D-voastră ştiţi cine finanţează canalul de televiziune sau situl Internet favorit? Cine plăteşte ca d-voastră să primiţi acele informaţii sau opinii cu care sunteţi de acord, că altfel nu aţi prefera acest canal sau site? Căutaţi pe site: daţi un Google adițional. Şi, cu foarte puţine excepţii, nu veţi afla cine sunt acţionarii. Reclamele, care şi ele plătesc pentru conţinut, ar trebui să fie vizibile. Dar nu sunt. De multe ori sunt înlocuite cu texte pseudo-jurnalistice pe care nu apare semnul P: pare să fie un interviu cu o persoană de valoare întoarsă din Occident sau care conduce o companie de succes. Gabriel Resources avea reclame vizibile numai pe televiziune, dar pe Internet abundau iubitorii de cianură care pozau în ziarişti. Dar poate că nu contează cine finanţează o publicaţie? De ce să vă bateţi capul, dacă oricum opiniile lor sunt şi ale d-voastră? Eu zic să vă mai gîndiţi: că dacă un cumpărător e de aceeaşi părere cu vânzătorul că trebuie să ia la copil şunca de Praga plină de E-uri că e bună la gust şi nu ştie ce e în ea, dar vînzătorul ştie, spre deosebire de cumpărător, că substanţa care s-a injectat în şuncă să o facă aşa roz dă în timp cancer, acesta nu e un consens bun. Un consens bazat pe informaţie asimetrică este echivalentul unei fraude: a-ți baza pe el opțiunea de vot este ca și cum ai investi la Caritas. Ca atare, că sînteţi fan al Sandrei Stoicescu şi credeţi că ea gîndeşte la fel cu d-voastră pentru că ştie tot atît, sau v-aţi amuzat cu comentatorii de dreapta făcînd bancuri despre hipsteri toamna trecută în ideea că şi pe ei doar umorul îi animă şi de asta consacră atâta spaţiu să își bată joc de oamenii care demonstrează, gândiţi-vă a doua oară. Cercetați simetria informaţiei şi a dezinteresului faţă de chestiune discutată, a d-voastră şi a vedetelor d-voastră. Nu înghiţiţi şunca ca un maidanez nehrănit pe care nu îl duce capul că mai există şi otravă, nu numai delicatese.
Situaţia presei în România nu e egal reglementată. Presa audiovizuală are nevoie de licenţă, deci ar trebuie să existe toate datele la CNA. Orice societate comercială e obligată să depună acţionaratul la Registrul Comerţului. Pentru Internet, mai ales dacă publicaţia nu e comercială, nu prea există reguli. Dar nici astea care există nu servesc la mare lucru. Familia Voiculescu şi cu Dan Diaconescu erau singurii oameni din politică care posedau pe faţă presă. Dar de unde veneau banii investiţi în presă sau clădirile, s-a văzut recent că nu era clar, că o bună parte din banii investitiţi în presă de Voiculescu erau împumutaţi gajând nişte terenuri ale statului la care nu avea dreptul. În rest, influenţa politicului este indirectă pentru că se practică:
– schimbul de favoruri în natură (de ce să îţi mai doneze la campanie omul de afaceri căruia i-ai dat un proiect DG Regio să trebuiască să declari Curții de Conturi, mai bine îi spui să cumpere reclamă direct la ziarul care te susţine),
– încredinţarea către un intermediar (ştie cineva cine este Tronaru Dan Mihai, căruia i-a lăsat Sebastian Ghiţă România TV? Ai fi zis că au învăţat ceva de la Vântu ai cărui intermediari i-au furat şi banii, şi nevasta, dar nici vorbă),
– achiziţia proprietății presei (nu reclamă) de către companii de PR sau acționari ai lor principali (cazul Evenimentul zilei, de care am mai vorbit),
– falimentul repetat (operaţiile se mută mereu pe firme noi cu acţionarat obscur, datoriile rămân pe firmele în insolvenţă, favorurile pentru serviciile de PR prestate prin presă nici nu vin în încasările vreuneia, ci în licenţe de export, permise de construcţie, returnare de TVA, contracte publice, publicitate de stat şi alte servicii de care mai are nevoie proprietarul real al ziarului pentru alte afaceri ale lui),
– înregistrarea în străinătate, mare parte din firmele care deţin televiziunile şi siturile noastre populare de Internet, chiar acelea care par mai puţin politice, sunt înregistrate în Curaçao, Bermuda, Luxemburg, Cipru, Lichtenstein. Ca atare, dacă poţi şti că firma cutare, să zicem Coliba Haiducilor, deţine licenţa pentru TVCH, nu poţi şti cine sunt acţionarii ei. În plus, ea are doar licenţa, producţia şi operarea o au alte firme.
Puteţi citi lista surselor de finanţare pentru presa centrală pe România curată aici şi lista falimentelor cele mai notorii din presa centrală aici. Listele sînt deschise dacă ne trimiteţi informaţii cu surse care pot fi verificate. Am decis să nu includem situația financiară, destul să vă spun că Antena3 și B1 nu pierd bani, Antena 1 era în profit înainte de proces iar în rest toate televiziunile care mai au și stiri pierd. Stau prost sau pe muchie și siteurile de știri, multe ziare sunt în insolvență, vulnerabilitatea financiară e regula și sănătatea e excepția.
Cititi articolul integral pe www.romaniacurata.ro
Comentariile sunt închise.