În locul de care îţi spun, aşa dezbrăcat de fantezii, un ministru al Sănătaţii vine în şedinţa de Guvern cu o lege mizerabilă căreia îi zice reformă şi spune atât: „Asta este capacitatea noastră intelectuală”. În loc să plece, este propus să fie promovat şef la Finanţe
Să mă ierţi, Mara, locul în care te-am născut, nu e, nici pe departe, aşa cum te las eu să crezi, în fiecare zi.
Ţii minte joi? Erai pală şi moale, lipită de bluza mea bej, arzând şi oftând de o nesfârşită durere. Te-am îmbrăcat încet şi ţi-am promis o plimbare. Scurtă, lungă, nici nu ştiam. O mamă, în locul de care-ţi vorbeam, dezbrăcat de poveşti, nu ştie niciodată, în drum spre un spital de urgenţă cât va dura. Sau unde vom ajunge.
În holul larg al primirilor de urgenţă te-ai bucurat să vezi copii. Atât de mulţi, livizi, febrili, urcând sau coborând din ambulanţe. „Unde se duc ei, mami?” „Merg la teatru, cu un pat magic” „Mergem şi noi la teatru mai târziu?” Cam da.
În primul spital, ai trecut, cu un curaj nebun, de doi chirurgi, o încăpere în care te lua pe sus curentul, un pat de consultaţii de pe care un copil cu braţul pătat de sânge s-a ridicat sub ochii tăi. În două ore, doi pediatri, un set de analize incomplet – şi dovedit apoi şi inutil – şi două diagnostice. Tu, tot mai rău. „Nu ştim ce este, cel mai probabil o infecţie, şi nici nu v-aş interna aici. Avem foarte mulţi copii cu viroze şi nu sunt locuri în care să vă pot izola”. E unul din cele mai mari spitale pentru copii din Bucureşti. Dar nu-i nimic, mergem la altul. Rabdă!
Alt medic, unul blând. Ai învăţat şi spui deja mecanic: „Mă cheamă Mara. Am trei ani. „Sora” mea e Cenuşăreasa. Acum mă doare burtica”. Alte analize, aceleaşi de acum trei ore, repetate. Şi tu eşti tot mai rău. „Unde mergem, mami? Mai mergem la teatru?” „Mergem mai bine să luăm o păpuşă”. Te scutur în maşină iar, numărând minutele, bob cu bob, în aşteptare. Încă o oră şi rezultatele complete, pe care cei de dinainte nu le ceruseră măcar, încep să vină. E rău. Dar nici ei nu ne pot ţine, totuşi, peste noapte. În locul în care te-am născut, nu e liber decât un singur pat de copil, într-un salon cu încă unul, contagios, cu altă boală, şi ni se spune franc: „Rămâneţi pe riscul dumneavoastră sau mergeţi, mai bine, la privat”. Aşteaptă!
Articol complet publicat pe Gandul.info.
Al doilea pas pe care l-am facut intr-o situatie similara a fost sa imi aleg foarte bine pediatra in asa fel incat copilul meu sa aiba parte de preventie in locul orelor socante petrecute intr-o sala de primiri urgente fie ea la stat sau la privat. Le doresc tuturor mamicilor sa traiasca mersul la pediatru in vizita asa cum o povesteste copilul meu zilele acestea.
„Eu am fost in vizita la prietena mea sa ii arat masinutele mele si sa ii spun ca sunt sanatos. Si ne-am jucat mami”
Si uite asa pas cu pas inveti ca daca vrei sa fi tratat ar fi bine sa mergi la privat. SUnt medic in privat, am ales asa, insa pentru pacienti acesta nu este drumul corect. Nicolaescu e principalul caruia ii multumesc pentru starea in care au ajuns spitalele de stat. Este un pacat capital sa lasi o asemenea mostenire ca politician. Dar pana la urma ce ma mira de la un bataus de femei