Prezidenţiale 2014: dilema candidatului de pe locul trei

Să zicem că primul tur al prezidenţialelor de anul viitor tocmai s-a încheiat. Ai candidat şi ai terminat pe locul trei. Ca la toate alegerile din 1996 încoace, voturile primite de tine ar putea duce pe candidatul de pe locul doi la victorie. Sau l-ar putea duce pe candidatul de pe locul unu către o victorie substanţială, fără emoţii.

Ai mai multe opţiuni. E posibil ca o colaborare cu omul de pe locul doi nici să nu-ţi treacă prin minte. Tu şi cu el aveţi interese atât de diferite că, de fapt, ţii pumnii candidatului de pe locul unu. Potenţialul tău de negociere este zero.
Am văzut asta în 2000 (Isărescu şi Stolojan nu l-au susţinut pe Vadim Tudor) şi, ca să mergem şi mai departe, 1992 (Funar nu l-a susţinut pe Constantinescu).

Poţi să asişti pasiv la lupta pentru electoratul tău. Ambele opţiuni de preşedinte sunt, din punctul tău de vedere la fel de rele.
Am văzut asta în 2004 (Vadim Tudor nu l-a susţinut pe Traian Băsescu, dar electoratul său a optat pentru candidatul ADA şi l-a ajutat să câştige).

Sau, dacă eşti mai pragmatic, poţi încerca o joncţiune cu unul dintre candidaţi. Aceasta te-ar duce la guvernare. Uneori reuşeşti (Roman+Constantinescu > Iliescu în 1996), uneori ratezi (Antonescu+Geoană > Traian Băsescu în primul tur din 2009, dar < Băsescu în turul doi). Însă, dacă tu eşti candidatul de pe locul trei în 2014, vei avea o problemă pe care n-a avut-o nici Roman în 1996, nici Isărescu în 2000, nici Vadim în 2004 şi nici Antonescu în 2009. Şi anume: este extrem de posibil ca alegerea preşedintelui să nu ducă la formarea unui nou guvern şi a unei noi majorităţi parlamentare. Până în 2004 inclusiv, alegerile parlamentare şi prezidenţiale erau simultane. Puteai să negociezi: "Îţi dau procentele mele şi îmi dai patru ministere. Adică, eu te fac preşedinte, tu numeşti un prim-ministru împreună cu care vom construi o majoritate parlamentară." În 2009, sistemul politic a forţat replicarea situaţiei, parlamentul adoptând o moţiune de cenzură. Preşedintele nou-ales avea responsabilitatea de a numi candidatul la ocuparea funcţiei de prim-ministru. Însă, în 2014, preşedintele nou-ales va putea dărui doar ambasadoriate şi promisiuni apropo de ce va face el după parlamentarele din 2016. Nu e foarte clar ce ai putea negocia cu cei doi candidaţi care rămân în turul doi şi ce garanţii ai avea că omul acela, dacă ar câştiga, s-ar ţine de cuvânt. În plus, compoziţia parlamentului face extrem de puţin probabilă adoptarea unei moţiuni de cenzură ca în 2009. Este foarte probabil ca negocierile dintre primii trei candidaţi în 2014 să fie pe mize mici, mai mici decât au fost vreodată la acest nivel, sau ca ele pur şi simplu să nu existe, caz în care vom avea două săptămâni mai palpitante decât de obicei, în sensul în care votanţii candidatului de pe locul trei vor decide o mare parte din rezultatul final fără ca o influenţă puternică - cel pe care l-au susţinut - să se pronunţe direct într-un fel sau altul.