Presa cianuristă lovește din nou! În atenția domnilor Pleșu, Liiceanu și a altora: alianța cu cianuriștii nu ajută în lupta cu anteniștii

UPDATE: Depărtarea (relativă) de România și lecturile de presă selective din această perioadă m-au făcut să aflu cu întârziere de noua mizerie instrumentată de anteniști împotriva lui Andrei Pleșu. Pasajele de la finalul textului de mai jos fac trimitere la prima scrisoare deschisă, nicidecum la cea publicată astăzi de Revista 22 (vezi aici) . Spre deosebire de prima, actuala scrisoare nu atribuie merite semnatarilor, altele decât cel de a-și exprima solidaritatea cu o persoană căreia i se încalcă drepturi elementare (la exprimare și la imagine publică). Cu mențiunea că aceste drepturi trebuie respectate în cazul oricărei persoane (nu doar în cazul lui Andrei Pleșu), îmi declar solidaritatea cu acest demers (fie că semnătura va fi sau nu acceptată pe listă). Asta chiar dacă rămân la convingerea că mizeriile anteniștilor nu sunt cu nimic mai presus decât ale cianuriștilor.

***

DC News dă informația ”pe surse”, cu titlul ”Soros ar fi donat 3 milioane de dolari ONG-urilor din România anti- Roșia Montană”, iar Evenimentul zilei o preia ca știre sigură: ”Soroş a FINANŢAT ONG-urile anti-Roșia Montană, cu peste 3 milioane de dolari. Vezi STATELE DE PLATĂ”. Schema se repetă la doar două zile după ce Hotnews.ro scria ”pe surse” că Victor Ponta ar fi discutat cu George Soros despre Roșia Montană, pentru ca apoi Evenimentul Zilei și alte instituții media să multiplice ”informația” ca fiind sigură (detalii aiciși aici). Probabil că ma există unii naivi care consideră că schema asta cu informația ”pe surse” preluată apoi ca informație certă e doar o coincidență și nu face parte dintr-o campanie de intoxicare. Pentru cei care mai au dubii: sursele de finanțare ale ONG-urilor și modul în care sunt cheltuiți banii reprezintă INFORMAȚII PUBLICE, așadar nu există niciun motiv de a prezenta ”pe surse” o știre care se poate confirma printr-o simplă solicitare de informații! Pentru a înțelege că avem de a face cu o intoxicare, titlurile sunt suficiente: Atât DC News, cât și Evenimentul zilei folosesc sintagma ”ONG-urile anti- Roșia Montană”, o formulare tipică pentru propaganda RMGC și pentru lingăii companiei. Doar cine are o problemă uriașă cu înțelegerea limbii române poate să califice ca fiind ”anti – Roșia Montană”, persoane (sau ONG-uri) care luptă împotriva unui proiect minier care ar urma să șteargă Roșia Montană de pe fața pământului la modul cel mai propriu cu putință!

Să trecem însă la analiza informațiilor în sine. Încă de la început trebuie precizat că însumarea tuturor acelor ONG-uri e o tâmpenie. Efectiv pe problema Roșiei Montane  funcționează Alburnus Maior, din anului 2000, iar mai apoi, în 2009, a fost înființată și Fundația Culturală Roșia Montană. Prin Centrul Independent pentru dezvoltarea resurselor de mediu, Cluj și prin Centrul pentru Resurse Juridice au fost derulate o parte din procesele juridice (fără ca activitatea celor două ONG-uri din urmă să fie exclusiv legată de Roșia Montană). Din primăvara 2006 și până în toamna lui 2007, Fundația Soros România a susținut un Centru de Informare în Roșia Montană, ceea ce reprezintă singura implicare directă a Fundației în problema Roșiei Montane (în toate celelalte cazuri fiind susțineri parțiale ale unor programe și proiecte derulate prin alte ONG-uri; situație în care cei care cunosc cât de cât modul de funcționare al ONG-urilor știu că nu Fundația Soros decide care sunt proiectele finanțate, condițiile de finanțare etc., ci fiecare ONG în parte).

