ROMÂNIA CURATĂ Cât de mult îi datorăm lui Ilie Sârbu | Cum s-a dat Insula Mare a Brăilei, SC Tutunul Românesc și institute de cercetare, cât de prost s-a negociat cu UE și cum ne-am trezit pe cap cu Schweighofer

Ilie Sârbu, celebrul socru al premierului Victor Ponta, se pregăteşte să se retragă din politică. Are 65 de ani, a venit şi pentru el vremea să iasă la pensie. PSD i-a pregătit o retragere spectaculoasă lui tata-socru: vrea să îl instaleze vicepreşedinte la Curtea de Conturi şi, pe post de pensie, să îi ofere un venit lunar călduţ. Poziţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi de consilier de conturi, care fac parte din structura de management din cadrul Curţii de Conturi, sunt remunerate cu venituri de peste 10.000 de lei net pe lună şi sunt „garantate”, conform legii, pentru o perioadă de nouă ani. În 2014, vicepreşedintele Elena Doina Dascălu a strâns la “teşcherea” 141.290 lei.

România Curată vă prezintă în serial CV-ul care îl recomandă pe Ilie Sârbu pentru această funcție, “meritele” deosebite în câmpul muncii pentru care merită recompensat cu o asemenea ieșire triumfală din prim-planul politicii autohtone. Astăzi, în al doilea episod, vă propunem rezultatele sale ca ministru al Agriculturii. Din această funcţie publică, a reuşit să sprijine interesele companiei Fangmeier, unde fusese administrator şi l-a urcat pe cai mari pe Culiţă Tărâţă; sub Ilie Sârbu, Dan Voiculescu a înșfăcat terenurile Institutului de Irigații Băneasa, Ion Ţiriac a pus mâna pe domeniul de vânătoare de la Balc. Tot atunci s-a semnat extrem de nocivul contract cu Schweighofer Holzindustrie.

Firma administrată de Sârbu s-a iţit în spatele asociaţiei salariaţilor de la Grabaţ

Sârbu a ajuns ministru al Agriculturii începând cu decembrie 2000. Sub el s-a înființat una dintre cele mai infame instituții ale României, “Agenția Domeniilor Statului”, care în esență avea ca misiune să administreze ca un bun gospodar toate terenurile agricole din proprietatea statului, arendându-le sau concesionându-le la prețuri realiste oricărui businessman care vroia să facă agricultură. Însă nu s-a întâmplat așa, ADS-ul dovedindu-se a fi de la bun început doar o unealtă prin care cele mai bune ogoare ale țării au fost concesionate grupurilor de interese pe perioade enorme de timp, de până la 49 de ani, contra unor redevențe adesea simbolice, la hectar.

Din numeroasele “contracte” încheiate de ADS în acea perioadă face parte și privatizarea IAS Grabaț, județul Timiș. Aflată la 51 km de Timișoara, Grabaț e un sat cu o mie și ceva de suflete, care a luat ființă în 1764, în timpul celui de-al doilea val de colonizare a Banatului, când s-au stabilit aici 40 de familii venite din Alsacia, Lorena, Rheinland Pfalz, Wurtenberg, Schwarzwald și Luxemburg. Caracterul acestei așezări nu e dat doar de specificul cultural al fondatorilor săi, ci și de solul exceptional, preponderant cernoziom, și de faptul că excesele climatice sunt rare, fie că este vorba de secetă, fie că e vorba de arșiță sau temperaturi foarte scăzute, ceea ce permite cultivarea unei diversități foarte mari de plante, cu randamente excelente, de 7-8 t/ha în mod uzual la grâu și de peste 10-11 t/ha în cazul porumbului.

În 2002, legislația încuraja PAS (asociațiile salariaților) să participe la licitații și să se lupte cot la cot cu afaceriștii pentru achiziția fermelor în care erau angajați. Așa s-a întâmplat și la Agroindustriala Grabtim Grabați SA. În vara anului 2002, s-au înscris la licitație Societatea Agricolă Bancom Comloșu Mare (fondată de Vasile Busuioc, primarul PSD din Comloșu Mare) și Asociația Salariaților PAS Grabtim Timiș. În mod surprinzător, în plină “eră PSD”, nu a fost declarată câștigătoare firma PSD-istului, ci Asociația Salariaților, ceea ce reprezintă la prima vedere o “victorie a proletariatului”, care și-a luat destinul economic în propriile mâini, cumpărând în rate acțiunile IAS-ului cu 135.000 lei, bani plătibili în rate de câte 20% întinse pe 5 ani și concesionând terenul Agroindustrialei IAS Grabtim Grabați SA în schimbul unei redevențe de 565 kg grâu/an.

