Presedintele Traian Basescu: Cred ca 588 de intelepti vor judeca bine bugetul in Parlament, tinand cont de prioritatile europene

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat în perioada 13 – 14 decembrie a.c., la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European de Iarnă. La finalul reuniunii, Preşedintele Traian Băsescu a susţinut vineri, 14 decembrie a.c., o declaraţie de presă.
Vă prezentăm declaraţia de presă integrală susţinută de şeful statului:

Traian Băsescu: Bună ziua. Consiliul care tocmai s-a terminat a avut trei teme principale. Una legată de politica economică şi constatarea deciziei ECOFIN de miercuri cu privire la Mecanismul de Supraveghere Bancară. Al doilea subiect a fost legat de politica de securitate şi apărare, cu accent pe industria de apărare. Şi, cel de-al treilea, Siria.

O să mă axez în principal pe subiectul economic şi vă voi da câteva elemente legate de concluziile Consiliului European; de altfel, acest subiect a ocupat după-amiaza de ieri, noaptea de azi-noapte şi prima parte a zilei de astăzi, fiind subiectul de maxim interes pentru viitorul Uniunii. Câteva elemente, câteva mesaje care se desprind din concluzii. Primul şi cel mai important mesaj este că trebuie consolidată uniunea economică şi monetară, deci liderii Uniunii au stabilit că mergem înainte cu procesul de integrare a uniunii. De asemenea, un alt mesaj al concluziilor este acela că politicile economice trebuie să fie orientate către creştere economică. Şi, sigur, putem traduce acest mesaj; trebuie realizat un echilibru între cheltuielile care reprezintă consum în bugetele fiecărui stat şi cheltuielile pentru investiţii; altfel nu vom putea asigura creştere economică. Un alt mesaj al concluziilor este legat de disciplina bugetară şi se referă la faptul că numai politici bugetare solide sunt favorabile creşterii economice. Şi acest lucru subliniază exact ceea ce spuneam mai înainte, bugete orientate spre investiţii, bugete în care cheltuielile să fie prioritizate, bugetele naţionale trebuie să aibă în vedere în primul rând cheltuielile care sunt destinate creşterii economice prin investiţii. S-a revenit asupra unui mesaj important care este legat de faptul că sunt state, spre exemplu, cum este România, care au aplicat politici extrem de ferme în perioada 2010-2012 pentru restabilirea echilibrelor macroeconomice. Aceste state – şi este chiar cazul nostru – pot fi în situaţia în care, deşi se încadrează în parametrii Pactului de Stabilitate şi Creştere – şi mă refer spre exemplu la deficit; România va avea un deficit sub 3% – deci, deşi se încadrează în criteriile Pactului de Stabilitate şi Creştere, nu au resursă pentru investiţii ca să-şi genereze o creştere mai accentuată. Atunci poate interveni UE cu resurse proprii şi, atât timp cât ai un deficit mai mic de 3% din PIB, să vină cu resursă financiară pentru investiţii, dar numai condiţionat de faptul că ţara se află în interiorul parametrilor Pactului de Stabilitate şi Creştere. Sigur că e dificil de explicat. Deci este un element care este de natură să ajute statele care au făcut eforturi consistente de ajustare să-şi genereze creştere prin resursă financiară alocată de la UE, ca, spre exemplu, internetul de bandă largă – sunt cu deficitul bugetar sub 3%, îmi trebuie un astfel de proiect, trebuie să-i accelerez dezvoltarea, dar, dacă aş împrumuta de pe piaţă bani ca să continui acest proiect, aş depăşi deficitul, şi atunci vine UE cu resursă nerambursabilă şi mă ajută să-mi generez creştere economică, fără să ies din parametrii Pactului de Stabilitate şi Creştere; este, cred, un lucru extrem de important, mai ales pentru ţări ca România. Totul este să avem proiecte. Probabil vă aduceţi aminte că anul trecut unul din marile mele obiective era să nu rămânem decuplaţi de zona euro, când se vorbea foarte mult zona euro să-şi ducă viaţa ei şi cine vrea din afara zonei euro să facă ce-o şti. Avem o menţiune în concluziile acestui consiliu şi trebuie să vă spun că a fost unul din eforturile diplomatice ale României să se obţină această menţiune, şi anume aceea că realizarea uniunii economice şi monetare va fi un proces deschis faţă de statele din afara zonei euro. Deci, din acest moment, nu mai avem acea bătălie pentru orice proiect destinat consolidării zonei euro sau accelerării proceselor de integrare în zona euro, om avea sau n-om avea şi noi acces. Acum s-a stabilit clar că orice ţară din afara zonei euro are acest opt-in sau opt-out; poate opta pentru toate proiectele care vizează accelerarea proceselor de integrare a zonei euro. Tot concluziile acestui consiliu stabilesc că urgenţa majoră este finalizarea şi punerea în aplicare a cadrului pentru o puternică guvernanţă economică, şi aici ştiţi că avem six-pack-ul, care se referă la guvernanţa economică, şi urmează two-pack-ul, care trebuie pus în aplicare de colegiuitori, care înseamnă Parlament şi Consiliul UE, deci nu Consiliul European, şi care până în luna iunie trebuie să treacă prin Parlament directivele care să vizeze şi two-pack-ul – care vizează normele necesare sistemului bancar şi realizării sistemului bancar unic, dacă vreţi, sau uniunii bancare. Se constată în concluzii că un cadru financiar mai integrat va stimula relansarea normală a creditării.

