La aproape 25 de ani de la decretul nr.181 al CPUN, prin care fosta securitate se transforma în SRI, România nu reuşeşte să-şi ţină sub control civil serviciile secrete. Câtă vreme nu vom avea comisii parlamentare puternice, compuse din oameni integri, puterea serviciilor secrete va creşte dincolo de limitele acceptabile într-un stat democratic. Am avut zilele acestea curiozitatea să mă uit peste componenţa acestor comisii. Ştiţi că nu avem nici măcar un jurist? Avem orice altceva: un teolog, mai mulţi ingineri, un sociolog, un istoric şi chiar şi un profesor de sport. Poate că s-au calificat la locul de muncă, nu ştiu, totuşi să nu se găsească un jurist, în cei 400 de deputaţi şi 171 de senatori, care să facă parte din aceste comisii, mi se pare că ridică serioase semne de întrebare asupra dorinţei politice de a controla efectiv serviciile secrete.
Însă ceea ce mi se pare complet scandalos este prezenţa masivă în aceste comisii a persoanelor provenite din zona gri a politicii româneşti, ceea ce face şi mai plauzibilă presupunerea că, de fapt, controlul nu este al Parlamentului asupra serviciilor secrete, ci mai degrabă invers: Sebastian Ghiţă, mogulul care şi-a clădit averea pe contracte cu statul, în special cu serviciile secrete, Ilie Sârbu sau Atilla Verestoy – îmi amintesc şi acum de momentul în care acesta din urmă a ieşit de la CNSAS fericit că, prin vot, s-a decis că nu a colaborat cu Securitatea „ca poliţie politică”. Acestea sunt cele mai cunoscute persoane, dar mai sunt în aceste comisii: Daniel Savu, fost ofiţer SRI, acum senator PSD, Liviu Codîrlă, fost director de vamă, om de afaceri şi traseist prin PRM, PDL, PP-DD, de o vreme aterizat la UNPR, precum şi Mihai Weber, un om de afaceri din Gorj, a cărui carte de vizită constă, potrivit propriilor declaraţii, în relaţia „specială” cu premierul Ponta.
Demisia directorului SRI se suprapune peste mai multe scandaluri mediatice din campania electorală: candidatura la preşedinţia României a fostului director SIE, Teodor Meleşcanu, informaţiile neoficiale – dar niciodată negate – că George Maior urma să fie desemnat premier dacă Victor Ponta ajungea preşedintele României sau afirmaţiile fostului şef al statului, Traian Băsescu, care a susţinut că Victor Ponta ar fi fost ofiţer sub acoperire. „Deja există impresia că serviciile se implică, iar eu le confirm: Da, nu vin în faţa voastră să spun că nu se implică”, spunea Băsescu, la 30 octombrie 2014. Soluţia care a fost vehiculată în acele zile – chiar fostul şeful al statului a invocat-o – a fost întărirea controlului parlamentar. Sună bine, dar cu cine? Personal, sunt sceptic că în acest Parlament putem găsi 14 oameni curaţi şi competenţi care să îşi asume sarcina de a curăţa aceste grajduri ale lui Augias.
Din această perspectivă glosez pe marginea unei idei lansate de Dan Tapalagă: preşedintele Klaus Iohannis este cel care trebuie să preia această dificilă misiune şi, pas cu pas – insist pe acest “pas cu pas” pentru că o revoluţie peste noapte nu ar face decât rău – să aducă SRI şi SIE sub un control civil efectiv. Legislaţia SRI a fost adoptată în februarie 1992, anterior Constituţiei României, este de bun simţ adaptarea la noile realităţi. Serviciul trebuie demilitarizat: în 2007, şi preşedintele Băsescu şi PNL susţineau această măsură, nu ştiu de ce au abandonat ideea. Sunt multe detalii tehnice, alţii le ştiu cu siguranţă mai bine decât mine, dar ar fi necesară şi stabilirea unor interdicţii privind implicarea în politică a celor care au condus SRI şi SIE – cu respectarea drepturilor constituţionale. De exemplu, comisarii europeni continuă să beneficieze, un anumit număr de ani, de salariul pe care l-au primit în perioada în care au lucrat la Bruxelles. În schimb, nu pot presta activităţi conexe domeniului pe care l-au administrat. În orice caz, revin şi spun că preşedintele României este cel care poate aduce la aceeaşi masă toţi actorii care ar trebui implicaţi în corectarea derapajelor din zona serviciilor secrete. Cât despre comisiile parlamentare de control, este clar că deocamdată nu putem decât să cârtim de pe margine, abia după alegerile din 2016 putem spera că acolo vor ajunge oameni integri.
Nu sunt obsedat de serviciile secrete şi de teoriile conspiraţioniste. Sunt însă preocupat şi îngrijorat de respectarea legii şi de rolul pe care SRI îl are în lupta cu corupţia. Doamna Kovesi spunea recent: “Deşi există o percepţie referitoare la creşterea implicării SRI în activitatea DNA am constatat că în acest an, doar 17% din dosarele înregistrate au avut la bază o sesizare din oficiu pe baza informaţiilor din mass media, a anchetelor jurnalistice ori sau primite de la serviciile de informaţii”. Observaţi că şefa DNA a plasat informaţiile din presă înaintea celor de la servicii. Sincer, pentru nişte servicii atât de mari şi influente politic, mi se pare că sprijinul oferit DNA este cam mic.
PS: Mai este cineva interesat să lămurească public dacă Victor Ponta a fost sau nu ofiţer acoperit al SIE? Posibila încălcare a articolului 132 din Constituţie – “Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior” – nu mai este de interes public?
sursa: contributors.ro