Doar că un raport al Corpului de Control al Ministerului Agriculturii din 07.02.2006 (mandatul lui Gheorghe Flutur, PDL) sesiza că de fapt rata pe care ar fi trebuit să fie plătită de Asociația Salariaților în contul ADS pentru ferma cumpărată, a fost virată pe 11.07.2002 de către Fangmeier Agro Impex SRL, adică firma al cărei administrator fusese Ilie Sârbu. Până pe 20.12.2002 s-a transferat către Frangmeier întreg pachetul de acțiuni al Agroindustriala Grabtim Grabați SA. În doar un an, succesul privatizării prin Asociația Salariaților s-a transformat într-o înjumătățire a personalului angajat.

La prima vedere e o coincidență că fix firma Fangmeier, unde a activat ministrul, a ajuns proprietară pe o fermă extrem de valoroasă, privatizată de ADS, subordonată ministerului. Asta cu atât mai mult cu cât, deși timp de două luni mandatul de ministru al Agriculturii și cel de administrator al Fangmeier Agro Impex SRL s-au suprapus (28.12.2000-28.02.2001), privatizarea IAS Grabaț a avut loc la un an și 4 luni după ce Ilie Sârbu rupsese oficial legăturile cu Fangmeier.

Însă nu și soția sa, Mariana Sârbu, care a continuat de-a lungul anilor să fie salariata nemților, luând de la Fangmeier Gmbh Germania pentru funcția de “consilier relații România” câte 9.600 euro/an cel puțin până în anul 2014 (AICI).

Mai mult, privatizarea în urma căreia Fangmeier s-a ales cu un activ extrem de valoros al ADS s-a derulat în mandatele a doi directori generali ai ADS care fuseseră anterior angajați cu funcții de conducere ai Fangmeier din perioada când Sârbu era administratorul acestei firme. E vorba de directorul ADS Cristinel Candet, cel care a inițiat 21.12.2001 procedura de privatizare a IAS Grabaț și de directorul ADS Corneliu Popa, cel care a finalizat privatizarea IAS Grabaț.

Insula Mare a Brăilei, dată lui Culiță Tărâță sub Ilie Sârbu, cu ajutorul lui Alex Bittner

În august 2001, la doar câteva luni după ce Sârbu a fost uns ministru al Agriculturii, Culiţă Tărâţă, pe atunci deputat PSD, semna cu statul român “contractul vieţii lui”, care l-a metamorfozat peste noapte în cel mai mare moşier al ţării și posesorul celei mai mari ferme agricole din Europa, CA-ul Agenţiei Domeniilor Statului concesionându-i insula fără licitaţie pe o perioadă de 20 de ani pentru o redevenţă de numai 500 kg de grâu la hectar, în condiţiile în care IMB beneficiază de o infrastructură complexă de irigaţii, drumuri de acces, reţea electrică şi facilităţi portuare (AICI și AICI).

Momentul înstrăinării Insulei a fost unul în care e menționat și numele lui Sârbu. Astfel, pe 27 august 2001, Ilie Sârbu ar fi venit personal la şedinţa respectivă şi, fix după ce şeful ADS a informat audienţa despre intenţia lui Tărâţă de a prelua insula, ministrul ar fi intervenit, transmiţând un mesaj subtil, prin care-i zorea pe membrii CA să voteze concesionarea. În discursul său în fața audienței, Sârbu ar fi subliniat „necesitatea arendării rapide a Insulei Mari a Brăilei”. Ilie Sârbu a dezmințit ulterior acuzaţiile de trafic de influenţă în favoarea lui Culiță Tărâţă: „Eu nici nu vedeam hotărârile şi deciziile pe care le lua CA al ADS. Aşa era legea, aşa făceam. Erau suverani. Ministrul şi ministerul nu se implicau”. Culiță Tărâță, intervievat în 2010 pe acest subiect, a declarat că nu-și mai amintește dacă Sârbu a participat sau nu la ședință.

