România este situată într-o regiune deosebit de instabilă, în vecinătatea spaţiului estic. Rusia a bulversat ordinea internaţională prin anexarea Crimeei şi războiul din Donbas şi îşi extinde influenţa printre statele NATO din Europa Centrală şi de Est. Situaţia din Grecia ar putea degenera în grave turbulenţe financiare, ce ar putea afecta şi economia românească. Confruntată cu un asemenea context de securitate, România nu are relaţii la înălţimea aşteptărilor cu principalii parteneri, SUA şi Germania. În schimb riscă să-şi piardă principala calitate în ochii acestora, anume aceea că este previzibilă.
În prezent, România este cel mai sigur partener al SUA din întreaga regiune, în timp ce alte state aliate din fosta „Europă de Est” dar şi din Mediterana, au fost cuprinse de demonii trecutului.NATO a înregistrat grave probleme de securitate în această regiune.
În iunie 2013 Sofia a fost zguduită de demonstraţii de protest de masă împotriva numirii lui Delian Peevski, cunoscut şi ca Sviniata („Porcul”) în fruntea DNAS, serviciul secret bulgăresc. „Porcul” este un om de afaceri controversat, acuzat de corupţie şi legături cu mafia bulgară. După o lună de proteste, guvernul de la Sofia a cedat şi l-a demis pe Peevski.
Petko Sertov, fostul director al DNAS, a dispărut fără urmă de la domiciliu, în decembrie 2014, fiind dat în căutare şi prin Interpol . După mai bine de o lună, Sertov a reapărut şi şi-a justificat enigmatica absenţă explicând că în Grecia a fost victima unui uşor accident rutier, şi din această cauză ar fi fost internat într-o clinică, în tot acest timp.
Serviciul militar de informaţii al Cehiei a fost şi el compromis. În iunie 2013 a fost arestată Jana Nagyova, şefa de cabinet şi amanta premierului ceh din acea vreme, Petr Necas. Alături de Nagyova au mai fost arestaţi doi generali şi un colonel din serviciul de informaţii. Spionii cehi o urmăreau pe soţia premierului la ordinul Nagyovei, care dorea să-l divorţeze pe Petr Necas. De asemenea, Nagyova a folosit serviciul secret şi pentru a-şi rezolva unele afaceri de corupţie.
În Ungaria, procurorul general a cerut Parlamentului European ridicarea imunităţii europarlamentarului Bela Kovacs, zis şi „KGBela”, acuzat de spionaj în favoarea Federaţiei Ruse. Observatorii cred însă mai degrabă că cererea respectivă, altfel întemeiată, este un joc al premierului Viktor Orban, care ar vrea să distragă atenţia de la faptul că el însuşi este principalul cal troian al Rusiei în Europa Centrală.
Pe flancul sudic al alianţei, Turcia epurează din armată, şi mai ales din forţele navale, ofiţerii care au absolvit cursuri militare în SUA, iar în Grecia partidul de guvernământ Syriza are ca obiectiv în programul său scoaterea Greciei din NATO.
România trebuie să rămână previzibilă cu orice preţ
Cea mai mare temere a aliaţilor privind România este posibila imprevizibilitate a ţării noastre. Tocmai de aceea, invitarea anul trecut a companiilor chinezeşti să intre în sectoare strategice din România, sensibile pentru siguranţa naţională, mai ales comunicaţii şi energie, nu a fost de natură să consolideze profilul euro-atlantic al României în ochii aliaţilor.
Prezenţa premierului Ponta la deschiderea „Jocurilor europene” de la Baku a fost nepotrivită, el fiind singurul şef de stat sau de guvern din UE care a participat la ceremonii, în aceeaşi lojă cu Putin şi Erdogan, preşedinţii Rusiei şi Turciei. Absenţa celorlalţi lideri UE nu a fost deloc întâmplătoare. Federica Mogherini, Înaltul Comisar pentru Politică Externă şi de Securitate Comună a recomandat statelor membre UE să participe la nivelul eşaloanelor inferioare, nicidecum la nivel de şef de stat sau guvern. La ceremoniile de la Baku, din partea României urma iniţial să participe doar Gabriela Szabo, ministrul Tineretului şi Sportului.
Asocierea premierului român cu preşedintele turc Regep Erdogan contrariază în primul rând SUA. Erdogan a devenit visceral antiamerican, mai ales de când a a început să creadă că marele său duşman, Fethullah Gulen, imamul din Pennsylvania, ar fi instrumentul americanilor, folosit cu scopul înlăturării sale de la putere.
