Dupa cum par sa indice surse din presa, in acord cu un calendar strans evocat de insusi Prim-ministrul Romaniei, revizuirea constitutiei devine un fapt cert, iar profilul noii legi fundamentale prinde contur. Este adevarat, nimic din scenariul ingineriei constitutionale din Romania de astazi nu are ceva in comun cu “Forumul constitutional”, cu consultarea politica larga sau cu participarea cetatenilor. Acum, ca si in trecutul recent, Romania va avea parte de o constitutie edictata de elita politica ce intelege sa pastreze pentru ea monopolul deciziei, elaborand un cadru inselator de nuanta democratica si europeana. Nu Camerele vor decide, nu parlamentarii vor delibera, nu cetatenii vor reflecta- este suficient ca un numar de patru, cinci personalitati din cadrul actualei majoritati sa convina asupra unor principii pentru ca aceastea sa fie traduse in normele adoptate de adunarile docile si previzibile. Romania politica din 2013 se intoarce la o traditie familiara, ce trimite la actul intemeietor semnat de Frontul Salvarii Nationale.
Punctele acceptate indica mai degraba o prudenta in domeniul revizuirii. Schimbarile legate de statutul puterii executive marcheaza indrumarea catre parlamentarizarea regimului, de vreme ce seful de stat nu mai are vreo marja de manevra semnficativa in materia desemnarii candidatului la functia de prim ministru. Acesta provine din cadrul partidului care a obtinut cel mai mare numar de mandate in parlament. Un alt semn al parlamentarizarii este si retragerea dreptului sefului de stat de a refuza numirea unui ministru in cazul remanierii. Extinderea atributiilor sefului de guvern este vizibila si in masura in care acestuia i se confera , constitutional, privilegiul de a reprezenta Romania la Consiliul European, cu exceptia a doua situatii precizate expres.
Tot de un tip parlamentar de organizare tine si ideea de motiune de cenzura constructiva- este greu de vazut cum un asemenea instrument poate sa fie adaptat unui model semiprezidential. Dupa cum tot de aceasta tendinta de bricolaj constitutional apartine si sugestia aparitiei unei motiuni simple, care sa poata conduce la demiterea unui ministru. Dezideratul limitarii exceselor puterii executive este satisfacut,declarativ, prin obligatia de a prezenta in termen de cinci zile ordonantele de urgenta la Camere, ca si prin limitarea numarului de asumari ale raspunderii Guvernului in fata Parlamentului.
In fapt, ceea ce pare de netagaduit este faptul ca aceasta propunere de revizuire, in ipoteza adoptarii ei, va marca un ascendent al Premierului, constitutional si simbolic . Viitorul Presedinte, oricine ar fi acesta din urma, nu va fi decat un demnitar cu puteri limitate. Este o optiune care, pe termen lung, se poate dovedi decisiva in conturarea echilibrului politic de la noi. Combinatia dintre puterea personala si administrarea masinariei de partid din Camere ii confera sefului de guvern pozitia cea mai influenta. Parlamentarizarea regimului mascheaza intarirea, masiva, a prerogativelor Premierului.
Si o remarca finala. In 2009, cetatenii Romaniei au votat in cadrul unui referendum validat, in favoarea unei reforme a Camerelor. Nimic din aceasta exprimare a vointei nationale nu a mai contat, in 2013. Lectia revizuirii din 2013 poate fi rezumata fara dificultate- in Romania, stapanii politici au identitati diferite, in vreme ce ei, supusii fara de glas, cetatenii, sunt si vor fi aceiasi.
– Articol publicat de Contributors.ro –