Acum, câteva cuvinte despre Mecanismul de Supraveghere. La ECOFIN, miercuri, s-a stabilit cum funcţionează acest mecanism, consiliul doar a luat notă de faptul că miniştrii de finanţe s-au înţeles asupra sistemului unic de supraveghere. În ceea ce mă priveşte înţeleg că vor fi bănci mari, bănci sistemice care vor fi în directa supraveghere a BCE, a Băncii Centrale Europene, a secţiunii independente din BCE destinate supravegherii, pentru că sistemul de supraveghere va avea propria lui conducere, nu se va amesteca conducerea BCE în sistemul de supraveghere, dar va fi parte a BCE acest sistem, deci BCE va supraveghea direct marile bănci, băncile care pot prezenta riscuri sistemice – se poate prăbuşi sistemul bancar european dacă o mare bancă intră în dificultate şi nu e ajutată la timp, şi băncile mai mici, care nu au calitatea de bănci sistemice, care, am înţeles eu, vor fi supravegheate prin Autoritatea Naţională de Supraveghere. În cazul nostru, băncile care vor fi constatate a face parte din rândul băncilor majore vor fi în directă supraveghere a BCE, iar băncile mai mici vor fi supravegheate direct de BNR, ceea ce nu înseamnă că cele mai mari nu vor fi şi ele supravegheate de BNR. Autoritatea naţională îşi va face treaba în continuare. Şi aici fac o menţiune de ordin naţional: atunci când se va negocia regulamentul, am convingerea că reprezentanţii României nu vor abandona şi nu vor altera sub nicio formă capabilitatea sistemului naţional de supraveghere a sistemului bancar, preluând însă şi standarde ale BCE, standarde universale. Până la intrare în euro avem nevoie ca sistemul naţional, care a dat rezultate – România nu a cheltuit un leu din bugetul de stat să finanţeze băncile din sistemul bancar românesc, aşa că nu-l putem abandona fără a găsi în modul de exprimare a sistemului unic de control şi ceea ce ne-a învăţat viaţa, pentru că noi am plătit ca să învăţăm; în anii 1990 ne-au căzut toate băncile şi, când plăteşti, ţii minte; când nu plăteşti, nu ţii minte. De asemenea, colegiuitorii, şi e vorba de Parlament şi de Consiliul UE, trebuie să realizeze rapid directiva cu privire la modul de redresare a băncilor, dacă prin sistemul de supraveghere s-a constatat că trebuie să se intre într-un proces de redresare să ştim cum – şi aici ne trebuie o directivă, modul de rezoluţie -, deci cum se intră într-un proces de restructurare a unei bănci care are un volum mare de active neperformante, şi modul de garantare a depozitelor. Deci sistemul are nevoie de o legislaţie proprie şi până în iunie 2013 Parlamentul şi Consiliul UE trebuie să asigure această legislaţie. Unul din obiectivele majore pe care Consiliul European le are promovând această abordare şi începând chiar cu sistemul unic de supraveghere este ruperea cercului vicios dintre bănci şi stat. Până acum, băncile făceau pocinogul şi statul venea şi plătea. Acum se încearcă o detaşare a celor două entităţi, mai ales că în ultimii ani acest cerc vicios a generat costuri extraordinare pentru bugete, – şi vă dau exemplul Spaniei sau al altor ţări, ţări care altfel n-ar fi avut un buget în dificultate, din cauza problemelor sistemului bancar au trebuit să împrumute sume uriaşe. Sigur, din câte ştiu, Spania a negociat totuşi să nu fie datorie de stat, ci adresată direct sistemului bancar. Putem lua România, când am avut problemele din anii 1990, foarte bine, toată lumea a spus: „Cade BANCOREX-ul, cade Banca Agricolă, cade BANCOOP-ul, cade nu mai ştiu eu ce bancă”, bugetul de stat a trebuit să plătească miliarde la acea vreme destul de dificilă, dar le-a plătit. Ei, sistemul care se creează permite ruperea legăturii dintre obligaţiile statului şi obligaţiile private ale băncilor. Întrebarea este: de unde banii, dacă nu mai dau bugetele? Iar răspunsul este: din Mecanismul European de Stabilitate, care este finanţat şi poate să facă faţă, cel puţin până la un punct la nivelul la care e finanţat acum, la astfel de evenimente. Acum, ce s-a constat în discuţiile de azi-noapte – că, dacă se creează un mecanism unic de supraveghere, trebuie creat şi un mecanism unic de rezoluţie, adică de intervenţie pentru băncile care au probleme şi care să stabilească nivelul până la care se intervine, cu acţiuni, spre exemplu vânzări de active sau recapitalizare sau ce trebuie făcut; sau lichidare. Deci, sarcina pentru colegiuitori, Consiliu şi Parlament, este ca, în perioada următoare, să creeze legislaţia necesară unui mecanism unic de rezoluţie. În acelaşi timp, preşedintele Consiliului, preşedintele Comisiei Europene, preşedintele BCE, domnul Draghi, ca şi preşedintele Eurogrupului, cei patru preşedinţi au obligaţia să prezinte Consiliului, la următoarea reuniune, o imagine asupra modului de funcţionare a mecanismului unic de rezoluţie. Dacă veţi avea întrebări suplimentare legate de acest lucru, este domnul ministru, este domnul viceguvernator. Domnul ministru a participat la ECOFIN şi, cu siguranţă, vă va da detalii suplimentare cu privire la sistemul unic de supraveghere.