Dintre celelalte ONG-uri enumerate în articolul în discuție, o parte au derulat proiecte generale pe diferite teme (activism, mass-media, mediu, drepturi civice etc.) care au avut subiect de aplicație și cazul Roșia Montană (în nicio situație însă nu la modul exclusiv), iar o altă parte sunt ONG-uri care oferă finanțări de proiecte și programe pe bază de concurs. Doar o mică parte a sumelor care sunt trecute în articol în dreptul acestor ONG-uri și fundații au avut o legătură cu Roșia Montană. Ca absurdul să fie deplin, unele sume sunt calculate DE DOUĂ ORI – cele legate efectiv de Roșia Montană apar și ca sume PRIMITE (utilizate) de Alburnus Maior în diferite proiecte, și în cadrul sumelor OFERITE ca finanțare prin diferite concursuri de proiecte de către fundații. Cât de prost poate fi cineva să nu înțeleagă că suma oferită de o fundație ca finanțare unei asociații e aceeași sumă cu finanțarea primită de asociație de la respectiva fundație?!

Cum calculează jurnaliștii cianuriști:

Raționamentul prin care cianuriștii ajung la suma de 3 milioane de dolari e aproape imposibil de explicat. De fapt, ei adună TOATE sumele primite de diferite asociații și fundații pentru diferite proiecte (chiar dacă doar o parte mică din aceste proiecte au vreo legătură cu Roșia Montană). Mai apoi ignoră faptul că fundațiile care organizează concursuri de proiecte au și alte surse de finanțare decât Fundația Soros. Să facem un exercițiu simplu, pentru a înțelege acest mecanism: să zicem că Fundația X strânge 1.000 de lei pentru a finanța, prin concurs, 10 proiecte pe diferite teme. 100 de lei din această sumă provin de la Fundația Soros. Asociația Y câștigă un proiect pentru realizarea căruia primește 50 de lei de la Fundația X, cea care a organizat concursul. Nici în teorie, și nici în practică nu se poate spune că cei 50 de lei provin exact din cei 100 de lei oferiți de Fundația Soros și nu din ceilalți 900 de lei strânși de Fundația X din alte surse. De altfel, acest mod de finanțare (prin care o fundație oferă bani  unei alte fundații, care strânge fonduri din mai multe surse pentru concursurile de proiecte pe care le organizează) are ca scop tocmai eliminarea oricărei condiționări și impuneri din partea donatorului în privința modului de utilizare a banilor. Dacă un donator vrea să se implice direct într-o cauză, nu are niciun impediment să o facă fără vreun intermediar, ba chiar salvând unii bani  care se utilizează în procesul birocratic de organizare de concursuri!  În fine, după cum am arătat deja, pentru a obține suma finală, jurnaliștii cianuriști adună și banii pe care o asociație i-a primit de la o fundație și exact aceeași bani pe care fundația i-a oferit asociației…

Acest mod de calcul absolut halucinant e dublat de utilizarea abuzivă a termenului ”state de plată” pentru sumele în discuție. ”State de plată” înseamnă venituri personale (salarii, drepturi de autor, drepturi din contracte de prestări servicii etc.), ori sumele din documentele prezentate reprezintă doar într-o mică măsură ”state de plată”. Majoritatea cheltuielilor într-un proiect sau program sunt legate de infrastructură, transport, cazare, expertize, închirieri de spații, materiale promoționale etc. În cazul expres al Campaniei Salvați Roșia Montană, majoritatea proiectelor au fost realizate exclusiv pe bază de voluntariat.

***

Într-un final, precum într-o celebră butadă, cei patru mari evangheliști sunt următorii trei: Luca și Matei. Ba zic eu, s-ar putea să fi rămas doar Matei. Ori doar cămașa lui… Din cele 3 milioane de dolari (nu că asta ar reprezenta vreo sumă extraordinară pentru aproape 15 ani de opoziție) rămân, de fapt, în discuție 216.000 de dolari pentru Alburnus Maior (din care doar 37.000 de dolari de la Open Society și Fundația Soros România, și aceștia până în 2007), 27.800 de dolari (în 3 ani) pentru Fundația Culturală Roșia Montană și cei aproximativ 400.000 de dolari utilizați de Fundația Soros în mod direct, în aproximativ un an și jumătate la Roșia Montană. În cazul Fundației Culturale Roșia Montană, aproximativ 20.000 de dolari îi reprezintă activ patrimonial (adică sediul, nu banii efectiv), iar în cazul Fundației Soros cea mai mare parte a sumei (240.000 de dolari) au reprezentat cheltuielile Centrului de Informare (spațiu, amenajare, utilare etc.). Cum spuneam, în mod direct, Fundația Soros a fost prezentă în Roșia Montană aproximativ un an și jumătate.