Relaţiile cu SUA nu sunt chiar aşa de bune cum se crede
Cel mai evident semn că americanii nu sunt foarte încântaţi de mersul relaţiei bilaterale este că întârzie să trimită un ambasador la Bucureşti, România fiind unica ţară NATO aflată în această situaţie. SUA nu mai au ambasador în România din decembrie 2012.
Susţinătorii fostului preşedinte Traian Băsescu continuă să creadă că americanii s-ar fi supărat pe România de când cu suspendarea preşedintelui, din vara lui 2012. Atunci Departamentul de Stat al SUA a reacţionat foarte dur, dar ar fi simplist să credem că acesta ar fi unicul motiv de nemulţumire al americanilor faţă de România, cauzele fiind mai complexe.
Ne mândrim cu bazele americane de la Mihail Kogălniceanu şi Deveselu, deşi autorităţile române, bunăoară Ministerul Dezvoltării Regionale, condus la vremea respectivă de Elena Udrea, nu au acţionat corespunzător pentru a finanţa infrastructura locală, necesară acestora.
Unul dintre eşecurile de politică externă ale admistraţiei Băsescu, mai ales în raport cu SUA, a fost „proiectul Kosovo”. România se numără printre cele cinci state UE care au ales să nu recunoască independenţa Kosovo. Pentru a-şi justifica opţiunea, partea română le-a explicat americanilor că nerecunoaşterea Kosovo de către România îi va conferi un ascendent în ochii sârbilor, ceea ce va permite României să devină un fel de mentor al acestora pe drumul integrării europene. Numai că planul – dacă a existat vreodată un plan coerent – nu a funcţionat deloc. Serbia a rămas un adevărat apendice al Rusiei în Balcani. Atât Comisia Europeană cât şi cancelarul Angela Merkel le-au spus clar sârbilor că nu se pot gândi la aderarea la UE până nu-şi reglementează relaţiile cu Kosovo, cu alte cuvinte până nu recunosc independenţa acestei entităţi. Aşa că politica românească de a susţine simultan nerecunoaşterea Kosovo şi integrarea europeană a Serbiei suferă de fractură logică.
Nivelul investiţiilor americane pe piaţa românească este relativ redus, deşi România îndeplineşte majoritatea criteriilor corespunzătoare „patternului” investiţiilor americane în străinătate, conform unui raport pertinent al lui Petrişor Peiu, realizat pentru Fundaţia Universitară a Mării Negre, de sub egida Academiei Române – AICI
România s-a prezentat însă ca un loc neprietenos faţă de investiţiile americane încă din 1998-1999, când a respins oferta companiei americane Amoco în domeniul exploatării gazelor din rezerva secundară, precum şi în 2004, când manevre oculte au înlăturat compania americană Occidental Petroleum de la licitaţia pentru privatizarea SNP Petrom. A mai fost şi episodul „Bechtel”, care în mod nedrept este dat ostentativ drept un exemplu al „corupţiei americane”, deşi nu se menţionează piedicile pe care acest important contractor al Pentagonului le-a întâmpinat în România.
Nici campania împotriva prospecţiunilor geologice ale companiei americane Chevron, vizând zăcămintele de gaze de şist nu a fost de natură să îmbunătăţească această imagine deloc favorabilă a României, ca destinaţie a investiţiilor americane. Împotriva Chevron s-au mobilizat deputaţi, primari, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe, televiziuni de ştiri. Chevron a părăsit România, la fel ca Amoco, Occidental Petroleum, Bechtel, înaintea sa.
Recent a părăsit România încă un investitor american important, şi tot din cauze politice. Fondul de investiţii al Universităţii Harvard din SUA deţinea 33.000 hectare de pădure în România, dar a căzut victimă colaterală conflictului politic legat de firma austriacă Schweighofer. Harvard a preferat să plece şi a vândut pădurea firmei suedeze Ikea.
