Formularea ”Consiliul UE pentru Justiție și Afaceri Interne (JAI) a ajuns la un acord pentru 40.000 de refugiați” ține de regulile comunicării diplomatice, așa-zisul ”acord” nefiind altceva decât amânarea luării unei decizii clare. În fapt, ”acordul” privește relocarea a 40.000 de refugiați, ajunși în Grecia și Italia, adică undeva pe la un sfert din problemă. Termenul ”acord” încearcă să mascheze un eșec, mai exact un dublu eșec, atât în ceea ce-i privește pe refugiați, cât și relațiile comunitare. Sunt pierderi pe toate planurile, în ciuda unor urale frivole ale partidei anti-imigraționiste.
Nu împărtășesc deloc entuziasmul acelora care, nici măcar după Consiliul JAI de luni nu înțeleg că unul dintre principalele ”argumente” care i-a iritat -cel conform căruia statele mai dezvoltate din Vest ar IMPUNE cote obligatorii statelor estice -tocmai a fost demontat. Țările est și central europene au fost privite ca parteneri egali, drept dovadă că nimeni nu le-a impus ceva dacă n-au vrut. Dar, evident, problemele doar din acest moment încep. Anunțurile privind reintroducerea controalelor la granițele inter-comunitare au fost salutate tot cu urale victorioase dinspre Est, fiind interpretate ca o înfrângere a Angelei Merkel, deși, la o analiză nițel mai rațională, s-ar fi înțeles că aceste controale îngreunează intrărilecătre statele mai bogate, nu și ieșirile. Cinic spus, cei care se așteaptă ca efectele economice ale suspendării de facto a liberei circulații să afecteze afacerile vestice, iar de aici să vină o presiune și un efect de bumerang împotriva cancelarului german, se înșeală amarnic. Că mai degrabă tot economiile estice vor fi cele mai afectate, mai ales într-o perioadă în care la cozi s-ar putea să stea taman TIR-urile cu produsele agricole (perisabile) din zona estică. Nu vreau să fiu deloc în pielea producătorilor mici și mijlocii din agricultura unor țări ca Ungaria, Bulgaria sau România și așa afectați suficient de grav în acest an de secetă. Că circulația dinspre Est spre Vest e cea îngreunată, nu și cea în sens contrar, e un ”detaliu” care pare să le fi scăpat esticilor care, în mod inconștient, au văzut în această măsură o înfrângere a lui Merkel.
Problema cea mai mare nu este, însă, cea economică. Cel mai probabil aceste măsuri vor fi temporare (ar fi bine să nu mă înșel), atât cât să înțeleagă est-europeanul mândru unde e paguba mai mare, mai ales că e o pagubă care nu se calculează în cifre absolute (că cine are o mie de euro se enervează când pierde o sută, însă merge mai departe, pe când cel care trăiește dintr-o sută de euro intră în datorii dacă trebuie să scoată din buzunar zece euro). Dar, cum spuneam, nu atât socotelile politice ori cele de business sunt cele care ne vor afecta cel mai mult, ci enorma diferență de mentalitate dintre țările din Est (incluzând România) și cele din Vest. Iar aici mă refer la mentalitățile de la nivelul societăților în ansamblul lor (și nu la manifestările lor minoritare: sunt destui extremiști și în Vest, la fel cum și în Est există voci care s-au exprimat de partea refugiaților). Este însă o diferență uriașă între nemții care i-au așteptat în gări pe refugiați ori cu banere enorme de ”bun venit” pe stadioane, între austriecii care au ieșit cu zecile de mii în stradă la Viena, în semn de solidaritate, respectiv isteria estică cu ”islamizarea” Europei, ilustrată atât de plastic de cameramana maghiară care le pune piedică refugiaților. Desigur, relativizând, ai putea spune că doar timpul le va da dreptate unora sau altora. Doar că și relativizarea asta are niște limite. Mi-e greu să accept că românii din România știu mai bine decât nemții din Germania care sunt problemele de integrare ale musulmanilor. Nu că nu ar fi probleme, ci la cât ar fi de grave și de controlabile (sau incontrolabile) aceste probleme. La fel cum mi-e greu să cred că, ținând cont de presa din România, respectiv presa din Austria și Germania, românii ar fi mai bine informați pe problema refugiaților decât nemții și austriecii. Destinul face ca și la nivel de educație (sistemul de educație și calitatea acestuia) să fim la ani distanță de nivelul din țările amintite. Și testele PISA sunt cât se poate de grăitoare și ne spun că nu e suficient să știm, ci mai trebuie să și înțelegem ce știm. Iar testele PISA ne pun tot pe la coada clasamentelor europene. Așadar, recapitulând, suntem în situația în care nu ne-am confruntat direct cu problema imigrației (nu avem o experiență reală, la nivel de societate, în acest sens), avem presă (informație) mult mai proastă și mai manipulativă și stăm mult mai prost la capitolul educație (adică la acel capitol care ar trebui să ne ajute să interpretăm informația). În aceste condiții, care sunt șansele ca zecile de mii de austrieci și nemți care și-au manifestat public, în stradă sau pe stadioane, solidaritatea cu refugiații, să fie cei care se înșeală, și nu zecile de mii de români care au dat like paginii de Facebook ”Nu islamizării României”?
