Au existat în lume numeroşi cercetători care au studiat fenomenul vârstei înaintate. Danezul Bolle Willum Luxdorph, un înalt funcţionar, care a trăit între 1716 şi 1788, a fost unul din ei. Acesta a publicat, în anul 1783, un catalog ilustrat al persoanelor longevive. Avea de 36 de pagini şi se numea “Index tabularum pictarum et cælatarum qvæ longævos representant”. Un material amănunţit despre acest catalog a fost publicat pe site-ul demogr.de. Aici aflăm că cel mai cunoscut personaj al lui Luxdorph era un maghiar (unii susţin astăzi că ar fi fost român) pe numele Petracz Czartan (Petruţ Ciortan?), care a murit în 1724, la vârsta de 185 de ani, din Keveresh (astăzi Chevereşul Mare, judeţul Timiş).Înainte însă, despre acest caz a scris şi Francesco Griselini, în „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei”, în anul 1780. Luxdorph aminteşte că despre Petracz Czartan a scris şi publicaţia vieneză Das Merckwürdige Wienn, în anul 1727. Petracz Czartan este descris de un vecin, care spunea că bărbatul avea, cu cea de a treia soţie, un fiu care se apropia de vârsta de 100 de ani.
“Despre înfăţişarea lui, ni se spune că ochii lui erau oarecum roşii, că părul şi barba erau alb-verzui care seamănă cu mucegai de pâine, şi că avea încă câţiva dinţi. El a fost martor la cucerirea otomană a cetatii Temesvar – care a avut loc în 1552 – în timp ce era cu vitele tatălui său. De asemenea, a aplaudat recucerirea cetăţii de către creştini, care a avut loc în anul 1716 . A trăit sub zece împăraţi diferiţi, care sunt enumerate în mod corespunzător”, aflăm de pe demogr.de.
În cartea lui Luxdorph apar şi bănăţeni Janos şi Sara Rowin, din Caransebeş, în vârstă de 172, respectiv 164 de ani. “Despre cuplu Janos şi Sara Rowin ni se spune că ei încă trăiau în 1727. Au fost căsătoriţi timp de 147 de ani, iar fiul lor cel mai tânăr avea în acel moment în vârstă de 116 de ani. Au avut şi doi nepoţi mari de 35 şi 27 ani”, mai scrie demogr.de Atât Petracz Czartan, cât şi soţii Rowin au fost pictaţi de un artist care trăia în Timişoara, Alessandro Magnasco (1667-1749) la comanda contelui Frantz Paul von Wallis şi gravate ulterior de J.A. Schmuzer, de la Universitatea din Viena.
Citiți articolul integral pe adevarul.ro