Faptul că opinia publică nu dă atenție spuselor unor personaje insignifiante e firesc; cînd acele personaje sunt aruncate, brusc, în jocuri politice țintind cocoțarea în funcții grele, lucrurile se schimbă și fiecare afirmație a lor merită analizată cu toată atenția. O maimuță înzestrată cu flașnetă e amuzantă, una cu pistol kalașnikov e pericol public.
Din acest punct de vedere, scoaterea de la naftalină a unor declarații mai recente sau mai vechi ale noului star politic Marian Munteanu e un exercițiu obligatoriu pentru presă. Cu atît mai mult cu cît demersul poate produce mari surprize, după cum vom vedea mai jos.
Bunăoară, într-un interviu acordat Realitatea TV pe 28 martie, se înregistrează un dialog halucinant între moderatorul Rareș Bogdan, invitatul Marian Munteanu și criticul Alex Ștefănescu, care intervine telefonic în emisiune.
Concret, Ștefănescu ridică în emisiune o problemă, în opinia sa, arzătoare: ”Această țară e în pragul dezastrului…Am de multă vreme sentimentul că aparțin unei majorități persecutate. După părerea mea, în România, minoritățile nu sunt persecutate, sau sunt persecutate cu totul sporadic într-un mod nesemnificativ. Dar, majoritatea românească este permanent persecutată. Doresc să ajung să am și eu drepturile pe care le au componenții unor minorități etnice. De exemplu, dacă vorbești cu dispreț despre evrei, acest lucru este înfierat – pe bună dreptate, nu sunt de acord să se vorbească cu dispreț despre nimeni – și imediat apare acuzația de antisemitism. Dar, dacă vorbești de rău despre români, nimeni nu te acuză. Istoricul de mîna a doua Lucian Boia în mod sistematic îi defăimează pe români și nimeni nu zice nimic. Sunt de acord să le spunem țiganilor ”romi”, deși, din punct de vedere lingvistic este o mare greșeală, dar de ce să se spună ”Românica”, batjocoritor? Sau putem face liste cu intelectuali care au vorbit batjocoritor despre Catedrala neamului…Vreau să avem și noi românii drepturi egale cu minoritățile etnice. La noi, majoritatea este persecutată din prea multă bumătate și credință”, a spus criticul.
Replica lui Marian Munteanu este năucitoare: ”Asta pentru că om fi noi (românii n.n.) o majoritate în România, dar în structurile legislative și în zonele de decizie suntem o minoritate. Poate că este timpul ca acest raport să se schimbe și să reflecte în mod corect realitatea acestei țări”.
”Sunt convins că așa este, nu se mai poate tolera” a conchis Alex Ștefănescu, în completare.
Zonele ”de decizie” în stat includ, spre exemplu, nume precum Klaus Werner Iohannis, Eduard Hellvig, Laura Kovesi, Leonard Orban, Sandra Pralong.
Minoritari, cum ar spune MM…
Ar fi momentul, poate, să amintim un episod petrecut în 1931, atunci cînd Hitler a acordat unicul său interviu unei publicații evreiești din Germania. Evident, teza favorită în interviu era că evreii au dus Germania de rîpă. Contrat de intervievator cu argumentul că evreii sunt o ultra-minoritate în țară, Hitler a răspuns, netulburat: ”Câteva zeci de mii în plus de o parte sau de alta nu fac mare diferenţă. Cu toate acestea, ce ziceţi de comuniştii din Rusia? Deşi procentul lor din întreaga populaţie este mai mic decât cel al evreilor de aici, ei controlează ţara”.
”Aş numi întreg Cabinetul Bruning (cancelarul în funcție n.n.) un cabinet evreiesc” a continuat Hitler. ”Aş califica politica externă Stressmann drept una evreiască. Desemnez departamentul de poliţie din Berlin ca fiind evreiesc. Capitularea umilitoare a intereselor germane în faţa foştilor noştri duşmani se datorează în întregime influenţei evreieşti”
”Sunt pacifist, și prin pacifism, eu înţeleg menţinerea păcii atât timp cât onoarea naţională a cuiva nu e pângărită” mai spunea viitorul sîngeros dictator. La acea vreme, încă nu era luat deplin în serios.
Concluziile le lăsăm pe seama cititorilor.
sursa: inpolitics.ro