Poate n-as fi scris niciodata acest articol, daca lumea n-ar fi fost atat de ambetata in spatiul mioritic. E drept ca-i perioada alegerilor, dar si inainte de asta si in mod cert si dupa, cetateanul roman se comporta fix ca musculita de otet, raportandu-ne la holbatul zilnic, ore in sir la cutia care ii insira ce trebuie sa gandeasca, sa manance, sa imbrace si cum sa se comporte. Musculita de otet traieste in cutia vorbitoare, un fel de sarpe Kaa modern, cu care se trezeste, doarme, isi traieste viata sociala, gateste si mai nou face excursii in tara uitandu-se la programul Regio. Na! Cum sa concurezi cu asa ceva? Cutia vorbitoare ii da totul…gandirea mestecata si viata sociala din plin.
Ce adora musculita de otet? Lucrurile in putrefactie desigur. Putreziciunea atrage atat la nivel comportamental cat si ideatic. Musculita e dependenta de cutia care ii spala neuronul, un fel de dependenta alcoolica am putea spune… si mai mult isi cladeste strategia de supravietuire, bazandu-se pe unul din avantajele ei: ea rezista mult mai bine la alcool decat la insectele care o ataca. Oricum, numarul insectelor e mult mai mic pe piata, decat al musculitelor si acestea au tendinta sa consume mai mult alcool de indata ce sunt infectate.
Se cere, dupa cum se vede, un fel de deratizare ecologica a cutiilor vorbitoare, deratizare care trebuie facuta pana nu-i prea tarziu. Deja prima parte a ecologizarii, cea privind indentificarea ascunzatorii a fost facuta. Ele se ascund in buna parte in cutiile 1,2,3,4 si 5. Cea de-a cincea a aparut cand guvernul a investit in ea 2 milioane si jumatate de euro in publicitate electorala, devenind iata, un bun otet. Dar cum sa elimini proviziile din care se hranesc? Sau cum sa inmultesti numarul insectelor? Pai ar exista o cale. Sa le inchizi caile de acces. Dar cine sa faca asta, atata timp cat CNA-ul doarme precum printesa adormita?
Cand exista o singura insecta care se cazneste sa supravietuiasca, contra zeci de musculite…e greu. E aproape imposibil sa determini musculitele sa priveasca cu atentie la cele cateva insecte care inca isi fac treaba onest. Musculitele adora show-ul, notorietatea si neseriozitatea si n-ar constribui cu nimic sa existe o cutie libera. Cutia lor, care sa nu le spele mintile si sa le spuna pe bune cum stau lucrurile. Dar vrea cineva sa afle exact cum stau lucrurile? Sa nu ne mai intrebam de ce pluteste peste noi confuzia caragieleana…eu cu cine votez? N-are rost in lumea musculitelor ambetate…
HA, ha, ha!
Nu m-am mai distrat demult in asa hal!
Analogia (proasta, rau de tot!) ca analogia…. dar, asa e cand „arzi” etape, o dai in bara. E adevarat ca aripioarele iti pot da senzatia ca te (mai) afli la aeroport si ca te pricepi la chestiile „in aer”, dar totusi….
A spune ca „Ce adora musculita de otet? Lucrurile in putrefactie…”, printre multele varatiuni pe aceasta tema, total pe langa, e prea de tot. E simpla materie de clasa a XII-a, parca, manualul ala de genetica si daca-mi aduc bine minte, chiar prima lectie, aia cu studierea genomului, dar ce zic eu, cer prea mult!
Biata Drosophila melanogaster…
http://www.zooland.ro/drosofila-si-genetica-drosophila-melanogaster-2722
Masinatiile …” ocultei mondiale au functionat si funcționează perfect.
Musculiţa de oţet trebuia transformată în fluturi liberi şi bine informaţi.
Aici este problema cu presa şi stucturile care asigură siguranţa patriei. Toată lumea aruncă pleaşca în curtea altuia sau în curtea celor ce constituie publicul.