Pe americani fără îndoială că îi deranjează folosirea sintagmei „Afacerea Microsoft”, pentru desemnarea actelor de corupţie comise în legătură cu achiziţionarea licenţelor de software de către Ministerul Educaţiei din România, mai ales că această sintagmă nu e folosită doar de presă, ci şi de către cei competenţi. Beneficiarii actelor de corupţie nu au fost de la corporaţia Microsoft, ci de la Fujitsu Siemens (FS), care nu este o firmă americană. Pe lângă FS, mai erau în România alte trei firme distribuitoare de licenţe Microsoft, dar autorităţile române, în loc să organizeze o licitaţie cu participarea acestora, au preferat să cumpere direct de la FS, la preţuri umflate. Americanii se întreabă acum dacă nu cumva au de a face cu o nouă manifestare de ostilitate faţă de firmele din SUA.
La întoarcerea dintr-o vizită din Qatar, premierul Victor Ponta a anunţat că a invitat compania „Qatar Airways” să se implice în privatizarea „Tarom” şi a Aeroportului Internaţional „Henri Coandă”. Investitorii americani interesaţi de Aeroportul „Henri Coandă” nu înţeleg însă de ce se duc discuţii netransparente despre posibila privatizare a aeroportului în loc să se facă licitaţie internaţională sau să se scoată pe bursă pachete de acţiuni ale acestei companii. Totodată, aeroportul este un obiectiv de interes naţional strategic, iar preluarea controlului acestuia de către Qatar, sponsorul notoriu al Statului Islamic din Siria şi Irak, şi al jihadiştilor din Libia, ar fi greu de explicat aliaţilor.
Faţă de Germania nu prea am avut nicio politică până acum
Germania este primul partener de comerţ exterior al României, cu 11,2 miliarde euro importuri în România în 2014 şi 10,1 miliarde euro exporturi româneşti în Germania. Aceasta înseamnă însă un deficit de 1,1 miliarde euro anual pentru România. Acest deficit ar putea fi compensat cu investiţii germane în România. Germania ocupă locul al treilea în topul investitorilor străini din România. Numai că investiţiile germane în ţara noastră, se află la un nivel de modest, comparativ cu prezenţa germană din alte state din Europa Centrală şi de Est. Pe primul loc în topul investiţiilor germane din această regiune se situează Polonia, cu 25 miliarde euro iar Ungaria a absorbit circa 20 miliarde euro, în timp ce investiţiile germane în România înseamnă doar 6,5 miliarde euro.
Unul dintre principalele motive al reticenţei investitorilor germani faţă de piaţa românească este de ordin politic. Investitorii germani preferă să investească în ţări unde există bănci germane, ca Deutsche Bank sau Kommerz Bank. Investitorii germani ştiu că prezenţa acestor bănci într-o ţară este şi un semnal politic, care arată că guvernul federal încurajează investiţiile în ţara respectivă. Or, în România nu există deocamdată aceste bănci germane. Deutsche Bank sau Kommerz Bank ar fi putut să intre în România anul trecut, prin cumpărarea subsidiarei din România a băncii austriece Volks Bank, care a fost scoasă la vânzare, dar se vede că nu au fost interesate, sau nu li s-a sugerat acest lucru. Pe de altă parte, este foarte probabil ca nici puterea de la Bucureşti să nu fi făcut demersuri la Berlin, în acest sens.
Principalul dosar de diplomaţie economică este situaţia companiei germane E.On. Gaz, deţinătoarea companiei româneşti „Distrigaz Nord”. Cu ocazia privatizării acestei companii, s-a stabilit un calendar de liberalizare a preţului la gaze, pe baza căruia compania şi-a făcut un business plan când a decis să cumpere „Distrigaz Nord”. Deşi calendarul respectiv a fost inclus în contractul de privatizare, partea română nu şi-a respectat obligaţia, punând în dificultate compania germană. Nici scumpirea acum a preţului nu ar consola foarte mult E.On.Gaz pentru că în UE este tendinţa de scădere a preţului la gaze, iar majorarea preţului de către E.On.Gaz ar afecta raportările europene privind preţul mediu. Partea română nu a putut să prezinte niciun răspuns sau vreo contraofertă pentru E.On.Gaz.
Până când România nu va reuşi să rezolve la nivel politic punctajul din relaţia bilaterală cu Germania, inclusiv problema prezenţei băncilor germane pe piaţa românească, nu se va schimba mare lucru în ce priveşte creşterea investiţiilor germane în România.