În ceea ce priveşte semestrul european, pentru anul 2013 sunt următoarele priorităţi, care devin şi priorităţi naţionale: consolidarea fiscală – şi acest lucru va trebui, spre exemplu, să se reflecte în bugetul care va fi prezentat Parlamentului pentru anul 2013. Un alt obiectiv este reluarea creditării normale a economiei, şi aici, şi acasă trebuie să vedem ce mai trebuie făcut, ce lichiditate trebuie asigurată băncilor pentru ca creditarea să se reia la un nivel normal. Nu zice nimeni că nu există creditare în România în momentul de faţă. După cum aţi văzut, şi ieri am avut nişte de exemple de creditare, ce-i drept ratată, dar am avut, de care s-a ocupat DIICOT-ul. Creşterea competitivităţii este un alt element fundamental şi chiar eu am exprimat în intervenţia mea ideea că, oricât am pune sub control sistemul bancar prin sistemul unic de supraveghere, oricât am vorbi de uniunea bancară, cât timp nu facem din competitivitatea economiei fiecăruia dintre noi un element care să stea în atenţia politicilor guvernamentale care să stimuleze creşterea competitivităţii, nu vom ajunge la o relansare reală, pentru că una dintre marile probleme ale Uniunii Europene este pierderea de competitivitate în ultimii ani, în raport cu ceilalţi mari jucători globali, fie că vorbim de SUA, fie că vorbim de China sau de India. Iar în interiorul Uniunii Europene există discrepanţe uriaşe în ceea ce priveşte competitivitatea între Germania şi România, între România şi Grecia, între Germania şi Franţa chiar. Deci, avem discrepanţe uriaşe de competitivitate între statele membre, şi atunci competitivitatea trebuie să fie unul dintre elementele prioritare în politicile noastre de relansare economică. Simpla restabilizare macroeconomică şi un eventual proces în care datoriile statelor încep să scadă nu sunt suficiente pentru a asigura bunăstare cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene. Şi vreau să înţelegem un lucru: ne-am obişnuit să spunem despre noi că suntem săracii Europei, ceea ce nu este neadevărat, însă, la nivel european, sărăcia este un fenomen în creştere şi care nu se întâmplă numai în România. Este un fenomen generalizat: creşterea sărăciei. Şi aici vă pot da un exemplu: sigur că la noi salariile sunt foarte mici, comparativ cu Grecia, spre exemplu, dar un grec care are un salariu de 1.000 de euro plăteşte 600 – 700 de euro chirie pentru un apartament cu două camere. În România, 90% suntem proprietari. De aceea, când spun de creşterea sărăciei – şi a fost o constatare a Consiliului -, ea nu vizează strict România şi Bulgaria, cum ne-am obişnuit să vă spunem despre noi, ci vizează toate statele Uniunii, inclusiv cele mai dezvoltate state ale Uniunii Europene. De asemenea, ceea ce v-am spus mai înainte face parte din obiectivele semestrului european care începe la 1 ianuarie, trebuie analizate consecinţele sociale ale crizei în fiecare stat membru. Cam asta aş fi vrut să vă spun despre partea economică.

În ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare, s-a discutat destul de consistent despre importanţa pe care o are industria de apărare în crearea de locuri de muncă înalt specializate şi impactul ei pe orizontală, urmând ca acestei industrii să i se dea o atenţie mai mare. În ceea ce priveşte Siria, pe fond, mesajul este că trebuie să se dea atenţie relaţiei cu Consiliul Naţional de Eliberare din Siria, dar cu prudenţa necesară, având în vedere că au fost identificate în acest Consiliu chiar grupări teroriste. Însă este clar că acest Consiliu poate fi un partener al Uniunii Europene în procesul de diminuare a suferinţelor populaţiei, fie că vorbim de cei care sunt nevoiţi să se refugieze în afara Siriei, fie că vorbim de victimele acestui conflict de pe teritoriul sirian. Şi, în sfârşit, în urma discuţiilor pe care le-am avut cu premierul olandez şi cu cancelarul Merkel, singurele două ţări care mai aveau obiecţii legate de discutarea în următorul JAI a situaţiei accesului României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen, s-a adoptat decizia ca în Consiliul JAI din martie, 13 – 15 martie, să se discute din nou problema accesului României şi al Bulgariei în Spaţiul Schengen. Sper ca, dacă nu facem nicio trăsnaie politică pe acasă, în sfârşit, să reuşim să primim o confirmare unanimă a dreptului care ni se cuvine prin Tratatul de aderare, de intrare în Zona Schengen, fie şi etapizat, întâi cu frontierele aeriene şi maritime şi pe urmă cu frontierele terestre.

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Nu vreau să comentez declaraţiile altora, fie ele… Dar nu ne-am întâlnit cât a fost dânsul la Bruxelles.

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Mă vedeţi pe mine ridicând o astfel de problemă? Din câte ştiu, Kelemen Hunor a avut o întâlnire la PPE, dar discutaţi cu Anca Boagiu, că PDL are un vicepreşedinte al PPE. Nu, acolo s-a discutat Consiliul.

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Păi, e un proces şi n-aş discuta probleme interne aici. După ce aterizez la Bucureşti… Ştiţi că nu-mi place să…

Întrebare: (…) au existat îngrijorări cu privire la orientarea României.

Băsescu: Ce au alegerile cu Vestul sau Estul? Deci eu vă spun părerea mea: alegerile s-au desfăşurat normal şi rezultatul lor, chiar dacă or fi fost mici incidente, nu este alterat de incidentele din campanie sau din ziua votului.

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Eu nu mai am nicio grijă, doamnă, legat de acest lucru.

Întrebare: (…) un buget naţional…

Traian Băsescu: Nu nouă, tuturor statelor.
​
Întrebare: (…) şi premierul Ponta spune că are de gând să construiască un buget prin care să taie de la investiţii…

Traian Băsescu: Eu v-am spus ce ne-am angajat. Dacă veţi citi concluziile, veţi vedea şi dumneavoastră că asta recomandă Consiliul European ca soluţii de consolidare fiscală, de creştere economică şi de asigurare, de creştere a locurilor de muncă. Avem un Parlament atât de mare acum care cred că, în înţelepciunea lui, că, vă daţi seama, la 588 de înţelepţi cum vor judeca acolo bine bugetul, ţinând cont de priorităţile europene. Acela nu…

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Sigur că n-o să vă spun ce conţine, dar am înţeles că au fost nişte speculaţii. „I-a dat ultima carte a lui Băsescu…”. Cum credeţi că eu mă duceam la fotografia de familie cu un document, fără să vreau ca acest lucru să se vadă? Deci, dacă vroiam să nu se vadă, i-l dădeam lui Martin Schulz în Consiliu, da?

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Nu. A avut şi el anume semnificaţii.

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Domnului Barroso, domnului preşedinte Hollande şi altor lideri.

Întrebare: (…).

Traian Băsescu: Nu, era în interesul României ca acel document să fie dat. Ei, despre Schengen… Am vorbit.

Întrebare: Veţi semna astăzi decretul de convocare a Parlamentului?

Traian Băsescu: Imediat. S-a anunţat? S-a publicat? Imediat ce se publică, convoc Parlamentul. Imediat ce se publică rezultatul alegerilor în Monitorul Oficial, convoc Parlamentul, iar convocarea trebuie să ţină cont de un element esenţial: nu pot suprapune funcţionarea a două parlamente. Parlamentul actual îşi termină mandatul pe data de 19 decembrie. Sigur, va rămâne să decid – şi uite, în avion la asta o să mă gândesc, dacă o să convoc pentru 19, la ora 13, sau… Dar vreau să fie cât mai apropiat,