„Ironie, procuror pentru combaterea crimei organizate arestat pentru corupție în România”, astfel era subtitratată, mai zilele trecute, o știre transmisă de Euronews. Între timp, eroina știrii, Alina Bică, a demisionat de la conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). O zi mai târziu, judecatorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decideau arestarea sa preventivă, pentru 30 de zile.
Și cum ironia sorții se lăbărțează ca un incediu într-o savană lovită de secetă, o prietenă a arestatei, Elena Udrea, a încercat să pună oarece distanță între ea și incendiu. Și a scris textual, chiar pe FB : „Nu ştiu nimic despre cazul retrocedărilor supraevaluate în care ar fi implicaţi doamna Alina Bică şi fostul meu soţ, Dorin Cocoş. Nu am nicio legătură cu acest subiect şi niciun fel de implicare în acest caz. Relaţia de prietenie pe care o am cu doamna Alina Bică este de notorietate publică, nu am ţinut-o niciodată ascunsă şi a început ca urmare a colaborării în Guvernul din care amândouă am facut parte.
Văzând că s-a speculat pe ideea nominalizării sale în comisia de la ANRP, fac precizarea că doamna Alina Bica a reprezentat acolo Ministerul Justiţiei ca efect al legii.”
Și cum soarta își face de cap când e vorbă de ironie, se întâmplă că nu demult Elena Udrea și Alina Bică au fost împreună, ca fetele, la șoping, în Parisul cel vesel și au fost fotografiate din toate pozițiile de persoane și nevăzute, și necunoscute.
Cât despre fostul soț, Dorin Cocoș, el ar fi cerut o bagatelă de 10 milioane de euro pentru a interveni pe lângă factori de decizie din Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în legătură cu o retrocedare cu cântec și multă prea lăbărțată. Dulce și mănoasă coincideță, în amintita Autoriate, Ministerul Justiției era reprezentat tocmai de Alina Bică, din îmâmplare prietenă bună cu fosta soție, Elena Udrea. Coincidențe peste concidențe într-un aurit lanț al slăbiciunilor.
Lanț în care veriga slabă ar fi tocmai Dorin Cocoș, aflat în arest de mai multă vreme. Și unde, zic surse informate, ar fi trecut la confesiuni, cu scurtă la mână și mai multe mine de pixuri consumate până la ultima picătură de pastă.
Sigur, scepticii vor zice ca întotdeauna „Chestii de tarabă, onorabile, daraveri de clopotniţă, stimabile.” Dar dacă tot suntem în plin Caragiale, cu ale sale comédii, cu ale sale moravuri, năravuri și quiproquo-uri, să ne amintim și de nemuritorul Mitică.
De ce trag clopotele, Mitică?
De frânghie, monșer.
A zis cineva, ceva de săpun ?
Sursa: Facebook