Refuz să intru în logica războiului Ponta-Iohannis atunci când mă gândesc la interesele mediului de afaceri din România. Sunt un antreprenor american, iar gândirea mea economică este cea a unui om de dreapta, care crede că este mai bine ca statul să încaseze mai puţin şi să-şi reducă cheltuielile, iar banii să rămână în mediul privat, care ştie să-i utilizeze mai eficient. Din această perspectivă, susţin că România are nevoie de o reducere a TVA-ului, precum şi de eliminarea „taxei pe stâlp” şi a accizei de 7 eurocenţi la litrul de carburanţi. Relaxaţi fiscalitatea şi, concomitent, reduceţi risipa din administraţia publică pentru a menţine sub control deficitul bugetar, nu daţi drumul la pomeni şi ucideţi reducerea TVA-ului, într-o bătălie politică dusă pe spinarea antreprenorilor şi a economiei, în general. Trebuie pus capăt practicii nefericite ca, în prag de alegeri, „să se dea ceva”, nişte pomeni ambalate legal, către diferite categorii de alegători.
Ar fi necesar ca, după ce şeful statului a respins Codul Fiscal, să se caute un consens bi-partizan pentru ca prevederile în favoarea mediului de afaceri să fie menţinute.Preşedintele Iohannis, premierul Ponta, ministrul de Finanţe şi liderii partidelor ar trebui să-şi petreacă această vară căutând soluţii împreună cu finanţatorii internaţionali. Din păcate, premierul Ponta a şi început să-i insulte pe adversarii politici – numindu-i „moluşte” – ceea ce afectează perspectivele unor negocieri.
Într-o primă etapă, susţin că preşedintele Klaus Iohannis trebuie să respingă trei legi incorecte aflate acum la promulgare, referitoare la pensiile speciale ale militarilor, ale funcţionarilor parlamentari şi ale diplomaţilor. Unu, ele încalcă principiul „la contribuţii egale, pensii egale”. Doi, sunt imorale: ştim cu toţii că în rândurile militarilor şi ale diplomaţilor se află foşti miliţieni şi securişti, torţionarii care în decembrie 1989 i-au bătut sau i-au împuşcat pe tinerii care protestau. Trei, guvernul Ponta nu spune care este impactul bugetar al pensiilor speciale, nu ştim câţi bani se transferă de la bugetul de stat pentru plata acestor privilegii.
Mai aştept ca fie guvernul Ponta, fie Parlamentul, să anuleze neruşinata ordonanţă prin care salariile unui grup de circa 70 de demnitari cresc cu 350%. Şi acest act legislativ este unul profund imoral. Mai rău, el va deschide calea revendicărilor tuturor categoriilor de bugetari. Am văzut că guvernul Ponta pregăteşte, pentru 2016, o majorare a salariilor din sectorul de stat. Ştiu că voi fi extrem de nepopular, dar cred că deja avem cheltuieli de personal prea mari. În primele cinci luni ale acestui an, ele au crescut cu 6,5% faţă de perioada similară a anului precedent. Administraţia de stat are nevoie de informatizare – fără contracte scumpe şi nefuncţionale cu Sebastian Ghiţă şi prietenii, dacă se poate – şi de reducerea contactului direct între funcţionarii publici şi contribuabili.
Nu mai lungesc cu lista cheltuielilor care pot fi tăiate pentru a menţine sub control deficitul bugetar – de exemplu, transferurile către administraţia locală, o eternă sursă de corupţie instituţională – aş vrea să ne oprim puţin asupra investiţiilor, aşa-numitele cheltuieli de capital, singurul domeniu unde guvernele Ponta au tăiat masiv. Există un oarecare consens că România are nevoie de o infrastructură mai bună – autostrăzi, căi ferate, drumuri naţionale. Marea problemă a investiţiilor făcute de statul român este că prea mare parte din ele sunt ineficiente şi corupte. Deci, da, cheltuielile cu investiţiile trebuie să fie majorate, dar ele trebuie prioritizate (aşa cum se discută din vremuri imemorabile) şi dirijate către co-finanţarea proiectelor europene, unde există un supra-control al Bruxelles-ului, ceea ce, sper eu, reduce fenomenul corupţiei.
Celor îngrijoraţi de efectele reducerii TVA-ului asupra deficitului bugetar, le răspund că sunt conştient de această problemă. Nu cred că România trebuie să iasă din acordul cu organismele finanţatoare internaţionale, pentru că ar creşte substanţial cheltuielile cu dobânzile. Statul român deja a ajuns la o datorie de 39,8% din PIB la sfârşitul lui 2014. Am văzut calculele făcute de preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, care spune că „o creştere cu 1 pp a costurilor de finanţare, generată de deteriorarea percepţiei investitorilor faţă de România pe fondul unui derapaj bugetar” ar duce la cheltuieli suplimentare cu dobânda de 0,1% din PIB, în 2016, respectiv 749 milioane de lei. În fond, criza din Grecia nu a izbucnit peste noapte, împrumuturile s-au acumulat an de an. Însă,dacă tot ne uităm la Grecia, vă spun că nu relaxarea fiscală a dus această ţară în faliment, ci pensiile speciale şi alte cheltuieli de acest tip, plus investiţiile aberante, de genul Olimpiadei din 2004. Un mediu de afaceri ostil antreprenorilor, monopoluri şi corupţie, aici trebuie căutate originile crizei greceşti, nu într-o politică economică prea liberală. De aceea spun: politicienii români trebuie să aibă curaj să raţionalizeze cheltuielile statului, inclusiv cele cu salariile bugetarilor şi asistenţa socială, nu să blocheze reducerea TVA-ului.
P.S.: Care este situaţia executării hotărârilor de confiscare? Doamna Kovesi spunea că este vorba de 310 milioane de euro, dar ANAF a recuperat doar circa 10%.
sursa: contributors.ro
Nu e nici o batalie politica! Sa vina mitomanul comunist plagiator hot si evazionist Poanta cu veniturile care sa compenseze reducerea de TVA si totul e ok!