Și, de fapt, ceea ce rămâne cu adevărat e suma de 203.000* de dolari utilizați de cea mai activă asociație din cadrul Campaniei Salvați Roșia Montană, Alburnus Maior, între 2003 și 2009. Pe o perioadă de șapte ani, sunt, în medie, sub 30.000 de dolari (21.000 de euro ) pe an. Ce s-a făcut cu acești bani ? S-au organizat 4 (patru) ediții  (2004-2007) ale Festivalului FânFest. S-a asigurat prezența la dezbaterile publice pe marginea proiectului RMGC (transport, cazare) ale unor localnici și ale unor experți internaționali în domeniul apei, mediului, patrimoniului etc. S-au susținut o parte a cheltuielilor judiciare (taxe de timbru, expertize, rapoarte etc.). S-au organizat campanii de informare. S-a plătit costul de tipar al campaniilor de afișe MindBomb. S-a finanțat o parte din renovarea și deschiderea primelor pensiuni din Roșia Montană. S-au organizat conferințe.

Spre comparație, un eveniment similar – Festivalul de Jazz de la Gărâna – a avut în 2013, la o singură ediție, un buget de 180.000 deeuro , adică 251.000 de dolari (mai mult decât tot bugetul derulat de Alburnus Maior, pentru toate evenimentele și acțiunile desfășurate în 7 ani)! Bugetul Festivalului de la Gărâna l-am oferit doar ca exemplu, pentru a înțelege cam care ar fi costurile reale ale unei campanii ca Salvați Roșia Montană. Dacă aceasta nu ar fi realizată pe bază de voluntariat, doar costul unei ediții de Festival FânFest ar fi fost de 6-7 ori (sau chiar 10 ori) mai mare decât bugetul total utilizat într-un an…

***

Dar se impun și alte comparații (strict aleatorii):

191.000 de dolari – suma plătită de companie într-un singur contract (pe șase luni) agenției de lobby Public Strategies Inc. (SUA), pentru ”achiziționarea” de articole favorabile în The Economist, The Sunday Times, Wall Street Journal, International Herald Tribune, Bloomberg ori Fox News Channel;

10.000 de euro – costul estimativ al unui concediu (acest calificativ îi aparține unuia dintre beneficiari) oferit de RMGC, prin intermediul agenției de lobby a Corinei Vințan, pentru șefi din mass-media românească în Noua Zeelandă. În excursie au plecat 14 persoane (140.000 de euro), la care, desigur, se adaugă comisionul agenției de lobby;

2,150 milioane de euro – contractul lui Bogdan Naumovici pe trei ani (1,350 milioane contractul + 800.000 ”bonus de succes”) pentru campaniile de ”comunicare” ale RMGC;

60 milioane de dolari – bugetul pe 5 ani (2008-2012) pentru ”comunicare externă” (publicitate, lobby, PR) al Gabriel Resources (conform propriilor rapoarte depuse la Sedar.com); la acestea se adaugă alte zeci de milioane de dolari pentru avocați;

11 milioane de dolari – veniturile lui Jonathan Henry, CEO la Gabriel Resources, într-un singur an (2010)

4,4 milioane de dolari – veniturile lui Dragoș Tănase, executivul de la RMGC, într-un singur an (2010)

1,53 milioane de dolari – contracte de lobby pe doi ani (2007-2008) dintre Gabriel Resources și foștii consilieri de la Casa Albă și diplomați americani angajați în firmele Dutko Worldwide și Covington & Burling

***

Nu, nu suntem în situația de a nu vedea bârna din propriul ochi, ci de a nu vedea ditamai ecualiptul, ditamai tsunami-ul! Nici nu știu care ar fi comparația care să reflecte un raport cât de cât real între sumele obținute prin proiecte, granturi, programe, donații publice de către cei ce luptă pentru Roșia Montană și sutele de milioane de dolari puse la bătaie de cei care vor să o radă…

Lista de mai sus e strict exemplificativă și se pot oferi multe alte exemple, pentru a înțelege cât de mizerabilă e noua campanie de presă inițiată de susținătorii proiectului minier de la Roșia Montană. Pentru a înțelege că oricât de mult ar umfla așa-zisele sume cu care Soros ar fi susținut diferite acțiuni ale Campaniei Salvați Roșia Montană, acestea rămân la ani lumină față de sumele aruncate la bătaie de către cei de la Gabriel Resources.

