De ce nu este bine să faci din tezaur o temă electorală…

Fostul ministru de externe al Romaniei, Cristian Diaconescu, a publicat pe siteul sau, un material despre modul in care subiectul tezaurului romanesc de la Moscova este folosit in campania electorala. Diaconescu critica modul in care actuala conducere de la Externe incearca sa foloseasca acest subiect pentru a promova o relatie servila cu Moscova si a critica fostii ministri de externe ai Romaniei. Va prezentam mai jos extul integral.

DE CE NU ESTE BINE SA FACI DIN TEZAUR O TEMA ELECTORALA …

Dragii mei,

Din pacate, constat ca tezaurul Romaniei a redevenit o tema de campanie electorala. Ori de cate ori se produce o schimbare la varful diplomatiei romane, apar din pacate si reprezentatiile de barbatie si intelepciune de la care protagonistii asteapta beneficii de perceptie.

Problema tezaurului romanesc de la Moscova nu este una noua – la nivel declarativ autoritatile romane au exersat mai multe proceduri in abordarea acestei teme cu interlocutorii din Federatia Rusa insa rezultatul este acela pe care il cunoastem toti. Zero.

A spune astazi ca “sansele (de recuperare) depind de felul in care vom sti sa construim o relatie politica functionala, pentru ca un astfel de subiect poate avea o evolutie pozitiva in masura in care ai un dialog politic” mi se pare cel putin redundant daca nu cumva la fel de putin serios precum “a saluta cu entuziasm” de la Bucuresti realizarile politiei metropolitane londoneze in lupta cu hotii de buzunare proveniti din Romania.

Exista o singura certitudine dar foarte importanta pentru ca este de natura juridica. In 2003 prin Acordul Conex la Tratatul Politic de Baza partea rusa a recunoscut existenta Tezaurului, transmis cu titlu de depozit. Tratatul Politic si Acordul Conex au fost ratificate in Parlamentele celor doua state, deci are forta juridica obligatorie.

Deci al cui este interesul ? Al nostru…. Cine trebuie sa fie insistent si determinat? Este simplu ..Tot noi.

Pe de alta parte, a arunca vina nerecuperarii tezaurului pe umerii ultimilor predecesori ai ministrului de externe care a reusit sa stabileasca o relatie institutionala cu presedintele doar de nota 7, este de asemenea, un gest usor lipsit de prudenta.

Toata lumea cunoaste ca sansele de reusita intr-un astfel de demers nu tin catusi de putin de nivelul relatiei politice cu Federeatia Rusa, cat de determinarea cu care Romania  isi  exercita intr-o forma sau alta dreptul de a-si recupera tezaurul. Si ar mai fi ceva – conjunctura favorabila.

Reamintesc pentru cei care debordeaza de “sensibilitate in dezghetarea (?!) relatiilor cu Federatia Rusa” ca o astfel de situatie favorabila s-a ivit Romaniei, pana in acest moment, o singura data – la 1 iunie 1992, atunci cand Federatia Rusa a aderat la FMI. Consider ca la acea data am reusit sa ratam cu brio o buna oportunitate de deschidere a subiectului “tezaur” nu printr-o neglijenta a diplomatiei ci printr-o regretabila decizie politica, de vreme ce in regulamentul Fondului este stipulat ca inainte de aderare statele trebuie sa isi stinga litigiile dintre ele. Deci, s-a dus, iar cine spune ca stie cum stam in dosarul pe tezaur, inseamna ca STIE si cine a dispus politic ca putem considera ca tezaurul nu este intr-un litigiu intre noi si Federatia Rusa.

De atunci si pana astazi am reusit sa consolidam relatia politica cu Federatia Rusa, am reusit sa intensificam contactele si sa aprofundam unele domenii in care ambele state au interese, insa in ce priveste tezaurul, cu tot respectul, nu a existat nici o oportunitate realista de recuperare.

Si da, o intalnire la nivelul ministrilor de externe cu Federatia Rusa nu este numai benefica dar si obligatorie in cea mai apropiata perioada de timp, de vreme ce ultima intalnire cu domnul Lavrov am avut-o eu in primul mandat de ministru al afacerilor externe (februarie 2009). Sigur ma refer la o intalnire bilaterala “traditionala” cu agenda negociata si convenita din timp… Sper ca nu dam valoare dialogului de culoar, pe la reuniuni multilaterale, cand de la intrare pana la lift, ne salutam cu toata Europa. Este, evident, exclus. Azi nu ne mai umilim. Ii lovim in plin pe nemti si americani. Ii huiduim pe stadioane, le aratam ca nu e asa simplu cu noi si pana la urma, o sa le rupem si picioarele …cand ii vom prinde. Fireste, daca ii vom prinde….