Cu excepţia unor referiri, în trecere, la Paranoia Sky News, n-am comentat pînă acum ancheta penală  deschisă de DIICOT împotriva jurnaliştilor englezi sub acuzaţia de atentat la Siguranţa naţională.

N-am făcut-o din două motive:

1. Am vrut să văd dacă denunță cineva din această țară zisă democratică, în realitate ostatica instituțiilor de forță, incredibilul atentat la libertatea presei care e cazul Sky News.
Cu mici excepții, site-ul Gîndul și cîteva ONG-uri,  presa și societatea civilă, lovite de românismul de tip România Mare, au aplaudat aberația DIICOT de a ancheta o televiziune străină pentru atentat la siguranța națională, aberație prin nimic deosebită de  hăituirea ONG-urilor de către statul lui Vladimir Putin  pe motiv că complotează împotriva Măreței Rusii.
2. Am vrut să văd pînă unde pot merge Autoritățile române cu aberațiile în acest caz. Cînd am aflat că se cere anchetarea conducerii Sky News, pe motiv că a aprobat difuzarea materialului, mi-am dat seama că afacerea depășește prostia pentru a intra în psihiatrie. Orice cetățean cu minimă experiență a democrației știe că-n presa liberă, spre deosebire de presa comunistă, articolele n-au nevoie de  aprobarea conducerii ca să apară.

În mai multe scrieri anterioare ale mele am denunţat slugărnicia autorităţilor române, dar şi a Presei noastre postdecembriste, faţă de materialele despre România apărute în presa occidentală.

Am pus această slugărnicie pe Sindromul ţării de babuini. Pentru o ţară de babuini tot ceea ce  difuzează despre noi ziarele şi televiziunile din Occident sînt literă sfîntă, ca Tablele Legii.

De aceea, în politichia autohtonă, articolele despre politicienii români apărute în presa occidentală (marea lor majoritate plătite de SIE) au fost folosite pe post de ciomege botezate cu apă dumnezeiască.

Un exemplu.
Nu demult un articol din The Guardian a devenit în presa română pretext de titluri gen:
Gabriela Firea ne face de rîs în Occident.
Articolul exprima o opinia critică faţă de decizia Gabrielei Firea de a nu mai permite închiderea Circulaţiei pe şosele pentru ca nişte vlăjgani (cîţiva la număr) să se facă teatral că joacă baschet pe asfalt.

Dincolo de suspiciunea că articolul fusese comandat din România rămîne, indiferent de dedesubturile sale, un adevăr:
Articolul din The Guardian era scris de nişte oameni şi nu de Atotputernicul conectat la Internet.
Ca orice articol din presă, inclusiv din presa noastră, el se constituia într-un punct de vedere supus controversei ca orice punct de vedere asumat de un muritor.

Polemizînd cu transformarea Presei Occidentale în Arbitru al vieţii interne din România postdecembristă, am dat de fiecare dată drept exemplu Presa noastră interbelică, lipsită  de complexe în faţa presei occidentale şi, în consecinţă, gata să dea replici dure articolelor despre România din presa occidentală.

Televiziunea Sky News a difuzat un reportaj-anchetă realizat în România despre niște români care  fac trafic internaţional de arme și muniții.
Despre România au apărut în presa occidentală pînă acum zeci de materiale, unele mult mai grave decît reportajul de la Sky News, pentru că acuzau statul român la cel mai înalt nivel.
Reportajul de la Sky News nu acuză Statul Român, ba chiar nu denunţă nici un demnitar român de complicitate la acest trafic de arme.

Repet, ca gazetar, şi nu de azi de ieri, mie reportajul nu mi s-a părut o lovitură dată României.
Pe de o parte, pentru că nici zece reportaje, nu unul, nu reușesc să  lovească imaginea unei țări.
Pe de alta, pentru că se referea la niște cetățeni români și nu la Statul român.
Altceva era dacă reportajul încerca să arate că Grupul de traficanţi beneficiase de sprijinul instituţiilor de forţă ale României de azi.

Din acest punct de vedere, nu pot să nu observ că, în anii din urmă, în presa noastră au apărut materiale în care era acuzat de trafic de armament însuşi şeful Statului, Traian Băsescu.
Nici o instituție de forță a României nu s-a sesizat, deși, între noi fie vorba, o putea face, cîtă vreme cel acuzat era  Președintele României, șeful instituțiilor de forță.
Dacă ar fi făcut-o, probabil că Traian Băsescu, conștient de proporțiile aberației, le-ar fi dat un cap  în gură.

