Ponta învaţă să vorbească ungureşte

Intr-un editorial publicat de Gandul.info, jurnalistul Marian Sultanoiu scrie despre calculele pe care si le face premierul Ponta dupa ruperea USL. Cu cine are de gand sa guverneze premierul in Romania, aflati in textul de mai jos.

De două zile a apărut informaţia că Ponta s-ar fi întâlnit cu UDMR. Că Hrebenciuc ar fi organizat “lucrarea”. Că s-ar fi negociat susţinerea parlamentară şi guvernamentală a noii majorităţi de stânga – USD. Ponta neagă informaţia, continuându-şi jocul la două capete.

Umblă vorba prin oraş că Hrebenciuc ar fi “negociat” o întâlnire între Ponta şi câţiva lideri UDMR. Absolut firesc. Păi, cu cine dacă nu cu maghiarii? Cu Dan Diaconescu Direct?! Cu MRU? Cu Paleologu ăla “mic”? Cu Udrea, Doamne iartă-mă?

Fără PNL, USD are nevoie de aliaţi ca să formeze o majoritate cât de cât întremată. La Cameră e fragilă, la Senat nu e deloc. 26 parlamentari UDMR şi cu 17 de la “Minorităţi” fac 43, care abia aşteaptă să bage gaz în USD. S-o gonfleze şi să-i dea aspect.

Pe urmă, Oprea şi popota îi va aduna la “masa bogaţilor” pe toţi fomiştii desperecheaţi ai PPDD, care salivează pe la colţurile puterii cu ochii-n cazanul cu fazani.

Aşa că PC-ului nu-i mai rămâne decât să tacă în ceea ce priveşte “cooptarea maghiarilor la guvernare”. Se ştie cum au luptat ei, pe metereze, contra ungurilor, acum doi ani, când îi împingea Ponta spre Victoria.

Evident că fachirul Hrebenciuc nu mai avea decât să-mparte cărţile. Jocurile erau făcute de mult timp, ca şi vorbele. Zice-se că au trecut nişte săptămâni de când s-au deschis canalele spre “scaunele” maghiarilor din guvern. Chiar dacă nu e vorba de miniştri, vor fi, poate, nişte secretari de stat udemerişti; măcar până uită lumea. Pe urmă preiau ei portofoliile alea vechi, ale lor: la Cultură, la Sănătate, la Educaţie, de ce nu?!

Întâlnirea cu UDMR pentru a negocia câteva aspecte, precum unele modificări aduse Codului Penal, amnistia şi graţierea, dar, mai ales, sprijinul parlamentar acordat unui guvern USD, devenise singura manevră politică firească în vederea continuării guvernării stângii, fără sincope majore. Pentru că, după cum stau lucrurile acum, viaţă împreună, în USL, Ponta şi Antonescu n-au să mai aibă.

Întrucât nici liberalul nu s-a mai culcat pe-o ureche, cum îi era obiceiul, ci s-a întâlnit “de vreo două ori” cu “indezirabilul” Băsescu, ca să pună Moldova la cale; şi siguranţa naţională. Şi, de ce nu, regruparea dreptei?!

Scriu de multă vreme că USL este un proiect politic cu rădăcini trainice în „Istoria ieroglifică”. O struţocămilă născută, chipurile, spre a face ordine în pădure. Cum ar veni, ca să taie uscăturile, să strângă cioturile, să îngroape hoiturile şi să înteţească focul purificator ce va fi urmat, ca să desţelenească maidanul politic autohton pe care să renască o formulă premium în domeniu.

M-am întrebat din prima clipă, şi am întrebat şi pe la alte urechi, cine Dumnezeu ar fi putut crede că PSD se va mobiliza, vreodată, ca să aleagă în fruntea ţării un liberal? Poate doar acela care nu ştie cum devine politica.

PSD a profitat o bună bucată de timp de naivitatea lui Antonescu. Era limpede că, dincolo de amiciţia jucată de Ponta, funcţiona o maşinărie de partid necruţătoare, vigilentă şi fără scrupule. Intenţia era aceea de a folosi supermajoritatea parlamentară realizată prin alianţa cu PNL în scop personal, dând la schimb liderului liberal şi partidului său iluzia că se află în schemă, că înseamnă ceva şi că el, Crin, va fi oferta Uniunii pentru Cotroceni.

Acum, că s-a trezit Antonescu, cineva trebuie să-i ia locul ca să tragă, mai departe, căruţa stângii prin oraş!

Şi cine alta să fi fost decât pragmatica UDMR?

Articol publicat de Gandul.info