Deși Sârbu susține că nu știa și că nu se băga în treburile ADS, președintele Agenţiei de la momentul cedării folosinței Insulei Mari a Brăilei către Culiță Tărâță, Cristinel Vasile Candet, era unul din oamenii săi de încredere, fiind conform Jurnalul Naţional, un ex-angajat al Fangmeier. În mod bizar, Cristinel Candet e timid cu trecutul său, în profilul de Linkedin acesta nefăcând nicio referire la funcția de înaltă demnitate publică pe care a ocupat-o și nici de legăturile cu firma lui tata socru (AICI). În 2008, DNA a deschis un dosar în care Candet a fost cercetat și inculptat pentru modul în care s-a încheiat respectivul contract (AICI).

În operațiunea de transfer a Insulei Mari a Brăilei către Culiță Tărâță, în anul 2001, au intervenit și Alexandru Bittner și Corpul de Control a Guvernului, condus de Victor Ponta.

Mai multe despre rolul jucat de Bittner și Ponta:

Culiță Tărâţă, intervievat de subsemnatul pe acest subiect în 2010, a scăldat-o: „Când s-a decis concesionarea insulei, Sârbu n-a avut nici un rol. Din câte ştiu, Sârbu n-a participat la şedinţă, dar n-aş putea să spun, pentru că nu eram acolo. Unii spun că da, alţii că nu. Era un du-te-vino. Nu-l ştiam pe Sârbu la ora respectivă.” Afirmaţia că Tărâţă şi Sârbu nu se ştiau este neverosimilă, dacă ţinem cont că la vremea respectivă unul era ministru al Agriculturii şi celălalt era membru în Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor, două entităţi care interacţionează frecvent.
De remarcat că în procesul înstrăinării insulei a participat și Alexandru Bitner, conform declarației lui Fernando Enciu, un afacerist controversat, care în 2000, în Guvernarea CDR, pusese “primul” mâna pe Insula Mare a Brăilei, el fiind prieten cu Ioan Avram Mureșan, ministrul agriculturii de la acea vreme: „A existat o întâlnire Bittner-Petrache-Tărâţă la sfârşitul lunii septembrie 2001. Bittner m-a căutat: «Sunt aici ca să am grijă de predarea insulei». Voia să se predea insula in condiţii corecte. Atât de corecte că… Aveam investiţii în IMB de circa 8 milioane de euro… Am întrebat cine o să-mi plătească. «Culiţă Tărâţă o să-ţi plătească», a zis Bittner. Am zis: «Daţi-mă afară cu forţa». Aşa s-a întâmplat. Sunt aproape 5 ani şi nu am văzut nici un leu. Dimpotrivă, firma mi-a fost băgată în faliment, iar eu – hărţuit”. (AICI).
Chiar în perioada în care încăpățânatul Fernando Enciu, favoritul ministrului precedent, PNȚCD-istul Ioan Avram Mureșan, nu se dădea dus din insulă, desi Alexandru Bittner îi cerusesă i-o lase lui Tărâță, a intervenit și un control al Corpului de Control al primului ministru Adrian Năstase, condus la acea vreme de Victor Ponta (numit în 4 aprilie 2001), finalizat prin “Nota nr. 48815/02.10.2001″ (AICI).
Tot în mandatul lui Ilie Sârbu, firma lui Culiță Tărâță a acumulat datorii consistente aferente exploatării Insulei Mari a Brăilei, conform unui raport al corpului de control al Ministerului Agriculturii din 2005, în care s-a constatat că „s-a diminuat nejustificat arenda datorată de TCE 3 Brazi SRL pentru anii agricoli 2002-2003 și 2003-2004, în valoare totală de 3.682.140 euro, reprezentând contravaloarea cantității de 27.884 tone grâu”. La acel moment arenda cuvenită statului ar fi fost diminuată printr-o așa-zisă „echivalare” cu costurile tratamentelor chimice de combatere a stufului (destufizare) în valoare de aproximativ 1,8 milioane euro. (AICI)
Ilie Sârbu a primit NUP desi, conform presei, s-ar fi implicat personal în anularea contractului cu Fernando Enciu, pentru a deschide culoar lui Culiță Tărâță. Mai mult, Tărâță n-ar fi avut dreptul să arendeze Insula Mare a Brăilei (AICI), dat fiind că firma sa TCE 3 Brazi SRL avea la momentul încheierii contractului datorii la stat.