În aceste reacții atât de radical diferite avem reflecția unor mentalități fundamental diferite și, până la urmă, și imaginea crizei în care se află Uniunea Europeană ca și construcție comunitară. Și aici nu mai vorbim de decidenții politici (ale căror acțiuni sunt influențate și chiar determinate de presiunea populară, într-un sens sau altul), ci de cetățenii ei în ansamblu. Am văzut repetat la nesfârșit, în comentariile la articolele percepute ca fiind pro-refugiați, ”argumentul”: ”dacă ești atât de umanist, de ce nu iei ACASĂ la tine o familie de refugiați?”. Păi asta e și ideea! Diferența e dată însă de sensul pe care îl dăm termenului ”acasă”. Mai exact, cât de restrâns sau cât de larg e spațiul în care ne simțim și suntem ”acasă”. Pentru majoritatea esticilor, ”acasă” pare a fi definit strict în cel mai restrâns sens din dicționar, confundându-se chiar cu ”casă” – adică spațiul familial și exclusiv privat, delimitat explicit de ziduri, garduri și alte elemente despărțitoare materiale și vizibile. E un spațiu mic, exclusivist, posibil de apărat de orice influență externă, controlabil individual.
În sens mai larg, conform DEX, ”acasă” mai înseamnă și loc natal, patrie. Nu e sensul în care a fost folosit în această dispută, că n-ar avea sens ”recomandarea” ”i-ai acasă la tine”, dacă ”acasă” ar fi văzut ca un spațiu mai larg, deschis, aparținând unei comunități mai ample, cu reguli de funcționare care trebuie negociate permanent și nu impuse de voința voluntară a unui individ sau grup majoritar. În acest sens mai larg, ce înseamnă ”acasă” pentru mine e ”acasă” și pentru cel care-mi cere să iau refugiați ”acasă” și recomandarea lui nu și-ar avea sens.
O asemenea raportare la apartenența la o comunitate nici nu e nouă: cine locuiește într-un oraș mai mare din România (în special în centrele universitare) e imposibil să nu se fi lovit de mentalitatea că ”NU e bucureștean, clujean, timișorean etc. decât cel care s-a născut aici”. Iar termenul arhaic de ”vinitură” nu se referă la străinul de neam și de religie (pentru asta există alți termeni), ci la străinul de loc. În unele cazuri, copiii și chiar și nepoții unor ”vinituri” sunt tot ”vinituri”, adică persoane cu drepturi limitate în comunitatea respectivă (cel mai des fiind negat dreptul de a participa la luarea deciziilor care privesc comunitatea, dar și accesul la anumite privilegii rezervate exclusiv băștinașilor). Am putea da vina pe comunismul care, după un prim avânt al industrializării și al mutării țăranilor la oraș, a trecut la politica marilor orașe închise, dar, de fapt, problema e mult mai veche, iar comunismul a avut partea lui de contribuție doar la menținerea ei.
Inutil a mai spune că, atâta timp cât e greu de conceptualizat că acasă înseamnă mai mult decât propria casă și ogradă (sau a vecinului), să percepi întreaga Uniune Europeană ca fiind acasă e intreprindere teribil de grea. Parțial au dreptate cei care le reproșează vesticilor că le-ar fi recunoscut mult mai ușor anumite drepturi refugiaților, decât esticilor. Dar până la un punct, care ține de realități pragmatice. Când UE s-a extins, era evident că întreaga populație a țărilor estice nu poate fi adoptată peste noapte și că ăsta e un proces de durată (și nu neapărat ireversibil). Că e nevoie de câteva generații pentru a ajunge la așa ceva și de o luptă constantă. Îndeosebi pentru schimbarea mentalităților la nivel de societate (deciziile politice se vor conforma și ele, ulterior, mentalităților din societate). Faptul că ne raportăm atât de diferit față de cetățenii din Germania și Austria la problema refugiaților ar trebui să ne dea de gândit. Pentru că, de fapt, e o înțelegere diferită a modului în care fiecare vede Europa. Și înainte de a-i cataloga drept ”naivi” sau ”proști” pe nemți și austrieci, ar trebui să încercăm să înțelegem motivația lor și pe ce baze s-a format. Și mă refer la motivația cetățenilor care au ieșit în stradă, nu a politicienilor. Desigur, în numele democrației, avem tot dreptul să avem o viziune diferită asupra Europei. Nimic nu ne împiedică să ridicăm garduri și ziduri, dar să nu ne mirăm că și alții vor face la fel. Eu n-aș paria însă pe fortărețe. Istoria ne arată că zidurile doar amână deznodământul și că n-a existat cetate sau buncăr inexpugnabile (poate fi și asta o explicație pentru care nemții cred cel mai puțin în ziduri – că au cel mai recent exemplu istoric: mega-buncărele lui Hitler, care nu i-au fost de niciun folos).
