Proiectul minier de la Roşia Montana a prezentat de-a lungul timpului prea multe suişuri şi coborâşuri şi prea multe neclarităţi care alimentează speculaţiile, în toate sensurile posibile.
Bursa – o scenă a intereselor politice?
În ambianţa protestelor legate de Roşia Montană a rămas mereu pe planul al doilea dimensiunea bursieră a acestei afaceri. Deşi se ştie că Gabriel Resources este listată la Bursa din Toronto, dezbaterea s-a centrat pe partea tehnică a exploatării, efectele de mediu, patrimoniul rural sau arheologic, pierzându-se, de regulă, din vedere implicaţiile speculative. Cu alte cuvinte cineva câştigă sau pierde în funcţie de cum evoluează încrederea în şansele proiectului. Se ştie că în 2009 când preşedintele Traian Băsescu, aflat în campania pentru alegerile prezidenţiale, a făcut declaraţii de susţinere a proiectului, acţiunile au crescut foarte mult şi, de altfel, este uşor de urmărit corelaţia dintre evenimentele semnificative de la Bucureşti şi evoluţia acţiunilor Gabriel la bursa canadiană. Mai recent declaraţiile din 2012 ale primului ministru Victor Ponta împotriva proiectului au condus, dimpotrivă, la o scădere semnificativă. Ulterior, după ce guvernul a trimis legea privind exploatarea minieră la Parlament, acţiunile au cunoscut din nou un reviriment, pentru a scădea iarăşi în urma demonstraţiilor de protest.
Cu vreo doi ani în urmă un susţinător vehement al proiectului RMGC, fost demnitar al PDL, şi, evident un om care avea acces la informaţii relevante, recunoaştea că este un jucător activ pe bursă. Nu reieşea dacă deţine sau nu acţiuni Gabriel Resources, dar era limpede, în orice caz, că un jucător care deţine informaţii fierbinţi din intimitatea politicii poate obţine profituri foarte mari. A avea informaţii politice în cazul Gabriel Resources Ltd. este echivalent cu a avea informaţii confidenţiale din interiorul companiilor listate, ceea ce este desigur o formă de concurenţă neloială. Cu alte cuvinte politicienii şi clienţii lor pot manipula bursa din Toronto.
Cu timpul a devenit mai clar că PDL nu deţine câtuşi de puţin monopolul susţinerii RMGC şi că PSD are la rândul său interese foarte puternice. Dacă un militant PDL bine plasat putea profita de declaraţiile preşedintelui Băsescu sau ale ministrului Economiei Adrian Videanu, din 2012 am putea bănui că venise rândul celor cu relaţii în USL să profite de acţiunile guvernului Ponta. De exemplu, cei avizaţi şi care aşteptau momentul potrivit au cumpărat în toamna lui 2012 cu scopul de a revinde la momentul potrivit când acţiunile ar fi urmat să crească ca urmare a unor schimbări anticipate de optică guvernametală.
De-a lungul timpului au fost prea multe ezitări şi prea multe suişuri şi coborâşuri (ca într-un grafic), care alimentează desigur speculaţiile, în toate sensurile posibile. În orice caz, pentru a înţelege afacererea Roşia Montana în toate dimensiunile ei să nu pierdem din vedere că înainte de a fi cu adevărat o exploatare minieră Gabriel Resources Ltd a putut şi mai poate fi pentru unii o excelentă afacere pe bursă sau dimpotrivă un dezastru financiar.
Articol publicat de www.dw.de
Banii n-au miros si nici culoare politica . Toti sunt niste corupti care au luat bani si acum tac ca,,porcu’-n cucuruz”.Si mai aveti pretentii sa va mai voteze cineva dupa ce jaf ati facut ? Fire-ati ai dracului cu neamurile voastre cu tot! Gunoaie politice!!!