrală şi de Est, în strânsă colaborare cu UE, pentru a ajuta aceste ţări să promoveze o guvernare curată şi responsabilă, o societate civilă activă şi liberă, o presă independentă şi pentru a ajuta guvernele şi cetăţenii în eforturile lor de a expune şi elimina corupţia oriunde s-ar ascunde“

Vă rog să recitiţi cu atenţie frazele de mai sus! Vi se pare că sunt vorbe goale, simple şopârle menite să aburească Rusia şi să-i ţină la foc mic pe împricinaţii din astă parte a Europei? Mie, nu. Dimpotrivă, sunt cuvinte care mă îndreptăţesc să cred că SUA au ajuns în sfârşit la concluzia la care ar fi trebuit să ajungă de mai multă vreme. Anume, că democraţia nu merge în Europa de est. Nici măcar în ţări care au intrat în Uniunea Europeană. Sau, hai să spunem, ar merge, poate, dar cu viteza melcului, pe un drum plin de obstacole şi niciodată ireversibil. De ce? Simplu, iar declaraţiile doamnei Nuland arată că americanii au înţeles perfect motivul: corupţia.

Acesta e cuvântul magic-malefic. Corupţia. Din cauza ei, democraţia nu merge “ca la ea acasă”, în ţări unde acest sistem imperfect dar fără rival plauzibil funcţionează de ani şi ani cu probe clare. După căderea regimurilor comuniste, în estului Europei, cei care au pus mâna pe finanţele publice şi implicit pe stat au fost urmaşii comuniştilor. România şi Bulgaria sunt exemplul cel mai dureros pentru Occident. Istoria ultimilor 25 de ani ne arată că democraţia costă enorm de mult. Bani, dar şi vieţi, destine. Şi nici măcar nu ai garanţia că va ajunge într-un târziu la standardele corecte, aşa cum apare ea în vestul Europei sau în America de Nord.

Pur şi simplu, cazul României le-a arătat americanilor că “merge şi-aşa”-ul românesc nu mai merge! Sigur, i-a ajutat în a deveni tranşanţi şi a trece la faptele promise de Victoria Nuland situaţia din Crimeea, pofta Rusiei pentru reîncarnarea Uniunii Sovietice, dar asta e altă discuţie. După 1989, urmaşii lui Nicolae Ceauşescu, în frunte cu Ion Iliescu, au pus mâna pe România şi au deschis calea “capitalismului de cumetrie”. Averea statului a trecut în mâini private cu preţul distrugerii unei însemnate părţi din economie, iar democraţia a devenit o afacere între partidele care au moştenit defunctul PCR. În mare parte, foarte mare, partidele de azi. Un sistem cu circuit închis care promovează corupţia, non-valoarea, promiscuul, cu scopul foarte clar de a avea acces la “pixul” care distribuie resursele bugetare către clientela de partid. Aşa s-au născut baronii pe care justiţia încearcă să-i scoată din joc, aşa au apărut marile averi din nimic, aşa s-au născut mogulii de presă.

Practic, votul nu mai este expresia voinţei oamenilor de a-şi schimba viaţa în bine, ci instrumentul prin care mafia politică primeşte acces la banul public. Partidele şi-au făcut adevărate reţele de scos armatele de oameni la vot, care funţionează perfect în “democraţia” românească: guvernul dă bani primarilor şi baronilor, aceştia alimentează contractele firmelor prietene, firmele cotizează la puşculiţa politică, iar ea produce pomeni electorale şi investiţii scumpe sau inutile, cu scopul de a menţine treaz apetitul pentru alegeri. Mecanismul funcţionează uns, cu un cost clar: sărăcirea societăţii largi şi îmbogăţirea păturii care trăieşte pe spinarea partidului. Inevitabil, spirala aceasta descendentă duce către slăbirea statului şi a încrederii omului simplu în democraţie. Oare de ce jumătate dintre români ar vota acum cu Ceauşescu, aşa cum ne spune un recent sondaj de opinie?