În fapt,așa-zisele știri livrate ”pe surse” sunt informații publice interpretate aberant (în realitate, cam 20% din sumele din articol au avut legătură cu Roșia Montană, iar în cazul Alburnus Maior tot sub 20%, pentru o perioadă scurtă de timp, au venit de la Fundația Soros; asta în condițiile în care nu știu ca Fundația Soros să fie acuzată de terorism, implicare în războaie civile, fraude etc.).

***

Publicarea surselor de finanțare a unor ONG-uri și modul de utilizare al banilor reprezintă un demers legitim (motiv pentru care și au caracter public aceste informații). Interpretarea abuzivă a acestor informații, exagerarea lor (inducerea ideii că toți acei bani , și toate acele ONG-uri se ocupă doar de Roșia Montană și că finanțările ar veni în exclusivitate de la George Soros) nu e altceva decât continuarea mizeriilor legate de cazul Roșia Montană și de modul în care acesta e prezentat în mass-media.

***

În urmă cu mai puțin de două luni a fost lansată ”scrisoarea deschisă împotriva practicilor degradante în presă”. ”Facem apel la toţi jurnaliştii oneşti, ataşaţi valorilor profesiei şi responsabilităţilor ei, să ni se alăture. Deschidem acest protest și altor jurnaliști, publiciști, organizații neguvernamentale şi oricărei persoane care pune preț pe respectarea regulilor elementare ale jurnalismului”, se arată la finalul scrisorii, care a avut ca punct de pornire comportamentul prezentatorilor de la Antena 3. Pe lista ”jurnaliștilor onești” și a ”persoanelor care pun preț pe respectarea regulilor elementare ale jurnalismului” i-am regăsit însă pe mulți dintre cei implicați în mizeriile din presă legate de Roșia Montană. Inclusiv cei care au girat mizeriile de ultimă oră se regăsesc pe lista ”jurnaliștilor onești”. Am spus-o și atunci (explicând de ce nu mă alătur demersului), o repet și acum: nu sunt cu nimic mai degradante practicile jurnalistice ale comentatorilor de la Antena 3, decât practicile jurnalistice ale unora dintre semnatari scrisorii referitoare la subiectul Roșia Montană. Aceste rânduri nu sunt un reproș la adresa lui Andrei Pleșu ori Gabriel Liiceanu (printre cei mai vocali susținători ai scrisorii), ci doar o atenționare asupra unei stări de fapt: alianța cu cianuriștii nu e de niciun ajutor în lupta cu anteniștii (și sper că acest lucru va fi înțeles fără supărări suplimentare de către toți semnatarii de bună-credință ai scrisorii).

Am mai scris și atunci, o repet și acum: o discuție despre practici degradante în presă nu poate începe cu ignorarea celui mai grav caz de corupere a presei din România din ultimul sfert de veac (atât ca durată în timp, cât și ca sume folosite și număr de lucrători în instituții de mass-media implicați). Și nici nu se poate purta o astfel de discuție și luptă cu practicile degradante din presă având ca purtători de stindard pe unii dintre cei care s-a dedulcit în astfel de practici.

***

Notă: * Suma totală prezentată de DC News și Evenimentul zilei ca fiind utilizată de Alburnus Maior între 2003 și 2012 este de 216.000 de dolari  Nu am luat însă în calcul cei 13.500 de dolari din 2012 (din cadrul proiectului finanțat în 2012 de către Fundația pentru Parteneriat). Dacă luam și suma din 2012 în calcul, media anuală (raportată, în acest caz, la 10 ani) ar fi de 21.600 de dolari (nu de 30.000). Suma nu ar fi însă corectă, pentru că după 2010, proiectele Alburnus Maior au fost finanțate îndeosebi prin donații ale unor persoane fizice ori prin câștigarea unor concursuri de fonduri  publice (cum ar fi unele finanțări de la AFCN).

Articol publicat de Vox Publica