Povestea REFUGIATULUI irakian care a părăsit dezamăgit GERMANIA, pentru a se întoarce acasă | „Până la urmă, în țara mea era mai bine”

Pentru a ajunge pe tărâmul promis al Germaniei, a mers pe jos opt ore până în Turcia și a avut un loc într-un camion înghesuit și urât mirositor, pentru 20 de ore, cât a traversat Europa de sud-est.

Povestea experienței lui Mohammed Aziz Qadir, un kurd irakian,  a fost relatată de publicația britanică The Daily Telegraph, în ediția electronică.

Qadir a decis să se întoarcă acasă, el fiind doar unul dintre zecile de mii de refugiați care au decis să ia în piept greutățile și provocările unei vieți în Irak, decât să trăiască într-o tabără de refugiați într-o Europă neprimitoare.

„Când am intrat prima oară în tabără, am fost șocat să văd diferența între Berlinul pe care eu îl aveam în minte și ceea ce vedeam”, mărturisește Qadir (24 de ani).

„Eram privit ca un cetățean de clasa a doua, nu eram respectat. Când am intrat în oraș, era clar că voi avea doar acest statut: omul din tabăra de refugiați”.

A sperat să deschidă o pizzerie, să facă suficienți bani pentru a-și ajuta familia din Erbil, să se căsătorească și să aibă copii într-o țară europeană. A fugit de criza financiară din Irak, de problemele politice și de pericolul pe care-l reprezintă prezența Statului Islamic, la o distanță mai mică de 100 de km de oraș.

A luat un autobuz până la Istanbul, a mers pe jos 8 ore până la granița cu Grecia, de unde a plecat clandestin într-un camion frigorific. „Am stat cu genunchii strânși la piept tot drumul. Abia puteam respira. Nu era un mod uman de a călători. Ne simțeam ca o bucată de carne. Oamenii foloseau sticle pe post de toalete și mirosea foarte urât”, a povestit tânărul.

Dar în tabăra de refugiați condițiile s-au înrăutățit, cu cât soseau mai multe persoane. Hrana era limitată la două mese pe zi și regulile, care au început să se aplice, erau ca în cazuri de asediu, a mai spus bărbatul.

S-au înregistrat multe incidente violente între localnici și refugiați, dar și în comunitatea refugiaților. „Situația disperată din taberele acestea m-a făcut să cred că, până la urmă, în țara mea era mai bine”, a explicat el.

Citiți articolul integral pe evz.ro