Pentru prima dată în istoria postdecembristă, un material apărut într-o publicaţie occidentală a fost luat în serios.
DIICOT s-a grăbit să facă o anchetă.
Rezultatele anchetei au fost că materialul e fals, ţinînd de ceea ce s-ar putea numi regizarea unei realităţi.
Dacă rămînea aici, DIICOT avea dreptul la felicitările noastre:
Uite – mi-aş fi spus – întîia oară după decembrie 1989, autorităţile române îşi permit să dea o replică dură, dar corectă, unui material despre România dintr-o publicaţie occidentală.

Spre stupoarea mea, DIICOT, condus de Daniel Horodniceanu, pe cale să alcătuiască un nou Binom, SRI- DIICOT, după ce Codruța Kovesi a început să dea cu flit SRI,   s-a angajat într-o anchetă penală împotriva jurnaliștilor de la Sky News.
Un Comunicat de presă dat publicităţii de DIICOT pe 11 august 2016 anunţă punerea sub acuzare a jurnaliştilor care au realizat materialul pentru atentat la Siguranţa Naţională.
Nici mai mult nici mai puțin decît Atentat la Siguranța națională!

Ca și Trădarea, ca și Actele de diversiune provocatoare de explozii, Noul Cod Penal prevede, prin articolul 404, titlul X, Infracţiuni contra securităţii naţionale, drept atentat la Siguranţa naţională Comunicarea de informaţii false:
„Comunicarea de informaţii false. Comunicarea sau răspîndirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscînd caracterul fals al acestora, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Dincolo de faptul că acest articol mi se pare întruchiparea perfectă a Statului poliţinesc, să admitem că era nevoie de o asemenea prevedere pentru eventualitatea  ca o Autoritate să comunice informaţii false menite a pune în pericol Securitatea Naţională.

Nu întîmplător am precizat Autoritate.
Pentru ca o informaţie falsă comunicată public să pună în pericol securitatea naţională trebuie ca această informaţie falsă să producă în România o destabilizare gravă.

Ca să dau un exemplu ipotetic:
Guvernatorul Băncii Naţionale să anunţe printr-un Comunicat public că toate băncile din România sînt în faliment.
Desigur la o astfel de informaţie, deponenţii s-ar năpusti să-şi scoată banii.
Urmările sînt de înţeles.
Băncile chiar ar da faliment.
Aşadar, în materie de informaţie falsă doar o Autoritate poate pune în pericol Securitatea Naţională.
Dacă informaţia falsă cu băncile ar fi dată de o televiziune, ea nu poate pune în pericol Securitatea naţională, deoarece va fi luată de opinia publică drept o informaţie dată de presă şi nu de Autoritate.
Mai ales că Autorităţile ar interveni imediat cu o dezminţire.

Am citit Comunicatul DIICOT.
Ca şi DNA, DIICOT e o instituţie de forţă a României.
Una dintre instituțiile de forță implicate anticonstituțional în jocurile politice din România, deoarece sunt conduse de sergenți majori mesianici.

Dacă mă gîndesc la cîte abuzuri au comis în ultimii 12 ani DNA şi DIICOT, am toate motivele să întîmpin cu suspiciune Comunicatul DIICOT.
Între Statul poliţienesc român din ultimii ani şi jurnaliştii de la Sky News înclin să-i cred pe jurnalişti.

Să admitem însă că reportajul a fost o făcătură.
Cum se încadrează un reportaj, fie şi făcătură,  despre nişte români care fac trafic cu arme la acuzaţia de infracţiune de comunicare de informaţii false care pune în pericol securitatea naţională?
Uluit c-am putut să fiu martor la aşa ceva într-o ţară membră a UE – presa acuzată penal de atentat la Siguranța națională! am vrut să văd cum argumentează DIICOT punerea în pericol a securităţii naţionale de către difuzarea reportajului:
„Acţiunile grupului de ziarişti britanici pe teritoriul României sînt de natură a afecta securitatea naţională a statului român prin inducerea în eroare a autorităţilor europene, a populaţiei largi din Europa şi din România (  formularea de analfabeți cu grade   aparține DIICOT n. n) cu privire la posibilitatea autorităţilor de stat române de a gestiona contrabanda cu armament provenit din zone de conflict vecine statului român, de natură a aproviziona cu armament de război deosebit de periculos grupări teroriste din vestul Europei (deseori zguduit în ultimii ani de atentate teroriste) şi din Orientul Mijlociu, aceste fapte, dacă ar fi reale, circumscriindu-se finanţării terorismului islamic de către statul român prin complicitatea laşă sau pasivă a autorităţilor acestora.
În lipsa unei intervenţii rapide şi eficiente a autorităţilor române, toate aceste aspecte ar fi rămas în memoria publică aşa cum autorii acestora au dorit să le înfăţişeze.
În acest sens, se are în vedere noţiunea de securitate naţională, astfel cum este definită din art. 1 din Legea 51/1991, acest act normativ fiind cel care asigură şi stabileşte cadrul general al tuturor faptelor circumscrise securităţii naţionale a României. Informaţiile false la care facem referire, aşa cum s-a evidenţiat şi mai sus, au generat sentimentul de insecuritate în rîndul populaţiei, iar instituţiile şi structurile cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice au făcut eforturi considerabile, angrenînd resurse umane şi logistice consistente, tocmai pentru a identifica în cel mai scrut timp posibil persoanele ce apar în respectivul material video şi a înlătura o potenţial stare de pericol.”

