Prinţi şi parveniţi

O scurtă poveste ilustrată bazată pe fapte reale.

Cu numai două luni în urmă, Marea Britanie a fost lovită de o vreme extremă. Însoţite de temperaturi scăzute, ploile torenţiale au făcut ravagii zile la rând, lăsând în urmă mii de sinistraţi numai în localitatea Datchet din Somerset, aflată în apropierea reşedinţei regale Windsor. Regimentul de Cavalerie Household a sărit imediat în ajutorul localnicilor încercând să pună stavilă apei prin baraje construite din saci de nisip.

Soldaţilor li s-au alăturat în mod firesc cei doi prinţi, William şi Harry, care au muncit cot la cot cu camarazii lor încă din zorii zilei. William, îmbrăcat cu echipamentul militar, iar Harry cu hainele de acasă. Nimic nu i-a împiedicat să intre în apă până la brâu, în timp ce ploaia torenţială continua să cadă, să care saci cu nisip sau să se ducă să vorbească cu autorităţile locale pentru a înţelege exact dimensiunile dezastrului.

Vă spuneţi, probabil, că a fost doar o oportunitate de publicitate pentru Casa Regală. Poate părea ciudat, însă cei doi nu au fost însoţiţi nici de echipe de televiziune, nici de jurnalişti din presa scrisă.

Când, spre mijlocul zilei, presa a aflat că prinţii sunt în mijlocul inundaţiilor, purtătorul de cuvânt al Casei Regale a precizat că aceştia nu au dorit mediatizarea pentru a nu atrage atenţia opiniei publice asupra lor în timp ce mii de oameni trăiau o drama, iar efectele inundaţiilor erau catastrofale.

Evident că presa nu a ratat subiectul şi s-a deplasat la Datchet pentru a-i surprinde pe William şi Harry în toiul acţiunii, care se petrecea chiar de Valentine’s Day.

Întrebat de reporteri dacă este bucuros că a putut da o mâna de ajutor, prinţul Harry a răspuns scurt: „Nu cu voi prin preajmă”, iar William i-a replicat unui reporter insistent: „Mai bine ai pune mâna şi ai ajuta”.

Cum au reacţionat autorităţile?

Regina a întins şi ea o mână de ajutor fermierilor sinistraţi, oferindu-le adapost pentru animale pe domeniul Castelului Windsor, şi a criticat dur Guvernul pentru lipsa rapidă de reacţie în faţa inundaţiilor. Mai mult decât atât, opinia publică a cerut demisia imediată a şefului Agenţiei de Mediu, care nu a prevenit inundaţiile prin dragarea râurilor considerate vulnerabile şi care în timpul crizei nu a fost la locul dezastrului ci a fost văzut la reşedinţa sa din Islington. În schimb, Premierul David Cameroon (în foto alături de un fermier sinistrat) şi Vice-premierul Nick Clegg au prezenţi în mijlocul sinistraţilor pentru evaluarea pagubelor.

Deşi pare puţin credibil, cei doi prinţi sunt obişnuiţi cu situaţiile de criză, ambii având experienţă în teatrele de operaţiuni la care Marea Britanie a luat parte. William, cel mai mare dintre fraţi, a luptat pe un elicopter de salvare în operaţiunile din Războiul din Irak şi cel din Afganistan, iar Harry a cerut să fie trimis în prima linie în Irak, împotrivindu-se celor care susţineau că va fi o ţintă pentru inamici şi îşi va pune camarazii în pericol. Harry a ameninţat cu dezertarea şi a spus că „În niciun caz nu am absolvit Academia (n. red. militară) de la Sandhurst pentru ca apoi să stau acasă în timp ce băieţii mei luptă pentru ţara lor”. Din solidaritate pentru gestul lui, toţi soldaţii britanici aflaţi în misiune au purtat tricouri pe care scria „Eu sunt Harry!” Dupa Irak, Harry a mai făcut două stagii militare active în operaţiunile pentru menţinerea păcii din Afganistan.

Cu toate că sunt prinţi – au fost recunoscuţi ca membri oficiali ai Casei Regale Britanice abia în anul 2009 -, cu ani de stagiu militar activ în spate, specializaţi fiind în misiuni de căutare şi salvare, cei doi fraţi au dobândit doar gradul locotenent în armata britanică: William – locotenent de zbor în Royal Air Force -, iar Harry – locotenent în Regimentul de Cavalerie The Blues and Royals.

În loc de „am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa” mai adaug că avem şi noi baronii noştri. Sigur că şi ei au fost la inundaţii, a treia zi după scripturi când se oprise potopul, dar s-au ferit ca dracu’ de tămâie să intre bărbăteşte în mocirla. Prinţul Baronilor a dialogat, conform rangului, cu colega sa de Cabinet apelând-o duios şi îndatoritor “Fă, Doina”, a făcut stânga împrejur în apropierea unei fose desfundate şi s-a răţoit nervos la un teleormănean de rând care întreba necăjit ce se vor face oamenii dacă vor continua ploile.

Ştim că Prinţul Baronilor s-a făcut remarcat până acum printr-o carieră mai mult decât modestă ca procuror, că a fost şeful Corpului de Control al Primului-ministru în Cabinetul Năstase, că a fost înnobilat cu titlurile de Dottore şi Mitoman Perpetuu, că este dedicat activităţii pe care o desfăşoară nu la Guvern, desigur, ci pe Facebook, că este Copilot la raliuri şi pe bombardiere de ocazie festivă, la shopping la Milano sau în expediţii încărcate de pericol pe frontul din Dubai. Sigur că este şi căpitan în rezervă al Armatei Române, după ce a făcut un stagiu de câteva luni la o unitate de infanterie din Lugoj – unde a avut merite deosebite în frecatul panoului, curăţirea gamelelor şi în “apărarea zonei” -, şi după ce a absolvit cu succes celebrul Colegiu de Apărare al Ţării. Duce o luptă continuă cu teroriştii DNA, conducând operaţiunile dintr-un buncăr securizat din Ministerul Apărării.

Prim-vice–Prinţul Baronilor se poate lăuda cu vechiul titlu nobiliar de Baron de Teleorman. Are o expertiză de neegalat în a învia morţii din morminte atunci când ţara e la ananghie şi este priceput să scoată bani din piatră seacă. Sigur, e cam greu să găseşti acum piatră seacă – a intrat puţin la apă -, dar se rezolvă mintenaş. Abia a început concursul cu premii pentru feudele europene. Şerbii şi arendaşii de pe moşii vor primi ceva atenţii din partea nobilimii – ba un pui, ba o găleată, ba nişte gumari numai buni pe umezeala asta sau chiar pixuri, ieftine dar trainice, inscripţionate cu blazoanele nobiliare, ca să-şi calculeze mai conştiincioşi dările către stăpânire.

Alegerile costă, iar pulimea e şi multă şi proastă. Şi umilită şi obidită. Însă, paradoxal, dă întotdeauna o mână de ajutor parveniţilor intraţi la apă.