Parteneriatul dintre România şi Germania în plan european nu pare să facă obiectul unei abordări sistematice. Reprezentantul unui think tank german de politică externă spunea că, în cadrul UE, România pare preocupată excesiv doar de două subiecte: absorbţia fondurilor europene şi Republica Moldova. Sfatul său era ca România să-şi diversifice sfera de interes, şi să susţină diferite alte proiecte în interiorul Uniunii, vizând integrarea europeană şi alte asemenea aspecte, pentru a se poziţiona ca un stat cu o politică europeană activă. De fapt, prin intermediul unui limbaj diplomatic, politologul german dorea să transmită pe ocolite că ar trebui să susţinem proiectele şi iniţiativele germane în interiorul UE. Berlinul se teme să dea naştere unor abordări de genul „Europa germană în locul Germaniei europene” sau, şi mai rău, unor clişee despre „Hegemonia germană”, ori chiar „Al Patrulea Reich”, cum se vehiculează acum în Grecia şi nu numai. Din acest motiv, Germania doreşte să obţină consensul mai multor state europene în jurul iniţiativelor sale, sau chiar să acţioneze prin „proxies”, dacă este cazul. Cu siguranţă că sunt numeroase teme europene în care România şi Germania au un interes comun, iar într-un asemenea caz, implicându-ne pentru a promova interesele noastre, implicit dăm satisfacţie şi Germaniei, mai ales dacă acţionăm în consultare cu aceasta. O asemenea abordare ar fi benefică pentru România, pentru că presupune şi reciprocitate, adică sprijinul Germaniei pentru iniţiative româneşti. Polonia, bunăoară, a avut marele talent de a prezenta interese naţionale proprii ca pe generoase iniţiative de interes european, şi a reuşit astfel să obţină sprijinul german pentru proiecte de anvergură, ca Parteneriatul Estic de Vecinătate sau Comunitatea Energetică Europeană.
Articolul integral îl puteți citi pe contributors.ro
cui îi pasă de ăştia doi când sunt deja istorie.
În primăvara lui 2004, România a fost vizitată de Gupta Swami, profesor indian, doctor în istoriareligiilor, maestru spiritual al multor discipoli, atât din ţara sa natală, cât şi din întreaga lume.
Necunoscut publicului român, profesorul indian e celebru în afara Indiei, mai ales ca prezicător şiclarvăzător, el profeţind, cu o acurateţe extraordinară, evenimentele cruciale ale sfârşituluide secol şi începutul noului mileniu: căderea lui Gorbaciov, atentatul terorist din Indonezia, căderea navetei Columbia, dar şi căderea şi execuţia cuplului Ceauşescu. Din aceastăcauză, de-a lungul timpului, indianul a fost contactat de mulţi preşedinţi de state şi guverne. Chiar şiElena Ceauşescu a apelat la Gupta Swami în 1983, însă, deranjată de prezicerileacestuia, soţia dictatorului l-a obligat pe guru să părăsească urgent ţara. Aflat în vizită în Bucovina „trimis de viitor”, gurul indian a făcut o serie de profeţii cutremurătoare care, dacă se voradeveri, vor schimba faţa României şi a planetei.
Ceauşeasca m-a făcut şarlatan
„Românii care m-au abordat nu s-au interesat decât de propriul lor viitor. Ultima a fost Elena Ceauşescu, dar nu i-a plăcut viitorul pe care i l-am prezis. M-a făcut şarlatan şi peste două zile eram invitat să părăsesc România. Acest lucru se întâmpla în anul 1983. Un înalt personajdin Guvernul României, care a participat în calitate de revoluţionar în procesul soţilor Ceauşescu(a refuzat să precizeze numele acestuia) mi-a mărturisit cu oarecare teamă, că printre şuşotelile Elenei cu Nicolae ( la proces ) a distins de două ori, foarte clar, numele meu. Probabil acţionau târziile regrete.”
Moartea actualului preşedinte va declanşa o explozie socială
„Concomitent, va începe un scurt şi înfiorător război mondial – al treilea şi ultimul – programat, declanşat şi întreţinut de forţele oculte care conduc omenirea. România va participala război încă înainte de extinderea şi mondializarea acestuia, din cauza unei politici aiuritea conducătorilor ei. (Nota mea: vezi aici ştirile din România care anticipează aceasta: „Româniase pregăteşte de război”, „Băsescu, ‘loial’ Israelului!”, „Este târâtă România în războiul altora, fără ştirea poporului?”)
Tinerii români vor muri pe capete în ţări străine, în locul unor străini, pentru o cauză străinăde interesele românilor. Preşedintele României va fi ucis într-un atentat pus la cale de opozanţiidin propriul partid de guvernământ. Moartea sa şi fariseismul ucigaşilor aflaţila conducerea României vor declanşa explozia socială care se va rostogoli ca un bulgărede zăpadă pe covorul nenorocirilor româneşti.”