Să vrem să facem pe deplin parte din Europa e o opțiune, nu o obligație impusă. S-a văzut asta la Bruxelles, unde susținătorii cotelor au fost cei care au cedat, înțelegând că o soluție forțată nu e o soluție. Dar faptul că acum se ridică bariere (chiar și temporare) la intrările dinspre Est înspre Vest nu înțeleg cum poate fi interpretată ca o victorie a Estului. Undeva e o fractură de logică și/sau de perspectivă. Iar problema, zic eu, e la noi. Că mesajul vestic a fost destul de clar: vreți ziduri, garduri, frontiere? Poftim, le aveți! Hmmm… chiar asta vrem?
***
Foto: Zeci de mii de oameni în stradă, la Viena, în semn de solidaritate cu refugiații. Mai multe imagini aici.
sursa: romaniacurata.ro
Gotiule MANIPULEZI ! nu mai face nici o comparatie intre mentalitatile esticilor si vesticilor , decat peste vreo doua generatii de estici platiti la nivelul europei de vest . NU EXISTA CONSTIINTA EUROPEANA !!!! decat in capetele noilor ideologi Pana si tanara generatie cosmopolita si careia i s-a extirpat din cap ideea de national , nationalist vad ca rahatul multicultural a in ceput sa PUTA GROAZNIC
Eu ma voi bate pentru repopularea Romaniei cu cei 4 milioane de refugiati romani alungati din tara de aceste spurcaciuni politico elitiste care i-au si ne-au aruncat la caini .
La 4 milioane , nu sunt destul de sufletist Madame Pipidi , Cristea sau tu Gotiule ? Ai Monica Macovei , probabil ca UE se opune ca sa ne luam , re luam 4 milioane de emigranti ? Cine zice mai mult ?
Un articol de cacao, cine a scris asa ceva este ori prost ori e platit sa faca lobby! Daca ”refugiatii” ar fi fost in procentaj de 40% barbati, 40% femei si 20% copii (sau ceva de genul asta) as fi crezut in buna lor credinta si as fi sustinut acceptarea lor in tarile UE, dar cand ”refugiatii” sunt majoritar barbati tineri in plina forta …
De cand a izbugnit aceasta „criza” a imigrantilor(defapt este un plan foarte bine pus la punct), toti jurnalistii „no name” au inceput sa arunce cu noroi in poporul roman pentru refuzul cu privire la refuzul de a accepta imigranti in Romania, sperand astfel ca vor avea parte de cateva aprecieri din partea celor „mai mari” intr-o mentalitate „politic corecta”. Chiar va credeti interesanti atunci cand loviti in propriul popor? Cati dintre voi, acesti jurnalisti de carton, v-ati interesat despre nationalitatile acestor imigranti? Cati dintre voi ati calculat densitatea barbatilor din randul imigrantilor? (73,5% barbati, restul femei si copii) Cati dintre voi au calculat ca Romania cu 4 milioane de angajati, peste 5 milioane de pensionari, 3 milioane de asistati sociali si cu o datorie externa de aproape 40% din PIB, poate sa gazduiasca imigranti? Cati dintre voi v-ati uitat peste cifrele din Suedia, Norvegia, Austria, Germania, Italia, Spania, UK si Franta cu privire la rata violurilor in ultimii 50 de ani si care este procentajul de imigranti implicati in aceasta infractiune?
Ne credeti prosti si lipsiti de inteligenta? Atunci de ce firmele de IT din Germania, UK, Franta, Belgia, Suedia, Norvegia, Finlanda si Franta se bat pe tinerii IT-isti din Romania si le ofera acestora mii si mii de job-uri anual? De ce se bat aceste tari pe medicii rezidenti din Romania?
Vi s-a urcat multiculturalismul la cap si foamea de a fi in „trendul” celor care de mult au fost spalati pe creier in vestul Europei cu privire la multiculturalism, rasism, homosexualitate si „toleranta”.
Europa/Romania nu este centrul de reeducare al altor popoare, si scuzati-ne ca dorim ca fetele noastre sa nu fie violate pentru ca poarta pantaloni scurti sau o fusta, scuzati-ne ca nu ne vrem nevestele/iubitele batute pe strada/ucise pentru ca nu poarta un batic pe fata sau pentru ca au o cruce la gat, iertati-ne ca nu dorim sa devenim o minoritate in propria tara, dupa modelul UK, Franta, Germania, Suedia si Norvegia, tari in care populatiile native/EUROPENE vor fi minoritare.
Scuzati-ne ca avem dreptul de a spune NU, garantat de Constitutia Romaniei, scuzati-ne pentru ca avem coloana vertebrala si dorim o Romaniei Crestina, populata de nativi pentru copiii nostri.
Sa va reamintesc, dragi jurnalisti, ca in DEMOCRATIE exista si dreptul de a REFUZA? Sau nu este „Politic Corect” cand vine vorba de intercalarea cu interesele Politicii Mondiale si a partizanilor Mass-Media partasi la aceasta politica nociva pentru Europa?