Institutul de Cercetări Alimentare, dat lui Voiculescu în mandatul lui Ilie Sârbu

La data de 16.07.2003, Corneliu Popa, preşedintele de atunci al Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului, adus de la Timișoara de Ilie Sârbu (AICI), a aprobat, conform rechizitoriului procurorilor DNA, care a stat la baza condamnării sale ulterioare, “declanşarea, fără mandat din partea statului român, a procesului de privatizare al Institutul de Cercetări Alimentare S.A. Bucureşti, stabilind o valoare a pachetului de acţiuni de 94,5 ori mai mică decât valoarea comercială reală a acestuia”. În acest dosar, fostul subaltern al lui lui Ilie Sârbu de la Fangmeier a fost condamnat la 8 ani de închisoare, cu 2 mai puțin decât Dan Voiculescu (AICI).
Un indiciu că Corneliu Popa a fost doar pion în această privatizare și că Ilie Sârbu a jucat un rol important este modul cum s-a pregătit înstrăinarea ICA. Astfel, pasul care i-a permis lui Voiculescu să pună mâna pe ICA a fost făcut cu un an înainte de privatizare de chiar ministrul Ilie Sârbu, care a declasat instituția de la rangul de institut de cercetări aflat în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice, la cel de societate comercială. Astfel, în 16 mai 2002, Guvernul a emis H.G. 451/2002 prin care Institutul de Chimie Alimentară (ICA) se transforma în societate comercială, cu unic acționar statul român, prin Agenția Domeniilor Statului (ADS), aflată în subordinea guvernului. Semnatari erau, printre alții, Ilie Sârbu și Adrian Năstase (AICI).

Sub Ilie Sârbu s-a efectuat restructurarea păguboasă a privatizării SN Tutunul Românesc

Privatizarea SNTR în favoarea SC Interagro SA, deținută de Ioan Nicolae, actualmente cel mai bogat român, a fost semnată în guvernarea CDR, prețul cerut de stat pentru întregul pachet de acțiuni fiind de 40 milioane dolari. Însă, în decembrie 2001, Ministerul Agriculturii a încheiat un contract de stingere a datoriei cu Ioan Niculae, în schimbul a 10 milioane de dolari plus dobânzi şi penalităţi, ministerul cedând către Ioan Nicolae 53,72% din SNTR. Curtea de Conturi a României preciza, în raportul său pe 2004, că de păgubirea statului cu peste 11 milioane de dolari s-a făcut vinovat chiar ministerul lui Ilie Sârbu: „Gestionarea necorespunzatoare de catre Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a operaţiunilor judiciare şi extrajudiciare, precum şi exercitarea defectuoasă a calităţii de administrator al acţiunilor deţinute de stat la S.N. “Tutunul Românesc” S.A. Bucureşti, a condus în final la diminuarea patrimoniului privat al statului”.(AICI). Veridicitatea acestor concluzii e greu să fie contrazisă de Ilie Sârbu, deoarece aparțin chiar Curții de Conturi a României, instituția unde tata socru aspiră să prindă în zilele următoare un influent fotoliu de vicepreședinte.

După ce Nicolae Istudor, managerul pus în fruntea Societății Tutunul Românesc după venirea la minister a lui Ilie Sârbu a gestionat societatea în mod păgubos pentru statul român (AICI), Ilie Sârbu a considerat că merită să-l promoveze, numindu-l pe Istudor, în aprilie 2004, secretar de stat (AICI). Mai mult, în perioada când ministerul a comis managementul dezastruos (invocat în raportul Curții de Conturi), membru în CA-ul SNTR era și președintele ADS, Cristinel Candet, fostul subaltern al lui Ilie Sârbu de la Fangmeier. Şi soția lui, Zenovia Candet, ocupa la acel moment postul de asistent manager în SNTR (AICI și AICI).