Dar mecanismul acesta nu poate funcţiona decât într-o societate slabă, care nu ştie să lupte pentru drepturile ei (ca în SUA sau UE) şi care este foarte uşor de manipulat. Aici intervine presa. În România, presa a involuat abrupt sub presiunea banilor supţi de trusturile care s-au adaptat perfect mecanismului descris mai sus. O presă dependentă de banul public sau de aranjamente în care politicul este piesă de rezistenţă nu poate servi decât interesele de grup, nicidecum publicul larg. Dispare ochiul critic şi vigilent faţă de guvernare, scade influenţa jurnalismului de investigaţie. Apar televiziuni de partid, vezi Antena 3 sau RTV, interesate fie în lupte pe viaţă şi pe moarte cu cei care încearcă să demonteze păienjenişul malefic (justiţie, jurnalişti independenţi, voci cricitice din societatea civilă), fie în virusarea mentalului colectiv cu gălăgii mediatice de tip otevist, bune pentru prostit lumea, nu pentru deşteptarea spiritului civic. Numitorul comun al construcţiei partide la putere-bani publici-comisioane-presă captivă-vot popular este corupţia. Ea unge acest angrenaj profitabil pentru minoritatea politică şi distructiv pentru majoritate.

Democraţia românească a devenit sistem cu circuit închis. E un loc cu graniţe bine păzite, unde nu au acces decât cei care “se adaptează”. Cei care nu reuşesc se pot revolta (riscă să-şi piardă jobul sau avantajele, “sistemul” îi va rejecta) sau sunt liberi să părăsească ţara (vezi cele patru milioane de romani evadaţi peste graniţe din acest lagăr social). Unde poate duce un astfel de mod de viaţă? Inevitabil, către moartea democraţiei.

SUA au înţeles că România, ca şi alte ţări din Europa de sud-est (chiar şi Grecia, care nu vine din comunismul prăbuşit în 1989) se află pe drumul falimentului dacă această cangrenă nu este îndepărtată rapid. Absenţa unei intervenţii rapide duce inexorabil la complicarea situaţiei în întreaga Europă, nu doar la iminenta pierdere de zone de influenţă în favoarea Rusiei. SUA ştiu că în 1945 au abandonat greşit estul Europei permiţînd intoxicarea continentului cu dictaturi şi cu comunism. Declaraţiile de mai sus ale Victoriei Nuland arată că americanii nu mai vor să ne lasă pradă estului sălbatic al urmaşilor lui Lenin şi Stalin. Slavă Domnului, thanks Victoria! Iar pentru asta au stabilit că trebuie să consolideze puterea statului de drept. A justiţiei, a presei libere, a tuturor celor care luptă împotriva corupţiei.

Vi se pare întâmplător că ofensiva procurorilor anticorupţie împotriva baronilor politici şi a mogulilor se petrece deja sub ochii noştri chiar în aceste clipe? Vi se pare întâmplător că ambasada SUA la Bucureşti tocmai ce-a premiat-o pe şefa DNA Laura Codruţa Kovesi cu titlul ce cea mai curajoasă femeie? Vi se pare întâmplător cu liderul PNL Crin Antonescu a schimbat macazul trecând de partea “cauzei drepte”? Pot părea simple coincidenţe, dar mie nu mi se pare că sunt întâmplări născute din hazard. Avem motive să credem că SUA, având alături centrele de putere de la vârful UE, în frunte cu axa Berlin-Londra-Paris, au bătut deja palma pentru un mare plan anticoruţie menit să demoleze reţelele politico-mediatico-mafiote şi să salveze democraţia într-o regiune pe care cândva au abandonat-o. Victor Ponta pare să nu fi înţeles ce se întâmplă. Continuă să înoate contra curentului, din slăbiciune sau din complicitate. Discursul său anti-justiţie, cumetria cu cei doi moguli care au toate motivele să se simtă vizaţi direct de vorbele Victoriei Nuland îl expun cu fiecare zi care se scurge. A avut şansa să parieze pe viitor, dar a preferat trecutul. Cu toate consecinţele. Nu doar politice, ci şi în plan personal…

Cititi impactul declaratiilor Victoriei Nuland, in articolul “Mesajul asteptat 70 de ani de romani!”, in PaginadePolitica.ro

Articol scris de Laurenţiu Ciocăzanu si postat pe ReporterVirtual.ro