Cercetarea stiintifica primeste de o bucata de vreme lovituri crunte. Finantarea tot mai redusa pune multe proiecte in situatia de a nu le mai putea demara sau, daca au demarat, risca sa nu poata fi continuate. Se intelege greu ca nu putem trai exclusiv din inteligenta altora, trebuie ca si inteligenta noastra sa se arate lumii in stare creatoare. In aceste zile, am trait si traiesc in continuare situatia dramatica in care se afla Institutul de Matematica al Academiei Romane, care de multa vreme onoreaza stiinta si cultura romaneasca prin prezente si rezultate nu doar recunoscute, ci si deosebit de apreciate de comunitatea profesionala internationala ; acest Institut este acum umilit prin masuri restrictive inacceptabile. Cercetarea stiintifica universitara traieste uneori aceeeasi drama.
Stai si te intrebi daca exista in aceasta tara minti responsabile care inteleg natura muncii de cercetare, capabila sa legitimeze si sa innobileze spiritul uman ; daca se stie ce personalitati reprezinta Romania in lumea stiintei. Nu se intelege ca distinctia fundamental-aplicativ, asupra careia birocratia cercetarii insista, in favoarea celui de al doilea termen, este perimata ; singura distinctie valabila fiind aceea care priveste calitatea cercetarii, asa cum este ea evaluata de instantele internationale de monitorizare ; asa cum este ea reflectata de calitatea revistelor si editurilor care ii ofera ospitalitatea.
Situatia actuala este urmarea unor deteriorari succesive ale climatului intelectual. Un exemplu clar este batjocorirea doctoratului. Titlul de Doctor era menit sa certifice capacitatea de a intreprinde o cercetare intr-un anumit domeniu, de a prelua o problema de la stadiul in care ea se afla, pe baza unei bibliografii la zi, si de a o duce mai departe macar intr-o anumita directie, oferind un spor efectiv de cunoastere, care sa se detaseze net de ceea ce ar putea fi o simpla compilatie.
In mod normal, la doctorat se inscrie cineva care are la activul sau un antrenament in cercetare, a publicat ceva in domeniu si care ajunge prin propria sa evolutie sa identifice problema pe care doreste s-o aprofundeze si in care isi va face doctoratul. Acesta este portretul robot al doctorandului autentic, dar care, mai cu seama in anumite domenii socio-umane, poate uneori si in cele ingineresti sau medicale, a fost inlocuit cu un altul, scolaresc si superficial, in care persoane care nu au avut nimic a face cu cercetarea primesc de la conducatorul stiintific o anumita tema, impreuna cu o bibliografie de rigoare, iar ceea ce urmeaza este in cel mai bun caz o compilatie fericita. Acest scenariu vine si el in continuarea unei regretabile traditii ; niciodata, la scoala sau la universitate, nu s-a acordat la noi atentie educarii ideii de proprietate intelectuala, fapt care a deschis larg portile plagiatului si ale compilatiei, pe baza carora s-au alcatuit atat de multe lucrari de obtinere a gradului I in invatamant si de teze de doctorat, elaborate in cateva weekend-uri. Rezultatul ?
O inflatie de conducatori de doctorat, de doctoranzi si de doctori exact in domenii (de exemplu, stiinte economice, juridice, politice etc) in care prezenta noastra stiintifica internationala este foarte slaba. Ttlul de doctor a devenit un fel de blazon pe care-l arboreaza multe persoane complet straine de truda celuia care cauta sa rezolve o problema si traieste alternativ stari de descurajare si de satisfactie, determinate de alternanta esecurilor si succeselor sale. Este legitim sa cerem reconsiderarea si trierea drastica a tuturor acestor doctorate acordate fara merit si retragerea titlului de doctor in toate cazurile in care acesta nu s-a justificat, intocmai cum s-a procedat in cazul unor grade militare acordate nejustificat. Aceasta batjocorire a institutiei doctoratului sfideaza pe doctoranzii autentici si este semnul clar al unei societati incapabile sa respecte valorile. Am scos si cohorte de profesori universitari, nu stiu cati dintre ei ar rezista la o selectie mai severa.
