Andreeea Pora analizeaza intr-un editorial in Revista 22 starea PDL dupa alegerile locale din 2012. Nu victoria USL surprinde – era previzibila –, ci dimensiunea dezastrului PDL.
Cazut binisor sub pragul psihologic de 20% la votul politic, spulberat in Bucuresti si din mai toate marile orase, cu baronii locali trasi pe tusa, PDL a suferit o infrangere care poate fi cronica unei morti anuntate pentru parlamentarele din toamna. Intelege oare partidul de ce i se intampla asta? Nu stim, pentru ca toti liderii, pana deunazi extrem de vocali, s-au volatilizat, lasandu-l pe Videanu sa faca raportarile. Cel mai la indemana ar fi sa argumenteze, precum presedintele, ca austeritatea, taierile, criza sunt motivele pentru care populatia l-a penalizat, asa cum s-a intamplat cu guvernele din alte tari europene. Ar fi prea simplu, dar anticipez ca PDL va imbraca haina victimei pe altarul crizei si al reformei. Valul de ura care a maturat PDL – sa nu se imbete nimeni cu apa rece ca votul nu a fost unul de penalizare – depaseste insa cu mult prejudiciile concrete, individuale aduse de masurile nepopulare, ci tine in primul rand de stilistica, coruptia si sfidarea care le-au insotit. De dublul limbaj si dubla actiune. Promovand declarativ valorile dreptei, reforma statului, profesionalismul si europenizarea, acuzand nemunca si bugetofagia, PDL si-a imbogatit clientela de partid, a plasat tot felul de incompetenti si rechini in pozitii-cheie, a furat vartos sub ochii celor carora li se cereau sacrificii in numele binelui national si al salvarii tarii. Mai rau, principiile se revarsau din gura unor oameni compromisi, lipsiti nu doar de credibilitate, dar si de un elementar bun-simt, incapabili macar sa mimeze onestitatea si compasiunea. Mai exact, ura populatiei si, in particular, revolta unei parti a propriului electorat i-a vizat pe promotorii acestor practici si mesaje. Adica, acel grup aflat la conducerea PDL, in cap cu Elena Udrea, Roberta Anastase, Ioan Oltean, Vasile Blaga. Sunt doar cateva exemple, carora li se pot adauga numerosii baroni locali. Cu totii patronati parinteste de Emil Boc.
Si aici ajungem la fondul problemei. Va avea PDL capacitatea sa se debaraseze de acestia, sa se reinventeze si sa-si construiasca o strategie pana la parlamentare? Intelege PDL ca, dincolo de austeritate, exista ceva mult mai grav care a tarat partidul in prapastie? PDL a incaput pe mana unor indivizi lipsiti de viziune, de inteligenta politica, specialisti doar in manevre oculte si coterii. Intreaga campanie a PDL s-a plasat sub aceste inalte auspicii. Prostia renuntarii la sigla partidului, a camuflarii in verde, a aliantelor dubioase, candidatii insignifianti, penali sau baronizati, lipsa mesajelor si a asumarii rolului de opozitie au contribuit la dezastru. O creatie colectiva a grupului de la varful PDL, pusa in scena de „organizatorul“ Blaga, al carui mit s-a prabusit si el. Decizia de a baga PDL in tot felul de miscari si aliante dupa cum i-a taiat capul pe baronii locali, mari strategi si cititori de politologie, isi dovedeste acum enormitatea: sub propria sigla, partidul a luat doar vreo 7%, desi, in aliante, scorul se ridica la aproximativ 21%. Mesajul celor 7%, unicul care ajunge la public, este insa fatal. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil, daca Boc ar fi avut ceva autoritate si viziune politica sau macar ar fi ascultat nu doar de baroni si Udrea. Faptul ca Boc a castigat Clujul conteaza mai mult in plan psihologic, dar nu schimba ansamblul dezastruos, iar pentru partid face mai dificila inlaturarea sa.
Pierderea completa a Bucurestiului se datoreaza insa direct Elenei Udrea. Aproape nici nu mai are rost sa analizam lungul sir de prostii, incepand cu Prigoana – personaj caricatural, care si-a pus pliciul in slujba lui Oprescu si Ponta, reusind performanta sa traga partidul in jos – si terminand cu aranjamentele paguboase cu UNPR si Piedone. Vedem acum ca sustinerea lui Nicusor Dan, care de unul singur a reusit sa ia aproape 10 procente, cu doar 6 mai putin decat Prigoana, ar fi putut macar aduce un scor onorabil. Dar pentru asta iti trebuie ceva minte in cap. Va plati Elena Udrea, a carei demisie trebuia sa fie pana la ora asta pe masa? Probabil ca nu, din moment ce insusi Prigoana considera ca scorul a fost un „succes“, iar ceilalti lideri tac malc. Vor plati Anastase, al carei fief din Prahova pluteste acum pe apele USL, sau Ioan Oltean, un alt lider de filiala decimata de USL?
Problema nu e de a reteza simbolic capete, ci de a constientiza faptul ca actuala conducere s-a dovedit falimentara si trebuie schimbata impreuna cu intreaga strategie si pozitionare in contextul dominatiei USL. Nu poti sa faci o opozitie credibila la USL, criticand coruptia, politizarea sau populismele cu oameni care au patronat exact aceste lucruri sub domnia PDL. Cand Elena Udrea acuza „lacustele“ USL sau Anastase „furaciunile“ din campanie ai un sentiment de jena. Or, in perioada urmatoare, pozitionarea PDL ca veritabil partid de opozitie este esentiala, mai ales dupa aceste locale, cand inrosirea excesiva a hartii va incepe sa produca temeri. Cu aceasta conducere insa demersul este imposibil, e necredibil si ipocrit. Mai rau, orice combinatie cu segmente din societatea civila, de genul „alianta Ungureanu“ sau cu Noua Republica vor fi si ele compromise de aceleasi personaje. Altfel spus, out Udrea, Oltean, Anastase. Lista ramane deschisa.
Chiar daca ar intelege necesitatea unei schimbari de garda (desi cred ca in loc de „out Udrea“ i se vor gasi merite pentru ca Bucurestiul nu a ajuns la 5%), problema e ca PDL nu are resurse interne pentru astfel de inlocuiri. E prizonierul propriei constructii. Asa cum au fost, la vremea lor, FSN, PDSR, CDR. Si asa cum risca sa ajunga PNL si PSD. Cum nimeni nu invata nimic, ciclul se repeta la fiecare 4 ani.
Puteti citi intregul editorial aici
UPDATE 1:Crin Antonescu a declarat marti ca „azi avem un vot in Parlament pentru numirea unui PDG interimar la TVR in persoana lui Radu Calin Cristea”.
