Omul care a lipsit din vestiar

Nici Antenele nu s-au abținut. Daniel Constantin, președintele PC, a ținut să prefațeze el meciul, alături de copiii săi, pe treptele de la Național Arena. Reportera zîmbește, obligație de partid, cum ar veni, și cere pronosticuri de la pici. Clipești de nedumerire.

Cu cît politica merge mai prost, cu atît se agață politicienii de globurile colorate ale vieții omului. La 20:38, Victor Ponta vine în fața microfonului Antenei 3. E solo, zîmbitor și umple ecranul, ca și la România TV, la meciul tur.

Îl vrem pe Ponta în vestiar!
Fata cu microfonul supralicitează:
– Dacă Pițurcă v-ar ruga să mergeți în vestiar, «Ajutați-mă, domnule premier!», ce ați spune echipei?
– În general mă pricep la motivat echipe.
– Și ce ați spune jucătorilor?
– Că îi privesc 20 de milioane de oameni!
– Mi s-au tăiat picioarele cînd am auzit de 20 de milioane… mai zice reportera.

Cunoașteți senzația. Te uiți în lateral de jenă. Apoi, ca și la România TV, încep reclamele.

Uite că la asta nu s-au gîndit nici unii! O transmisie în direct din vestiar cu speech-ul din gîndirea laterală a prim-ministrului. Dar nu-i nimic, mai e timp, abia a început epoca infotainmentului politico-fotbalistic. Vin vremuri mișto.

Început bun,urmare vai de mama ei
Luați seama! O să ne amintim de Cristian Țopescu și de Ilie Dobre ca de atlanți. Vor fi o rasă mitică, trăitoare pe aceeași planetă, dar despre care nimeni nu poate băga mîna în foc că a existat cîndva. Comentatori de sport din vremea în care sportul nu era intoxicat de politicieni.

Măcar în anii ‘30, prefectul Marinescu îi vîra în arest pe rapidiști, cînd îi cafteau pe cei de la Venus. Era mai pe față decît acum, cînd comunicarea e 360 de grade. Fițe! Pe vremuri, Giussy Baratky își lua schimburile la el, știa că dacă marchează ajunge la zdup.

Noroc cu publicul de pe Național Arena. El a spălat din start senzația de amestec. Reset la speranță! “Deșteaptă-te, române!” se aude admirabil, mai ales că versurile sînt afișate pe cubul din miezul stadionului. Avem 1-0 de la vestiar, cum ar spune microbiștii.

Primele 10 minute sînt bune. Primele și ultimele! Grecii se repliază strategic, cedează mijlocul și noi avem la dispoziție un teren întreg pentru construcție.

Tactica paselor lungi și grele
În loc de combinații, jucăm direct pe vîrfuri. Apărarea lor are o medie de înălțime cu 10 cm peste jucătorii din ofensiva României. Insistăm cu lansări lungi, perdante.

De partea cealaltă, în atacul Greciei, Mitroglou stă mereu la pîndă. Mățel nu se sincronizează la ofsaid, ca un pește rătăcit de banc, și Mitroglou scapă singur, îl fixează din gleznă pe Tătărușanu și trage sec, amar, un Martini fără gheață, chelner!
E 1-0 pentru ei în minutul 23.

Urmează încă jumătate de repriză de chin. Buf cu ea în față, asta știm, asta facem. Deranjantă e lipsa de înverșunare a alor noștri, sesizează un coleg din redacție. Grecii sînt scule. Intră în dialoguri cu ai noștri, ne compătimesc, ne strîng mîinile și nimeni din teren nu simte că asta e o formă de a ne resemna. Ce viclenie! Dacă era Hagi pe teren sau Lupescu, sau Petrescu, îi urcam pe garduri. Mai avem 60 de minute de jucat, n-avem nevoie de mila voastră!

Nici o ocazie în trei reprize
Cu chin, se termină prima parte.

Recapitulăm statistica. În trei reprize de baraj, cu excepția golului lui Stancu, n-am avut nici o fază clar construită care să pună pericolul în ochii portarului grec!

Începe repriza a patra a barajului pentru Rio.  Andrei Vochin: “Sîntem conduși a doua oară și nu se face nici o schimbare la pauză”. Tănase e chiar mai slab decît la Atena.

Dar destinul ne zîmbește din nimic. Grecii se lovesc unul de altul și mingea zboară în propria poartă, aproape de vinclu! Egalăm fără să atingem mingea.

E 1-1 și, cu 35 de minute înainte de final, ne întoarcem practic în minutul 1. Avem nevoie de două goluri ca să ajungem, e adevărat, în prelungiri. Publicul își rostogolește dorința peste gazon. “Tricolorii” au în sfîrșit momente mai bune. Hoban, cel mai clar din teren, trage cu pămîntul, portarul parează, dar faza ne retrezește speranțele.

Nu ne-a dat penalty!
În minutul 76, e henț clar în careul grecilor, dar arbitrul îl ignoră. La 2-1 mai avem nevoi de un zvîc.
Ne năpustim în orb spre poarta lor. E multă disperare și puțină șansă reală, parcă revedem celălalt baraj blestemat, cel cu Slovenia, cînd asediam adversarul cu cinci vîrfuri.

E totuși cam mult spus blestem în acest caz. Secundele se scurg greu, aburul mulțimii coboară pe gazon. Ultimele secvențe sînt fără anestezie, ne încleștăm într-o luptă corp la corp, epuizantă și care se termină doar cînd arbitrul fluieră, noi ne punem mîinile în cap, iar adversarii noștri sparg farfuriile de bucurie.

Eroii lor de la București pleacă dansînd la Atena și se îmbarcă în vaporul din Rafina către insula Andros. Acolo îl iau pe Ioan Chirilă și pornesc cu el peste Atlantic ca să le scrie povestea Mondialului.

Nu altcineva. Nea Vanea a lipsit din vestiar.

Articol publicat pe blogul personal