Ar fi bine să ne oprim cu acest joc şi sa ne facem fiecare meseria aşa cum este necesar să fie făcuta… Coerent, corect şi etic
Analogia cu musculitele de otet e proasta rau de tot. A scris frumos si integral, Muad’dib. Un aspect stiintific ignorat, musculitele de otet nu traiesc decat o luna, iar in anumite conditii, cel mult 3 luni! Analogia ar functiona pentru musculitele care se vor naste cam pe la sfarsitul acestei luni,deoarece din cauza temperaturilor mai mici de 29 grade celsius, s-ar putea ca acestea sa nu prinda alegerile prezidentiale din Noiembrie.
PS: Cat de mult trebuie sa iti urasti semenii ca sa ii reduci la niste insecte, chiar si printr-o simpla analogie!
Ziua bună, oameni buni!
Bună ideea, slabă analogia. Dar, ca să vă cânt în strună, musculița asta de oțet, pe care o disprețuiți atâta, a fost adusă în starea asta printr’o perversă inginerie socială, dezvoltată prin laboratoarele licuricilor ălora la care se căciulesc telectualii nației ăsteia oropsite, ăia care semnau liste pentru bombardarea sârbilor de Sfintele Paște și care ne îndeamnă acu’ s’o votăm pe monica moskovei. Laboratoarele celea i-au avortat și pe bolșevicii lu’ ilici și tonta, ca să țin balanța oarecum echilibrată, deși trenul cu care a fost transportat c.uru’ sifiliticului poponaut lenin, ăla pupat în draci de limba „suferindă” a lui zinoviev („Te pup pe tine și fundul tău marxist”), a fost trimis de către marea finanță mondială din mult prea democrăcănatul Vest.
Cea inginerie socială, elaborată prin institute gen Tavistock, tâmpește și tembelizează tot mapamondul, singura scăpare fiind bunul simț înnăscut, atâta cât mai e, chiar și la noi, și accesarea informației viabile, pe cât posibil. Nu vă gândiți, oare, că musculițele celea nu au nicio șansă, condiționate cum au fost, și sunt încă, de-a lungul celor șapte decenii și mai bine de comunism? Pe musculițele astea de oțet s-au făcut, și se fac, experimente (nu genetice, sociale) pentru că am avut și avem prea multe cozi de topor. Experimentul Pitești vă spune ceva?
Ca fapt, mai mult decât divers, aflați că, revenit în SUA după o vizită în România ceaușistă, actorul Kirk Douglas a fost intervievat de presă la coborârea din avion, cu privire la cum merg treburile în România. Omul, răspunde cinstit, că treburile merg foarte bine, adăugând însă: ”Dar oamenii, o, Doamne, ce le-am făcut acelor oameni!” (citat din memorie) Moment în care s-a întrerupt transmisia. Asta e marea democrație, acea pax americana to be. Nu spun că pax sovietica, ori pax ioropeiana, așa cum e ea acum, ar fi mai bună cu ceva, pentru că toate sunt parte a aceluiași joc murdar.
Cristina Pânzaru a avut o abordare umană, folosind românescul „bată’i vina”, cu referință la pensionarii votanți.
Altfel, CARAGIALIÁN, -Ă, caragialieni, -e, adj. Caragialesc. [Pr.: -li-an] – Caragiale (n. pr.) + suf. -ian. (Dex 2009) – paradigma, la N-A, singular e: caragialian, caragialianul, caragialiană, caragialiana.
Ergo, io cu cine votez, doamna Alexa Ionescu? Hâc! Ca o adevărată Drosophila Melanogaster, ACCEPT a mă culca și hrăni în cutiuța plină de surprize roz bombon ale democrăcănatei moskovei, cea care o critica pe parașutistă pentru frunză, dar care nu stă nici ea cu imaginația mai acătării? http://www.ziaristionline.ro/2014/10/02/monica-macovei-candidata-homosexualilor-din-romania/ (Școala de la Frankfurt vă spune ceva?) Mă fac parașutist? Mănânc orez cu lingura lui tonta? Trag la aghioase cu bășinosu meleșcanu? Îmi vând copilul din mine „profului” care a făcut cu sașii lui rommanizați vreo șasă case, bre? Pe ceilalți nu’i mai enumăr, că mă doare deja capu’!
Înțelegeți, acum, dilema musculiței de oțet?
Observați, vă rog, menajarea narinelor fine ale telectualilor cu alergii la tot ce e sfânt românilor, nu am amintit de Ăl de sus. Sau da? Hi! Hi! Hi!
Iubiți!