Îndepărtarea PNL de la guvernare în manieră tipic pesedistă, reanimarea unui personaj ce părea să fie o relicvă politică precum Călin Popescu Tăriceanu, maniera sfidătoare prin care a fost asumat aşa-zisul program al noului guvern precum şi protejarea de Justiţie a lui Daniel Chiţoiu demonstrează că Victor Ponta are un proiect politic pe care îl urmăreşte consecvent. Dacă acest proiect va reuşi, la capătul lui, chipul României va ieşi schimonosit iar trupul ei, schilodit grav. De aceea, această calamitate politică trebuie îngrădită pentru a limita pagubele şi a preveni degradarea substanţei naţionale.
PSD şi partidele din coaliţia de guvernământ nu au votat ieri masiv pentru neînceperea urmării penale în cazul Chiţoiu-ASF pentru a da o lovitură perfidă şi a crea un nucleu Tăriceanu în sânul PNL care să declanşeze ulterior o revoluţie împotriva lui Crin Antonescu, deşi acesta poate fi un efect colateral pe care PSD l-a luat probabil în calcul. Pesediştii au votat împotriva trimiterii lui Chiţoiu în malaxorul Justiţiei din principiu.
Este un principiu vicios, un principiu al Răului politic dar un principiu fără doar şi poate. Potrivit acestui principiu al actului de guvernare în România, ordonanţele de urgenţă cu dedicaţie sunt sacrosancte şi trebuie apărate cu sălbăticie de orice ingerinţă din partea Justiţiei. Dacă Dan Radu Ruşanu şi soţia lui Daniel Chiţoiu vor fi găsiţi nevinovaţi, atunci Chiţoiu va face figură de politician jalnic şi laş cum sunt atâţia.
Chiar dacă vor fi găsiţi vinovaţi şi vor fi condamnaţi, iar fostul ministru de finanţe nu, discuţia se va învârti în jurul caracterului profund injust şi imoral al instituţiei imunităţii, care nu permite să se facă dreptate şi îi apără pe corupţi.
Dacă, însă, Parlamentul ar fi permis urmărirea penală a lui Chiţoiu şi cum în cauză se afla o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului dată fără avizul Consiliului Legislativ, în condiţiile unor obiecţii ridicate de Ministerul Justiţiei şi chiar sub suspiciunea de neconstituţionalitate (dar cum Avocatul Poporului era un accesoriu la căruţa guvernării, n-avea cine s-o conteste), DNA ar fi avut temeiuri foarte solide să ancheteze mecanismul prin care se emit astfel de acte normative cu dedicaţie pentru clientela politică şi pentru grupurile de interese care parazitează statul român.
Acesta a fost motivul pentru care de la PSD a venit ordinul de zi privind mobilizarea deputaţilor pentru a bloca urmărirea penală a lui Chiţoiu: Teama că DNA va intra în sfârşit în şerpăria legiferării şi reglementării abuzive prin care statul român serveşte interese private, adică în esenţa însăşi a corupţiei.
Ponta şi PSD au dorit să menţină intactă capacitatea de a genera corupţie a Puterii politice neîngrădită de instituţiile destinate combaterii corupţiei. Ponta tot vorbeşte de când a cucerit puterea despre ce proiect vizionar şi, mai ales, progresist, are el pentru viitorul României, dar nu a spus niciodată în ce constă acest proiect şi cum doreşte să arate România la capătul lui. Toate declaraţiile lui despre cum vrea să distrugă regimul Traian Băsescu, despre cum preşedintele vrea să-i bage la închisoare pe toţi în vreme ce el, Ponta, vrea să restabilească „normalitatea” oferă o bună indicaţie asupra intenţiilor sale nedezvăluite. Corupţia în impunitate face parte din proiectul lui Victor Ponta pentru România.
Agenda sa nu se rezumă însă numai la protejarea mafioţilor politici şi a grupurilor de interese pe care le servesc. Am mai vorbit în altă parte despre admiraţia şi chiar servilismul său nedisimulate şi cu atât mai neobişnuite faţă de despoţiile orientale, o indicaţie îngrijorătoare privind modul în care concepe Ponta o societate „progresistă” şi a locului pe care şi-ar dori să îl ocupe România în lume, aşa că nu vom mai insista asupra acestui aspect.
Elementul de noutate îl reprezintă episodul PNL/Tăriceanu care scoate în evidenţă un plan de anihilare sau de subordonare a Partidului Naţional Liberal. A devenit limpede că Ponta nu a dorit să scoată din joc PNL, ci doar pe Antonescu şi pe cei apropiaţi acestuia. Refuzul său de accepta condiţiile lui Antonescu în privinţa lui Johannis au avut drept ţintă eliminarea oricărei posibilităţi de a constitui un pol de putere în sânul arcului guvernamental care să contrabalanseze propria sa putere.
Soluţia, pe care a sugerat-o în repetate rânduri celor din PNL a fost menţinerea USL şi debarcarea cuplului Antonescu-Johannis. Dincolo de orice alte planuri privind o eventuală folosire a lui Tăriceanu pe post de iepure la prezidenţiale, alegerea acestuia în fruntea Senatului este o invitaţie cotidiană adresată PNL de a da curs acestei propuneri explicite.
Întrebarea este de ce are nevoie Ponta de USL sau de o componentă cu aparenţă liberală pentru proiectul său. O explicaţie este că în felul acesta şi-ar mări baza electorală în vederea prezidenţialelor iar o alta este că ar putea utiliza această componentă drept armă de luptă împotriva propriilor baroni, mult prea geloşi cu propria putere şi propriile privilegii. Fără a respinge aceste explicaţii, credem că termenul-cheie este însă Putere.
Cu social-democraţia în mâna stângă şi cu liberalismul în dreapta, Victor Ponta ar deveni Stăpânul Inelelor politicii româneşti. Ceea ce lipseşte însă din acest proiect este opoziţia, pentru că dacă domneşti peste întregul spaţiu politic, asupra stângii şi asupra dreptei deopotrivă, atunci nu mai rămâne loc pentru opoziţie, care devine ilegitimă. Proiectul Ponta pentru România este un regim autoritar, orientat spre Orient şi profund corupt şi, de aceea, opoziţia faţă de acest proiect reprezintă un act de responsabilitate civică pentru români.
Articol publicat de Romania Libera