Procuroarea șpăgară Angela Nicolae şi tăcerea sistemului

Un nou dosar instrumentat de DNA arată că în sistemul judiciar corupția există în continuare la cel mai înalt nivel. De această dată, este vorba despre un procuror care ocupa o funcție de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și care oferea protecție unor persoane cercetate penal prin intervenții pe lângă colegii săi.

Doamna Angela Nicolae a lucrat direct cu toți procurorii generali ai României în ultimii 10 ani, bucurându-se de o poziționare excelentă în ca­drul sistemului, lucru care i-a asigurat une­ori succesul intervențiilor pe lângă colegi. Faptul că ve­dem în continuare dosare de co­rup­ție cu magistrați, în con­­dițiile în care în ultimii cinci ani au fost condamnați de­fi­nitiv pes­te 30 de pro­cu­rori sau jude­cători români, multe alte ca­zuri aflându-se în pre­zent pe rolul instanțelor de judecată, este fără dubiu un indicator de boală gravă și pro­fundă a sistemului. Partea plină a pa­ha­ru­lui este că în continuare DNA instru­men­tează dosare care implică magistrați, indi­ferent de pozițiile pe care aceștia le ocupă, și instanțe ca­re autor­i­zează măsuri investigative intru­si­ve (CSM), dis­pun arestări și pronunță con­dam­nări atunci când probele aflate la do­sar sunt convingătoare.

Observăm de multe ori că magistrații corupți ocupă funcții de conducere pe care le fo­lo­sesc pentru a se îmbogăți și că, uneori, în activitatea in­fracțională sunt implicate per­soane de în­cre­dere, în ge­ne­ral membri ai familiei. Mo­ti­vația nu poate ține de nivelul de salarizare, pentru că ma­gistrații bene­fi­ciază de o sa­larizare bună la nivelul sec­torului public din România. Pro­curorul general al Ro­mâ­niei s-a declarat „mâh­nit“ atunci când a fost informat cu privire la reți­ne­rea doamnei procuror pe care o are în sub­or­dine. Dincolo de mâhnire, e nevoie de mă­suri concrete prin care să se limiteze pro­li­fe­rarea acestui fenomen. O astfel de măsură ar putea fi proiectul de lege aflat în dezbatere par­la­mentară prin care magistrații corupți pierd pen­sia de serviciu, pensie care este sem­nificativ mai mare decât pensiile obișnuite.

Nu în toate situațiile influența exercitată de pro­curorul Angela Nicolae și-a atins obie­ct­i­vul, uneori persoanele cercetate fiind trimise în judecată de către procurorul de caz. Ceea ce lipsește cu desăvârșire este o notificare realizată de procurorul pe lângă care s-a rea­lizat intervenția transmisă fie șefilor ierarhici, fie către DNA sau CSM. În cel mai bun caz, omul onest din sistem respinge de facto in­ter­venția și iși face treaba în continuare așa cum îi dictează conștiința, dar alege să păs­treze secretul asupra celor întâmplate. Atunci când un sistem are probleme majore de in­te­gritate, acestea nu pot fi rezolvate fără coo­pe­rarea indivizilor care populează sistemul, iar cooperarea înseamnă și raportarea condui­te­lor neconforme din partea colegilor. În Româ­nia și în general în țările central și est-euro­pe­ne, noțiunea de avertizor de integritate (per­soana care, atunci când descoperă încălcări ale legii în cadrul instituției în care lucrează, formulează sesizări către instituțiile com­pe­ten­te, către ONG-uri sau către presă) este întâmpinată cu suspiciune. Parte din această suspiciune are un motiv istoric, pentru că aver­­tizorii de integritate se suprapun în conștiința publică peste informatorii regimului comunist. La asta putem adăuga folclorul care ne învață că e bine să nu-ți bagi nasul unde nu-ți fier­be oala deoarece capul plecat sabia nu-l taie. Cred, totuși, că aceste explicații nu pot aco­pe­ri toate motivațiile care asigură tăcerea abso­lută în sistemul judiciar cu privire la dera­pa­jele de integritate. Tăcerea oamenilor din sis­tem asigură până la urmă prosperitatea cole­gilor lor care încalcă legea. Adesea magistrații co­recți din sistem sunt deranjați de faptul că magistrații corupți strică imaginea sistemului judiciar în ansamblu. Mai util ar fi să dez­vol­tăm mecanisme în cadrul sistemului, care să fie folosite în mod efectiv de cei care află despre derapajele colegilor lor.

Articol publicat de Revista 22.