Fac gazetărie din 1968.
O asemenea imbecilitate miliţienească n-am întîlnit nici pe vremea lui Nicolae Ceauşescu.
Desigur, la o lectură mai atentă, textul nu diferă de loc de  textele date publicităţii de procurorii DNA sub numele de Rechizitorii de corupţie.

Faptele sînt înlocuite cu delirul procurorilor.
Cum adică, reportajul a „generat un sentiment de insecuritate în rîndul populaţiei”?
Pe ce se bazează o asemenea afirmaţie halucinantă?
Românii au încercat, după difuzarea unui reportaj în Anglia, pe care ei nu l-au văzut, un sentiment de insecuritate!

Cum adică „inducerea în eroare a autorităţilor  europene, a populaţiei largi din Europa şi din România”?
Nici Parchetul din Coreea de Nord n-ar fi în stare de asemenea formulări concepute cu bocancii!
Cel care a aprobat un asemenea Comunicat – Daniel Horodniceanu, e un om normal?
Un om normal la cap?!

Că o instituţie de forţă a statului poliţienesc român a putut declanşa şi dezvolta o asemenea Operaţiune (comisie rogatorie, convocarea la DIICOT a conducerii Sky News!) nu mă miră.
Aceasta e felul de a acţiona al instituţiilor de forţă din România, cele care au luat ostatic Statul român.
Dar că, cu mici excepţii, între care se numără site-ul Gîndul, publicațiile din  România n-au reacţionat la acest atac incredibil la libertatea presei nu numai că mă miră, dar și mă neliniștește.

Sunt un mare adversar al  falsurilor din presă, date cu sau fără intenție.
Am  denunțat cu duritate pînă acum făcăturile din presa română.
Una e însă ca noi, jurnaliștii, să criticăm abaterile de la deontologie  și alta e ca Statul român, printr-o instituție de forță, să  sancționeze astfel de abateri sub acuzația de Atentat la Siguranța națională.
Una e chiar ca  un demnitar, un politician să dea în judecată, pe civil, o publicație pentru un articol mincinos, și alta e  ca DIICOT să ancheteze penal pentru atentat la Siguranța națională un  material de presă.

Să nu-şi dea seama Presa noastră că Dosarul Sky News va crea un precedent periculos pentru presa noastră?
Păi dacă o televiziune precum Sky News e acuzată de atentat la Siguranţa naţională prin comunicare de informaţii false, va fi atît de greu să fie acuzată la fel şi o publicaţie de la noi?
Toate argumentele incredibile ale DIICOT (starea de insecuritate, imaginea României în lume) pot fi folosite oricînd în cazul jurnaliştilor români.

Jurnaliștii englezi au norocul că trăiesc în Anglia.
E greu de crezut că vreun judecător englez va da curs cererii DIICOT de extrădare a unor jurnaliști englezi pentru un articol despre România.
Noi, jurnaliștii români, trăim în România.
În România statului polițienesc.
Păi pe noi ne arestează cît ai clipi pentru atentat la Siguranța națională.

Din cîte văd, prin DIICOT Statul poliţienesc român de azi vrea să-i trimită în instanţă pe jurnaliştii de la Sky News.
Dacă aşa ceva se va întîmpla, mă ofer de pe acum să fiu martor al apărării în Dosar!
Nu de alta, dar eu însumi am fost anchetat pentru atentat la siguranța națională ca ziarist pe vremea lui Ion Iliescu!

Sursa: cristoiublog.ro