Voi prezenta acum trei situatii punctuale, care arata deruta, indiferenta, confuzia care isi fac loc in cercetare.
Pe inginerul Marin Radu, cercetator principal I si director general al Centrului de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare si Membrane l-am cunoscut recent si am ramas impresionat de inventia sa privind extragerea hidrogenului din apa, facand astfel posibila exploatarea acestei resurse practic nelimitate de energie pe care o reprezinta hidrogenul si care ar putea aduce beneficii economice remarcabile, daca birocratia economica ar fi capabila s-o valorifice (a se vedea si International Journal of Hydrogen Energy vol. 35, nr.13, July 2010, p.7021-7023). Urma sa i se asigure protectia proprietatii industriale in peste 50 de tari, dar acest lucru nu s-a intamplat. Mai mult, Marin Radu trebuie acum sa-si risipeasca timpul si energia pentru a-si recupera sumele pe care i le datoreaza S.C. OLTCHIM S.A. Lucrarile efectuate de Institutul condus de Marin Radu vizau reducerea cu 25% a consumului energetic la OLTCHIM iar in momentul sistarii lucrarilor ele erau realizate in proportie de 75%-80%
Iata acum cazul unei tinere cercetatoare, Valentina Pricopie, care aduce in sociologie un vant proaspat, de metabolism cu Occidentul, care si-a luat acolo un doctorat, publica acolo si are si un volum la o editura internationala. Cat de multa nevoie era de astfel de tineri, care sa ne scoata din inertia in care se afla sociologia romaneasca. Dar cate piedici i se pun in incercarea de a candida la o functie de conducere. Despre Profesorul Daniel Daianu, Membru al Academiei Romane, citim, nu intr-o revista academica sau intr-o carte de specialitate, ci in zona de taifas si barfeala de pe internet ca « nu se pricepe deloc la bursa » si, in plus, este ironizat ca « specialist in limba de lemn a economiei ». Oare acestea sa fie cuvintele care i se potrivesc unuia dintre putinii economisti romani vizibili in cercetarea economica internationala ? Atat de mioapa sa fi fost Academia Romana incat sa aleaga o persoana care nu iese din limba de lemn ? Tot internetul, dar prin partea sa academica, ne va lamuri. Era o vreme cand, pentru a intelege valoarea unui om de stiinta, cereai parerea catorva specialisti ai domeniului. Zestrea stiintifica a unui profesor sau cercetator nu putea fi cunoscuta de toata lumea, era de multe ori confidentiala. Asa stateau lucrurile inainte de aparitia Internetului. Acum insa, mergi pe google scholar si gasesti imediat ce opere a creat si ce impact au avut ele.
Pe Daianu l-am gasit, la 27 aprilie 2013, cu 854 de rezultate, care includ fie lucrari ale sale, singur sau in colaborare, fie articole si carti ale altora, in care Daianu este citat. Numeri pe degetele de la o singura mana pe economistii romani care au reusit sa publice monografii de specialitate la mari edituri occidentale ; Daianu este unul dintre ei. O recenzie in Acta Oeconomica (vol. 61, 2011, nr.2, p.238-244) la una din cartile sale il califica « prominent scholar » si « experienced policy maker »). Poate ca nu are antrenament pentru operatii de bursa, dar acesta este criteriul pentru un bun economist ? Daianu est invitat in mod curent la intalniri stiintifice internationale, este un specialist al carui punct de vedere intereseaza.
Am evocat numai cateva dintre evenimentele care au loc in lumea cercetarii, pentru a da o idee despre starea de confuzie si deruta, de neintelegere si ignoranta in care inca ne aflam. De depasirea acestei stari depind in buna masura iesirea Romaniei din saracie si reputatia ei in lumea valorilor.
Sursa: Contributors.ro