Românii vor trăi mai crunt decât pe vremea lui Ceauşescu
„Să vorbim despre ceea ce va fi, despre România şi poporul său. După ce actuala guvernare va căştiga din nou alegerile, la jumătatea mandatului (perioada 2010-2011 este jumătatea actualului mandat – nota mea) se va declanşa altă revoluţie română, una cu totul diferită de cea din 1989. Guvernarea va fi brutală şi va arăta aproape ca o dictatură, deşi se va numi, în continuare, democraţie. Românii o vor duce extrem de rău. Viaţa lor va fi mai cruntă ca pe vremea luiCeauşescu. Legile vor fi deosebit de aspre, conducerea va fi violentă şi necruţătoare. Criza se vaadânci, iar cei care i-au ales pe reprezentanţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea lui Ceauşescu au adus la conducere sute de dictatori, mai cruzi şi mai lacomi decât răposatul şi că, de fapt, în România, prin revoluţie s-a „evoluat”de la rău la foarte rău.
Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi
Mii de români vor muri sub pretextul înfăptuirii dreptăţii pe care o aşteptau de atâţia ani. Va începeo adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva comuniştilor şi a ceea ce dvs. numiţi securişti. Româniase va scălda într-o baie de sânge, demnă de personajul Dracula pe care l-a impus un scriitorenglez. Vor muri oameni vinovaţi, dar şi mulţi oameni nevinovaţi. Temporar, autoritatea de stat vadispărea. Opinia publică internaţională, şocată, dar preocupată de propriile griji ale războiului, va sta în expectativă şi nu va interveni. Populaţia României se va reduce aproape la jumătate. Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi în mâinile rebelilor scăpaţi de sub autoritatea statală.
Din acest haos însângerat, România va ieşi purificată.”
Militarii români îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii glorioase
„Ceea ce mi-a purtat paşii spre binecuvântatul pământ al Bucovinei e faptul că, într-un viitor nu preaîndepărtat, de aici, va porni la întâlnirea cu destinul său, cea mai puternică personalitate politică pecare o va cunoaşte poate mileniul care a început. Am venit să mă familiarizez cu aceste sfinte locuri, de unde va porni Mântuitorul omenirii viitoare… şi trebuie să recunosc că acesta are circumstanţefavorabile. Spun asta după ce am vizitat stâlpii spiritualităţii româneşti, concretizaţi în incomparabile opere de artă, cum sunt mănăstirile Moldovei. Din Bucovina se va ridica un om bun şicredincios, tare ca o stâncă. O mână de fier, un om înţelept şi drept, de nimeni cunoscut aşa pânăla acea dată. El va opri prăbuşirea naţiunii române şi tot el o va înălţa în fruntea statelor de peglob. România va ajunge în scurt timp la cea mai mare extindere teritorialădin întreaga sa existenţă şi la cea mai mare înflorire economică. Militarii români, aduşi în ţarăde pe fronturile unde luptau fără nici un ţel, îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii şi mai glorioase decât ale înaintaşilor lor. Va fi posibil, deoarece vor avea un ţel, o cauză şiun conducător care să-i călăuzească. Secolele următoare, România va jucaun rol preponderent în viaţa politică, socială şi economică a lumii.”
România – pilonul noii orânduiri internaţionale
„Raportul de forţe se va schimba total în lume la încheierea ultimului războimondial. Ţările puternic spiritualizate vor dobândi supremaţia mondială. Ţările noastre, India şiRomânia, vor deveni pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională. Grecia, Japonia, Franţa sau Rusia (spălată de ateism şi comunism printr-o mişcare socială mai brutală decât cea românească) vor deveni polii noii dezvoltări mondiale, bazată mai mult pespiritualitate, cultură, religie şi artă decât pe regulile reci ale unor economii lipsite de suflet.
Structurile statale lipsite de suflet şi istorie, precum SUA, UE, NATO se vor prăbuşi. SUAau picioare de lut, fiindcă au fost consolidate pe false premise. Slăbiciunea lor va fi demonstrată în al III- lea război mondial, în urma căruia vor dispărea.”
