(…)Am asistat astăzi la încă un moment în cara ţărişoara asta a noastră, de care ne pasă atât cât să fim lăsaţi să fumăm liniştit în spaţii publice, a fost pusă în genunchi de 176 de deputaţi cu apucături evidente de infractori a căror singură şcoală terminată este cea de partid. Golănaşii ăştia care au ajuns, din vina noastră, evident, să-şi treacă în CV mandate de parlamentari au votat pentru salvarea de la arestare preventivă a colegului lor Sebastian Ghiţă, acuzat de procurori, printre altele, de dare de mită şi şantaj, după ce a nenorocit, laolată cu alţi mafioţi, tot judeţul Prahova.
Şi, ca să fie clar pentru toată lumea că nesimţiţii care ne conduc din Parlament nu au niciun pic de respect pentru noi, nu au niciun pic de teamă că, de exemplu, nu i-am mai vota vreodată, unii dintre ei au făcut chiar nişte aroganţe supreme la vot. De exemplu, judecaţii pentru fapte de corupţie Elena Udrea şi prietenul ei Victor Viorel Ponta au votat cu bilele „la vedere”. Asta, ca să nu mai avem dubii că sunt nişte ticăloşi care refuză să se supună aceloraşi legi cu care suntem judecaţi toţi ceilalţi, milioanele de sclavi care muncim pentru ca ei să aibă ce fura.
Evident, cei 176 de deputaţi interlopi de care vă vorbesc au sărit în apărarea lui Sebastian Ghiţă, care, printre altele, de la tribuna Parlamentului, a halucinat tot felul de lucruri, aruncând nume grele, precum Ponta, Carmen Iohannis, preşedintele Iohannis, în nişte scenarii pe care doar o minte pierdută în prea multe infracţiuni le poate debita. Acelaşi Ghiţă le-a precizat, apoi, nemernicilor de deputaţi cu care e coleg, dar şi românaşilor care i-au ascultat aberaţiile pe diverse ecrane, că „Parlamentul României este supus unei presiuni uriaşe, folosindu-se toate mijloacele mediatice, politice si juridice. Care este scopul presiunii? Este cel pe care mulţi dintre dumneavoastră l-aţi rostit mai mult sau mai puţin şoptit: instaurarea fricii prin hărţuire şi folosirea arestării ca instrument modern de tortură, pentru a obţine noi denunţuri. Toată societatea româneasca simte această frică. Sunt patru milioane de români implicaţi într-o formă sau alta în dosare penale. Nu putem construi o ţară ca o închisoare!”.
Nu ştiu dacă ar avea vreun rost să-i spun tovarăşului Ghiţă că eu, de exemplu, nu simt nicio frică, nu mă simt hărţuită şi nici torturată de faptul că există, în sfârşit, acei procurori, acei judecători care vor să facă dreptate până la capăt în ţara asta. Nu simt toate astea pentru că, spre deosebire de dumnealui şi de toţi hoţii din Parlament care l-au scăpat de puşcărie, eu nu am furat de la nimeni, nu am făcut combinaţii pe banii ţărişoarei, nu am făcut afaceri cu băieţi deştepţi, nu am jefuit instituţiile statului, nu am tâmpit şi prădat poporul, nu am făcut trafic de niciun fel, nu am dat şpăgi şi nici nu am primit. Aşa că, din punctul meu de vedere şi, sunt sigură, al tuturor celor care vor să trăiască într-o ţară normală, dacă e nevoie de o puşcărie cât toată România pentru a scăpa definitiv de toţi mafioţii care ne conduc, atunci m-aş oferi voluntar să o construim. (…)
Citiţi articolul integral pe adevarul.ro