Laurenţiu Ciocăzanu | Oare ce-ar crede Isus despre Victor Ponta?

Au pus cruce şi vacanţei de Paşte. Una prea fericită pentru belferii puterii, care au petrecut confortabil prin Deltă, retraşi în nordul Moldovei sau în cabanele comisioanelor, dar nefericită pentru amărâţii din sudul ţării, nevoiţi să-şi caute singuri învierea din faţa puhoaielor morţii…

Cei care n-au putut sta departe de ştiri au văzut că la Teleorman oamenii s-au refugiat din calea apelor, în timp ce baronul lor de aievea, onor Liviu Dragnea, era pierdut în peisaj, pesemne în căutarea unor morţi buni de pus pe listele electorale. A apărut, într-un târziu, încălţat în cizme de pescar, vorbind dintre ape până la genunchiul broaştei despre cum va face şi va drege. Ce n-a spus domnul Dragnea, nici acum şi nici în alte vremuri ude şi pline de sinistraţi, este cum de-a reuşit el performanţa să facă atâţia bani din banii statului în timp ce Teleormanul său natal n-a văzut nici până de Paştele ultim un amărât de dig.

Aici, Liviu Dragnea şi Victor Ponta ştiu să tacă, asemenea tuturor dăţilor când trebuie să dea răspunsuri concrete despre cum de se îmbogăţesc baronii partidului în timp ce votanţii acestora, fideli până la moarte sub potopul PSD, n-au de niciunele. Digurile, drumurile, joburile, faptele? Veşnica lor pomenire! Ce vedem, în schimb? Declaraţii despre promisiuni, felicitarea pompierilor, strângeri de mâini electorale, întâlniri cu ţăranii votanţi, eterna defilare printre sinistraţi, cu tot alaiul mediatic aferent, din care nimeni nu câştigă nimic. În afară de ei şi de voturile lor…

Că tot s-au înghesuit să ia lumină în popor, vezi prea necuvinciosul Mazăre, acum, baronii vremurilor noastre tulburi ne aduc încet-încet în întunericul obişnuit. E mediul lor, pe care îl administrează magistral, în care ştiu să menţină captiv acest electorat văduvit de diguri, dar votant la datorie pentru cauza PSD. Şi nu e Dragnea singurul exemplu. Am văzut astfel de inundaţii de partid mai peste tot. Şi în Mehedinţiul lui Duicu, şi în Vrancea Oprişanului, şi în Prahova Cozmilor. În general, oriunde unde sărăcimea creşte direct proporţional cu dimensiunile averilor “unşilor” locali.

Sunt absolut convins că în crucea pe care şi-au făcut-o, de poză, în noaptea de Înviere, Ponta, Dragnea, Mazăre&comp au camuflat perfid totalul lor dispreţ pentru exemplul lui Iisus. Sau, ca să nu vorbim cu păcat, dacă nu dispreţul atunci indiferenţa. Mântuitorul a servit lumii un model exact pe dos faţă de ce trăim cu toţii azi sub pulpana mai-marilor vremii. Sacrificiul lui Iisus au fost cu adevărat un “breaking news”, în acele timpuri îndepărtate, despre care vorbim, iată, şi la mai bine de două milenii de atunci, de Paşti. Căci El a vorbit oamenilor altfel decât restul “liderilor”, cu un discurs întru iluminare, pentru deşteptare şi evoluţie, nicidecum cu scopul de a-i menţine în prostie pe ascultătorii poveţelor sale. Iisus a şocat poporul prin aceea că i-a învăţat pe oameni să nu mai creadă în vorbe goale, în obiceiuri şi în dogme, în ură şi în nemăsurata putere a banului. Adică, exact ce mânuiesc dibace toţi cei ce ne conduc astăzi destinele, care se închină la icoane false în timp ce menţin plebea în adormire şi în niveluri joase de înţelegere.

Ăsta e marele păcat al lui Ponta şi al tovarăşilor săi, dacă vorbim de meleagurile noastre! Unul pentru care nu ştiu dacă vor plăti vreodată aici, în lumea asta strâmbă, dar cu siguranţă vor suporta decontul destinului lor dincolo, în universul adevărului infinit. Dacă le-ar fi păsat măcar cât o fărâmă de pască de gestul etern al lui Iisus şi-ar fi folosit vieţile pentru a-i ajuta pe oameni să descopere adevărul, nu să-i menţină sclavii minciunii. Iisus n-a fost populist. Nici nu s-a dedublat pentru a sminti judecata poporului. N-a jucat teatru ieftin de dragul banilor, al simpatiei populare, al puterii. N-a gândit una şi-a spus alta. N-a apărat puterea puternicilor zilei, dimpotrivă, cauza sărmanilor fără de putere. Pe care nu i-a întărâtat cu Antenele să-şi urască liderii, ci i-a invitat să folosească instrumentul iubirii în judecata publică. Victor Ponta şi cei asemenea lui ştiu bine ce uşor e să manipulezi oamenii fără şcoala vieţii politice şi cât de greu e să-i înveţi cum să se elibereze de propriile slăbiciuni. Da, e greu, dar aşa e un lider providenţial! Aşa a fost Iisus, aşa ar fi trebuit să fie toţi cei care i-au urmat la conducerea maselor dacă i-ar fi respectat mesajul şi învăţămintele. Căci asta e calea.

Sigur că e prea mult să le ceri lui Victor Ponta sau lui Liviu Dragnea să ia în seamă acest model în numele căruia fac acum paradă la biserici. Dar nu e deloc mult să le pese de cum va arăta România de mâine, chiar dacă familiile lor vor fi la adăpost de inundaţii şi de crize financiare. Asta înseamnă să-ţi foloseşti destinul pentru a-i salva pe ceilalţi, ăsta e prototipul de lider pe care l-a oferit lumii lecţia lui Iisus. El n-a scos răul din oameni, ci binele. Cu fiecare Paşte care trece însă, oamenii ăştia continuă să facă din viaţa lor politică o blasfemie în raport cu preceptele biblice. Şi din viaţa noastră – un calvar continuu. Ne servesc întuneric, nu lumină. Ură, nu înţelegere. Nu adevăr, ci minciună. Sclavie, şi nu libertate. Multă suferinţă şi prea puţină fericire. Lăcomie, nu cumpătare. Fărădelege şi nu lege. Oare ce-ar spune Iisus Hristos despre toate acestea?

Sursa: paginadepolitica.ro