Sub Sârbu s-au concesionat 20.000 hectare către evazionistul Khalil El Jihad

În mandatul lui Ilie Sârbu ca ministru al Agriculturii, Agenția Domeniilor Statului, subordonată ministerului, a încheiat contracte de concesiune sau arendă cu durată nesimțit de mare, înstrăinând practic pe jumătate de secol cele mai productive terenuri agricole ale României (preponderent cernoziomuri, amplasate în lunca Dunării) în schimbul unor redevențe derizorii. E greu ca Ilie Sârbu să se scuze motivând că n-a știut, dat fiind că cei doi șefi ai ADS-ului din mandatul său sunt foștii săi angajați din firma Fangmeier, unde Sârbu a fost administrator (AICI).

Una din figurile emblematice care a pus mâna pe cele mai productive terenuri ale României contra unei redevențe rușinoase este o grupare condusă de controversatul libanez Khalil El Jihad (AICI). Momentul zero al ascensiunii lui El Jihad vine în preajma vizitei oficiale în România a premierului libanez de la acea vreme, Rafic Hariri (AICI) din martie 2002. În 23 octombrie același an, firma Maria Trading SRL, controlată de Khalil El Jihad, încheia un contract de concesiune pe 49 de ani pentru suprafețele de 9015 hectare de teren agricol și 306 hectare de teren neagricol (AICI). Tot în mandatul lui Ilie Sârbu, ADS a concesionat terenuri în lunca Dunării și firmei Agro Chirnogi SA controlată de același Khalil El Jihad. Împreună, cele două firme unde Jihad e acționar, lucrează 20.854 de hectare ale ADS-ului (AICI).

Un indiciu că firmele lui Khalil El Jihad au derulat o relație nefirească cu conducerea ADS din “epoca Sârbu” e faptul că Cristian Candet, șeful ADS din perioada în care s-a încheiat contracte cu Agro Chirnogi SA (c. concesiune nr.5/12/03/2002) și Maria Trading SRL.(CVC nr. 5/12.02.2002), este în prezent grain manager la societatea Agro Chirnogi SA.

Lili a lui Geoană a supt și de la țâța subordonatului lui Ilie Sârbu

În octombrie 2002, ADS-ul a vândut SC Orser SA Oradea către societatea agricolă Worldser Ţuglui (Dolj), reprezentată de Maria Schutz, pe atunci vicepreședinta PSD Dolj. În cadrul acelei operațiuni s-au concesionat Mariei Schutz și 104 hectare de teren. Firma PSD-istei a fost declarată câștigătoare a licitației, deși oferise un preț pe acțiuni mai mic decât contracandidații, deoarece a promis că va investi din surse proprii peste 2 milioane de dolari în doi ani de la achiziție. Ulterior perioada a fost extinsă la 5 ani în mod ilegal de către șeful ADS, Corneliu Popa, deoarece nu avea aprobarea CA-ului ADS. Procurorii DNA au descoperit și că Maria Schutz a încercat să păcălească autoritățile prin acte false care atestau realizarea investiţiilor asumate. În realitate, majoritatea activelor Orser SA Oradea fuseseră înstrăinate către SC Gini Transcom SRL Craiova, una din societăţile controlate de Schutz. Cazul Mariei Schutz e unul din primele de fraudare a fondurilor UE. Dar ce e interesant de-aici începe.

Președintele Senatului de atunci, Mircea Geoană, a fost înștiințat de Maria Schutz printr-un SMS, în data de 6 septembrie 2006, că a fost chemată la DNA Oradea şi că înaintea ei mai fusese chemat şi fostul şef al ADS Corneliu Popa, pe care procurorii îl suspectau că ar fi ajutat-o să păgubească agenţia pe care o conducea. Geoană i-a transmis lui Schutz să vină la Bucureşti. A doua zi a sunat-o pe “Lili”, aşa cum i se adresa în particular acesteia, spunându-i textual: “Te rog să îţi notezi un număr de telefon… O secundă, ca să-l scot din memorie… Domnul general Voicu Cătălin. (…) Sună-l acum, te întâlneşti cu el şi te ajută cu ce ai nevoie”.(AICI). În acest dosar, Maria Schutz a fost condamnată la 10 ani de închisoare, iar Corneliu Popa, la 6, însă a fost retrimis spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea. Procesul a început pe 7 septembrie 2015 și sunt șanse mici să se finalizeze înainte de luna noiembrie, când faptele se vor prescrie. (AICI și AICI).

Articolul integral îl puteți citi pe romaniacurata.ro