Prin anii ’70-’80, ”Radio Vacanța”, care inunda ”întregul litoral al țării noastre”, avea și o rubrică foarte haioasă.
Reporteri ai postului de radio băteau plăjile și puneau întrebări unuia și altuia dintre cei care se “bucurau de frumusețea inegalabilă a naturii noastre.”
Unii răspundeau întrebărilor, declinând-și chiar identitatea, alții – ba. Dintre cei dintâi, mulți se prăjeau nu doar din cauza soarelui.
La întrebarea reporteriței ”Ce este un stabilopod?”, am auzit nu puține răspunsuri de un comic nebun – ba că ar fi un termen filozofic, ba unul aviatic, ba ceva legat de fizica nucleară etc.
La sfârșitul sondajului, reporterița i-a spus ultimului dintre intervievați – “Inexact. Uitați-vă la digul acela – e făcut din stabilopozi.”
Intervievatul s-a considerat luat peste picior, a spus că e o glumă de prost gust, că răspunsul său era cel exact, ba a făcut-o ușurel incultă pe reporteriță.
Aceasta a scos blocnotes-ul în care își notase definiția stabilopodului și a citit:
“STABILOPÓD, stabilopozi, s. m. Bloc de beton în formă de stea, cu patru suporturi prevăzuți la capete cu protuberanțe de forma unor creste rotunjite, constituind ansambluri stabile, folosit la împingerea apei. – Din rus. stabilopod.”
Interlocutorul reporteriței, intelectual fin și cu mare trecere la București, a dat în clocot și a amenințat-o cu o reclamație la șefii ei. Reporterița a imprimat, firește, toată discuția, și a difuzat-o “tel quel”.
Cum ne aflăm în plin sezon estival, am și eu niște întrebări:
Cine e, domne’, stabilopodul ăsta, Mazăre, care ba se dă pirat somalez, ba Ștefan cel Mare? Care este apa la a cărei împingere ajută el și spre ce ținuturi secetoase vrea el să mute apa respectivă?
Singurul rol în care nu a reușit să intre stabilopodul a fost cel de nepot al marei actrițe Maia Morgenstern; prea îi ieșise bine defilarea în uniformă de general în Wermacht.
Eșecul era previzibil – una e cultura și alta e să fii “plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor”, chiar dacă ești dotată cu “patru suporturi prevăzuți la capete cu protuberanțe de forma unor creste rotunjite.”
În cazul de față, nu se vede capul, de atâtea creste!
Dar stabilopodul e obiect cu noroc.
Dacă “Maria-Oltea” nu l-a recunoscut drept fiu, “Cleopatra” de Monte Carlo l-a iertat pentru acel tandru “o haimana” și l-a luat sub aripa ei aurită încă din antichitate.
De unde se vede că cine se aseamănă offshore se adună și intravilan și că în garderoba PSD-ului se află uniforme de o diversitate electorală nelimitată – de la stabilopodul local la clemența planetară.
Aud că, în vremea din urmă, dl Ponta s-a apucat să copieze, de mână,”Ponticele”, fiindcă nu mai are încredere în niciun software.
Dacă le va semna în clar – Ovidius -, ar fi prudent să nu le dea anonime, altfel iar îl bagă în seamă revista de “politică externă” Nature și dl Funeriu abia așteaptă să-i pună premierului funia în jurul gâtului prezidențiabil.
Sursa: dorintudoran.com
DOSARUL ICA, FINAL! 
Comentariile sunt închise.