Germania nu va investi masiv in Romania decat cand legile vor fi foarte clare, mediul economic predictibil, cand contractele cu statul se vor lua fara licitatii trucate si spagi, cand vor invata romanii (mai ales cei din vechiul regat) ca trebuie sa-si respecte cuvantul/contractul! Se vede foarte clar ca majoritatea investitiilor germane se concentreaza in Transilvania. De ce? Pentru ca acolo romanii sunt mai seriosi si mai de cuvant. Concluzia? Seriozitate, corectitudine, fair-play, schimbare de comportament si mentalitate!
Buna analiza, domnule Scarlat. As vrea sa punctez, referitor la ultimele pasaje, ceva ce nu ati spus din diplomatie, probabil. Prietenii americani, spre socul nostru , al poporului, se pare ca pariasera chiar pe Ponta. Sa zicem ca poporul le-a dat un upper-cut chiar Statelor Unite. Sunt ei cam groggy dar trebuie sa se scuture de praf si sa reluam prietenia.
Nu mi se pare nici ca toate neajunsurile acestor relatii se datoreaza Romaniei, fara a contesta incoerenta de care vorbeati. Germania e ocupata cu Grecia, de asemenea, jocul ei nu e neaparat curat, Romania se teme de un Merkel-Putin , cu un Putin jucand la orice miza si o Merkel obosita si urata de toata Europa . Cat priveste economia, e clar ca pana acum am luat doar faramiturile investitiilor germane, carora chiar li s-a intins covorul rosu si care chiar fac profit pe la noi. Decizia e ideologica si politica mai degraba, vine de mai departe, de cat de inoportunata e Germania, istoric vorbind, de existenta Romaniei. Nici macar instalarea unui rege neamt-mai demult-sau a unui presedinte de sorginte germana-acum -nu i-a calmat. Pur si simplu nu s-a ajuns la un modus vivendi intre cele doua state. De vizitat ne-au vizitat in ambele razboaie mondiale in persoana, nu ma tem ca nu ne cunosc, dar fiind mai puternici, si-au permis sa ne ignore.
Zilele trecute s-a anuntat ca Hans Klemm a inceput audierile in Senat. Americanii ne datoreaza big time un ambasador, nu exista explicatie, nu exisat nici o scuza sa nu-l aiba, indiferent de cauze, a spus-o si John McCain in ultima vizita la Bucuresti. Pana si-n Cuba au acum ambasada!
Problema e ca incitarea spiritelor va face din Romania un teatru de razboi. USA fara ambasador aici si George Maior ambasador roman in USA. Nici ca se putea mai prost. Interesul economic i-a purtat pe americani peste tot in lume, interesul marilor corporatii americane care privesc de sus pe oricine, nu numai tarisoare modeste ca Romania. Americanii n-au dus niciun razboi pe teren propriu. Nu au favorizat niciodata Romania, iar afacerile propuse au increngaturi de mita la nivel inalt. Eu cred ca articolul de fata este inconsecventa fata de natura afirmatiilor. Un singur lucru este insa clar: Ponta a incercat consolidarea pe cararea rosie Rusia- China, iar acum Turcia. Se pregateste o forta noua in Rasarit sa contracareze forta vestului, iar Merkel il gadila la talpi pe Putin si ar dipretui pe oricine nu e german. Plus ca este un stat care nu si-a platit niciodata datoriile si datoreaza Romaniei o gramada de pe urma jefuirii petrolului si tararii ei in cele doua razboaie mondiale, in timp ce in timpul celui din urma, era deja semnat pactul de cedare a Basarabiei si Bucuvinei, iar Romania era amenintata cu stergerea de pe harta. Deci hai la altar cu pistolul in coasta! Americanii au bombardat Bucurestiul, devastandu-l, iar cand poporul roman a dus razboiul pana in Tatra, americani incheiau o pace de la care lipseau oficialii romani. Si au pecetluit soarta Bucovinei tacit, Si a Basarabiei. Iar conducatorii nostri sunt moluste, fara constiinta si insetati de inavutire. Inconstienti ca nu vor mai avea tara intr-o zi. Poporul trebuie sa-si revina, sa se puna cu burta pe munca si pe carte si sa se reconstruiasca. Romania trebuie sa negocieze de pe pozitie de forta, fiindca are pozitie strategica cheie si e prima care o ia in barba de la estici. Iar soldatii americani, negri sau albi, zic despre romani ca sunt imputiti, de parca Harlemul ar fi odaie de calugarita.
Auzi ma la asta… sa recunoastem kosovo…. mars ma de aici